Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 15:7 - Biblia în versuri 2014

7 Iată că am găsit cu cale, Să-i vântur, la porțile tale Și pe lopată am să-i iau, Căci să-i lipsesc de fii, Eu vreau. Am să îl pierd pe-al Meu popor, Căci este neascultător Și pentru că nu a urmat Drumul pe cari l-am îndreptat.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

7 Îi voi vântura cu furca la porțile țării, îi voi lipsi de copii și voi distruge poporul Meu, căci nu și-au schimbat căile.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

7 „Îi voi vântura (pe oamenii tăi) cu furca la porțile țării. Îi voi priva de copii și îi voi distruge pe cei care fac parte din poporul Meu – pentru că nu și-au schimbat (în bine) comportamentul.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

7 Îi voi vântura cu lopata la porțile țării; îi voi lipsi de copii și voi face să piară poporul meu: ei nu s-au întors de la căile lor.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

7 Îi vântur cu lopata la porțile țării; îi lipsesc de copii, pierd pe poporul Meu, căci nu s-au abătut de la căile lor.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

7 Și i‐am vânturat cu lopata în porțile țării, i‐am lipsit de copii, am pierdut pe poporul meu; nu s‐au întors de la căile lor.

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 15:7
21 Mawu Ofanana  

Altă soartă-au pe pământ: Sunt ca pleava ce-a fost strânsă Și-apoi risipită-n vânt.


Pleava. Tu le vei vântura, Iar ele, risipite, sânt, Luate de-un vârtej de vânt, Furios, ce le va spulbera. Tu, însă, te vei bucura, Te vei făli, mereu, cu Cel Cari Sfânt îi e, lui Israel.


Căci Domnul îi va fi stârnit Pe Sirieni, în răsărit, Iar după-aceea – cum a spus – Pe Filistenii din apus. Aceștia îl vor ataca Pe Israel și-l vor mânca. Însă mânia Domnului Nu este stinsă. Brațul Lui Este de furie cuprins, Pentru că încă e întins,


Căci nici poporul nu voiește Ca la Cel care îl lovește Să se întoarcă înapoi, Cătând pe al său Domn apoi.


De-aceea, Doamne fă să cadă Copiii lor, foametei, pradă Și trece oamenii acei Prin ascuțișul sabiei! Fă dar, ca ale lor soții Să ducă lipsă de copii Și strai de văduvă să-și pună. Pe-ai lor bărbați să îi răpună Ciuma, iar tinerii să cadă În luptă, săbiilor, pradă!


„Doamne, dar nu văd ochii Tăi, Care e adevărul, oare? Tu îi lovești, fără-ncetare, În timp ce ei – pot ca să zic – Precum că n-au simțit nimic. Tu-i nimicești, fără măsură, Dar ei nu iau învățătură, Ci capătă o-nfățișare Cari, decât stânca, e mai tare Și nu-nțeleg că e mai bine Să se întoarcă iar, la Tine.”


Al Babilonului popor, De vânători, va fi vânat. Aceștia-l vor fi atacat Și țara au să o golească. Asupră-i, au să năvălească, Atunci când peste a lui fire Aduc o zi de nimicire.


Căci pe fereastră s-a urcat Moartea și iată, a intrat În casele împărătești Și în palatele domnești. Pe-ai noștri fii i-a nimicit, În ulițe când i-a găsit, Iar în piețe-a secerat Pe-ai noștri tineri, de îndat’.”


„Să spui casei lui Israel: „Așa a zis Cel cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu: „Locașul Meu cel sfânt, voiesc – Acuma – să îl pângăresc, Căci voi iubiți Locașu-acel. Fala puterii vă e el. Ai voștri fii – și-asemenea Fiicele voastre – vor cădea Sub ascuțișul sabiei, Asemeni vouă fiind ei.”


Tu, fiu al omului, la tine – Atunci când ziua ‘ceea vine, În cari răpită o să fie Ceea ce e a lor tărie, Cu fiii și fiicele lor Dragi ca lumina ochilor –


Voi face, oameni să sosească, Pe creasta voastră să pășească. Anume-l voi aduce Eu, Pe Israel, poporul Meu. El are să vă stăpânească Și are să vă moștenească, Pentru că nicicând – negreșit – El n-o să fie nimicit.”


Nu fiți precum sunt cei pe care, Al vost’ popor părinți îi are, La cari, ‘nainte, au venit Prorocii și-astfel le-a vorbit: „Iată ce-a zis Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are: „Vă-ntoarceți din căile-acele, Din ale voastre fapte rele!” Însă ei nu M-au ascultat Și nici aminte n-au luat La ceea ce le-am poruncit, Atuncea când Eu le-am vorbit.”


În a Lui arie, e gata. În mână, își are lopata. Va curăța ogorul, iar Grâu-l va strânge în grânar, În timp ce pleava adunată, În flăcări fi-va aruncată.”


Rodul pe care o să-l dea Pântecul tău de-asemenea, Apoi rodul ogoarelor, Al turmei și-al cirezilor – Indiferent dacă e miel, Indiferent dacă-i vițel – Nu vor fi binecuvântate, De Dumnezeu, ci blestemate.


Copiii tăi duși au să fie, De alte neamuri, în robie. Ai tăi ochi s-or topi de dor, Privind mereu, în urma lor, Iar mâna ta nu va avea Atunci, nici o putere-n ea.


Tu, fii și fiice, vei avea Însă, copiii au să-ți fie – Neîncetat – duși în robie.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa