Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 15:4 - Biblia în versuri 2014

4 De pomină-i voi face Eu, Printre popoare-a fi mereu, Din pricină că am văzut Toate pe câte le-a făcut – Chiar în Ierusalim – cel care, Pe Ezechia, tată-l are. El este-n Iuda împărat Și drept Manase e chemat.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

4 Îi voi face un motiv de groază pentru toate regatele pământului, din cauza faptelor lui Manase, fiul lui Ezechia, regele lui Iuda, pe care le-a comis în Ierusalim.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

4 Îi voi face să fie dezgustători pentru toate regatele pământului. Se va întâmpla așa din cauza faptelor lui Manase – fiul lui Ezechia, rege în (teritoriul numit) Iuda – pe care le-a comis în Ierusalim.»”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

4 Îi voi face să fie obiect de dispreț pentru toate regatele pământului din cauza lui Manáse, fiul lui Ezechía, regele lui Iúda, pentru ceea ce a făcut în Ierusalím.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

4 Îi voi face de pomină pentru toate împărățiile pământului, din pricina lui Manase, fiul lui Ezechia, împăratul lui Iuda, și pentru tot ce a făcut el în Ierusalim.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

4 Și‐i voi da ca să fie mânați încoace și încolo între toate împărățiile pământului, pentru Manase, fiul lui Ezechia, împăratul lui Iuda, pentru ceea ce a făcut în Ierusalim.

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 15:4
19 Mawu Ofanana  

Ani doisprezece a avut Manase-atunci când s-a făcut, În Iuda, mare împărat. Cincizeci și cinci de ani a stat În fruntea țării și-l găsim Domnind de la Ierusalim. Mama pe care o avea, Hefțiba, drept nume, avea.


Rele-a făcut al Meu popor, De când Egiptu-a părăsit Și până azi, necontenit. De-aceea, Eu m-am mâniat!”


El a făcut ce este rău Față de Dumnezeul său, Precum popoarele aflate În țara lui și alungate De către Domnu-atunci când El, Țara, a dat, lui Israel.


Ani doisprezece a avut Manase-atunci când s-a făcut, În Iuda, mare împărat. Cincizeci și cinci de ani a stat În fruntea țării și-l găsim Domnind de la Ierusalim.


El a făcut ce este rău Față de Dumnezeul său, Precum popoarele aflate În țara lui și alungate De către Domnu-atunci când El, Țara a dat, lui Israel.


În vremea care o să vie, De pomină îi fac să fie. Doar pricini de nenorocire, A țărilor de peste fire, Au să ajungă. De ocară Îi fac, în fiecare țară, În care fi-vor izgoniți. Buni de blestem, vor fi găsiți Și de batjocură, mereu, Oriunde-am să-i împrăștii Eu.


Îi urmăresc cu sabia Cu ciuma și cu foametea. Pricini de spaimă au să fie Pentru oricare-mpărăție, Căci pricini de nenorocire A țărilor de peste fire Au să ajungă. De ocară Îi fac, în fiecare țară În care fi-vor izgoniți. Buni de blestem vor fi găsiți Și de batjocură mereu, Oriunde-am să-i împrăștii Eu.


De-aceea, Domnul a venit Și-n felu-acesta a vorbit: „Pentru că nu M-ați ascultat Și pentru că nu i-ați lăsat Liberi, pe cei ce-au fost vestiți Că au să fie sloboziți, Iată că și Eu, mai apoi, O slobozenie, peste voi, Îngăduiesc: a sabiei, A ciumei și a foametei. În urmă, după al Meu plac, De pomină am să vă fac Printre popoarele ce sânt Pe fața-ntregului pământ.


Ale lui cete risipite Vor fi apoi, în lumea mare; Ajunge-vor la neamuri care, ‘Nainte, nu le-au cunoscut Și-ai lor părinți nu le-au știut. În urma lor, se va vedea Că voi trimite sabia. Pe-acest popor îl urmăresc Pentru că am să-l nimicesc.”


Ierusalimul – negreșit – Un greu păcat a săvârșit! De-aceea a ajuns astfel, Iar azi, o scârbă este el. Aceia care se vădeau Că mai ‘nainte-l prețuiau, Acuma îl disprețuiesc, Căci goliciunea i-o zăresc. El însuși vede, se-ntristează, Se-ntoarce, iar apoi oftează.


„Cu toate-acestea, însă, voi Veniți și întrebați apoi: „De ce nu poartă un fecior, Pedeapsa făr’delegilor Tatălui său?” Iată, vă spun: Pentru că fiul este bun. Neprihănit s-a arătat Și cu dreptate a lucrat. Poruncile Mi le-a păzit, Iar legile Mi le-a-mplinit. De-aceea – negreșit – trăiește!


De-aceea, Cel care mereu, E Domn, precum și Dumnezeu, A zis: „Mulțimea gloatelor, Am s-o abat asupra lor. Ele au să le chinuiască Și au ca să le jefuiască.


Ale Israelului ramuri, Am să le-mprăștii printre neamuri. Am să scot sabia apoi, Ca să alerge după voi. Țara, atunci, va rămânea Ca un pustiu; de-asemenea, Cetățile voastre-ntărite Au să rămână pustiite.


Domnul va face – nevăzut – Să fii de-ai tăi vrăjmași, bătut. Pe-un drum le vei ieși-n ‘nainte, Însă pe șapte – ține minte! – Tu vei fugi, din fața lor. O groază-n ochii tuturor – În ale lumi-mpărății – Neîncetat, tu ai să fii.


Împrăștiat, fără-ncetare, Ai să fii tu, printre popoare, Din capătul pământului, La celălalt capăt al lui. Șezând cu oamenii acei, Ai să slujești alți dumnezei – Pe care nu i-ai cunoscut Și-ai tăi părinți nu i-au știut.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa