Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 15:8 - Biblia în versuri 2014

8 Decât nisipul mărilor, Numărul văduvelor lor Se-arată-a fi cu mult mai mare. Asupra mamei celei care A tânărului se vădește, Pustiitorul năvălește, În miezul zilei. O să cadă, Necazului și groazei, pradă.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

8 Văduvele lor vor fi mai numeroase decât nisipul mării. În miezul zilei voi aduce nimicitorul peste mama celui tânăr; voi face să cadă deodată peste ea chinul și groaza.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

8 Văduvele lor vor fi mai numeroase decât particulele din care este format nisipul mării. Ziua, când este cea mai mare lumină, voi aduce distrugătorul împotriva mamei celui tânăr. Voi face să cadă prin surprindere peste ea chinul și teroarea.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

8 S-au înmulțit văduvele lor mai mult decât nisipul mării; voi face să vină asupra lor, împotriva mamei tinerilor, un devastator în plină zi; voi face să cadă pe neașteptate agitație și teroare.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

8 Văduvele lor sunt mai multe decât boabele de nisip din mare; peste mama tânărului, aduc un pustiitor ziua-n amiaza mare; fac să cadă deodată peste ea necazul și groaza.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

8 Văduvele lor mi s‐au înmulțit mai mult decât nisipul mărilor; am adus asupra lor, împotriva mamei tinerilor, un prădător la amiază; am făcut să cadă asupra lor deodată neliniște și groază.

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 15:8
15 Mawu Ofanana  

Bărbații tăi – și-asemenea Vitejii tăi – toți vor cădea Sub ascuțișul sabiei Și-n câmp au să rămână ei.


Vor geme porțile pe care Fiica Sionului le are, Căci despoiată va fi ea Și pe pământ are să stea.


Șapte femei au a se duce, Ca un bărbat ele s-apuce Și ca să îi vorbească-apoi: „Haine și pâine, avem noi. Nu trebuie să cheltuiești Cu noi, ci doar să-ngăduiești Ca al tău nume să-l purtăm Și de ocară să scăpăm!”


Iată ce soartă îi va paște Pe-aceia care se vor naște Pe-aceste locuri. Negreșit, La fel – atunci – vor fi pățit Și mamele și tații lor, Precum și-acest întreg popor:


De-aceea, Doamne fă să cadă Copiii lor, foametei, pradă Și trece oamenii acei Prin ascuțișul sabiei! Fă dar, ca ale lor soții Să ducă lipsă de copii Și strai de văduvă să-și pună. Pe-ai lor bărbați să îi răpună Ciuma, iar tinerii să cadă În luptă, săbiilor, pradă!


Căci pregătesc nimicitori Care veni-vor înarmați, Iar cedri tăi vor fi tăiați. Cei mai frumoși cedri, pe loc, Ei îi vor azvârli în foc.


Spuneți aceasta, tuturor: Le spuneți dar, neamurilor; Ierusalimului, la fel, Să-i spuneți spre a ști și el.” „Niște-mpresurători se-arată. Vin dintr-o țară-ndepărtată Și strigă, fără încetare, Contra cetăților pe care Le are Iuda. Iată, ei


De-aceea, leul îi omoară Sau din pustie, bunăoară, Asupră-le se repezește Lupul furios și-i nimicește. Lângă cetăți șade – la pândă – Pardosul, gata să îi prindă. Acei cari vor ieși afară Dintr-o cetate, au să piară, Căci vor fi sfâșiați, pe dată. Fărădelegile lor – iată – Sunt multe și s-au înmulțit Relele ce le-au făptuit!”


Astfel, tu – fiica cea pe care Sărmanul meu popor o are – Numai în sac te învelește, Stai în cenușă și jelește! Plânge amar, până târziu, Ca după singurul tău fiu! Pe negândite, cade-apoi Pustiitorul, peste noi.”


Acum, orfani ajuns-am – iată – Căci am rămas fără de tată. Mamele noastre s-au trezit Că văduve s-au pomenit.


Iată că toți aceia cari, În al tău mijloc sunt mai mari, Fără-ncetare uneltesc, Căci sufletele, ei voiesc Să le înghită. Sunt la fel, Precum este leul acel Care, răcnind, a sfâșiat Prada. Căci ei au adunat Mari bogății; au dobândit Lucruri cari scumpe s-au vădit, Iar numărul văduvelor Crescut-a în mijlocul lor.


Ai să te poticnești, pe loc, Ziua, și-apoi al tău proroc O să pățească tot la fel, Căci se va poticni și el, Noaptea. Au să se repezească, Pe mama ta, s-o nimicească.


Când timpul se va împlini, Ziua aceea va veni, Prinzând fața pământului Și pe locuitorii lui, Precum un laț. De-aceea, Eu


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa