Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 15:3 - Biblia în versuri 2014

3 Asupra lor, am pregătite Nenorociri mari a trimite. Nenorocirile acele, În număr, patru vor fi ele. Îi va ucide sabia, Și câinii îi vor sfâșia; Iar păsările cerului – Cu fiarele pământului – Au să-i mănânce, căci voiesc – În acest fel – să-i nimicesc.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

3 Voi trimite împotriva lor patru feluri de nenorociri“, zice Domnul, „sabia, ca să-i ucidă; câinii, ca să-i sfâșie; păsările cerului și animalele sălbatice ale pământului, ca să-i devoreze și să-i distrugă.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

3 Iahve zice: «Voi trimite împotriva lor patru feluri de dezastre: sabia, ca să îi omoare; câinii, ca să îi sfâșie; păsările zburătoare (de pradă) și animalele sălbatice ale pământului – ca să îi mănânce și să îi distrugă.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

3 Îi voi pedepsi în patru feluri – oracolul Domnului –: cu sabie ca să-i ucidă, cu câini ca să-i târâie, cu păsări ale cerului și cu animale ale pământului ca să-i devoreze și să-i nimicească.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

3 Căci voi trimite împotriva lor patru feluri de nenorociri”, zice Domnul: „sabia ca să-i ucidă, câinii ca să-i sfâșie, păsările cerului și fiarele pământului ca să-i mănânce și să-i nimicească.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

3 Căci îi voi cerceta cu patru feluri de pedepse, zice Domnul: sabie ca să ucidă și câini ca să sfâșie, păsările cerurilor și fiarele pământului, ca să mănânce și să strice.

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 15:3
21 Mawu Ofanana  

Ca să-ți cufunzi al tău picior În sânge, iar a câinilor Limbă să poată să își ia Partea ce i se cuvenea Din carnea celor care – iată – A fi ai tăi vrăjmași se-arată.”


La fel – atuncea – o să cadă Neamul de-Asirieni, drept pradă A păsărilor răpitoare Precum și-a celorlalte fiare, Căci trupuri moarte au să fie Împrăștiate pe câmpie. Întreaga vară, au să șeadă, Pe ele, doar păsări de pradă. Fiarele au să le urmeze, Voind – acolo – să ierneze.


Ajuns-a moștenirea Mea, A fi, acum, ca pasărea De pradă, ce-i împestrițată Și care e înconjurată De alte păsări, tot de pradă, Ce o așteaptă ca să cadă?” „Mergeți pe câmpuri, să strigați Și fiarele să le-adunați! Să vină dar, aici, la noi, Ca să mănânce mai apoi!”


Chiar de au să se hotărască, Apoi, cu toții să postească, N-am să ascult rugile lor. Nu vreau mulțimea jertfelor, Nici darurile de mâncare Și nici acele jertfe care – Precum se știe – se socot A fi drept ardere de tot. Jertfele lor, nu le primesc, Pentru că vreau să-i nimicesc Cu ciuma și cu foametea Și să-i lovesc cu sabia.”


Cei cărora le prorocesc Aceiași soartă-mpărtășesc, Căci sabia și foametea, În grija lor, îi va avea. De gheara morții vor fi prinși Și în Ierusalim întinși Vor fi pe ulițele lui, Fără să-i pese nimănui De soarta cari peste ei vine, Iar să-i îngroape, nu e cine. Rămâne-vor neîngropați Soții, fii, fiice și bărbați, Căci voi turna peste popor, Întreagă răutatea lor.”


O boală rea va fi în țară Și toți, de boală, au să piară. Nimenea, însă, nu-i va plânge Și nimenea nu îi va strânge Ca să-i îngroape. Au să fie Ca și gunoiul de pe glie. Îi va ucide sabia Și îi va stinge foametea. Ale lor trupuri moarte, toate, Ajunge-vor a fi mâncate De păsările cerului Și fiarele pământului.”


Doar trupuri moarte-ale celor Care sunt din acest popor, Zărite fi-vor, pe câmpie, Ajungând hrană ca să fie Doar fiarelor pământului Și păsărilor cerului, Cari n-au să fie alungate Căci nu pot a mai fi speriate.


Până la mine a pătruns Și căile mi le-a-ncurcat. În urmă, El S-a aruncat Asupră-mi și m-a pustiit.


Dar totuși, Domnul Dumnezeu A zis așa: „Iată că Eu, Cu toate că trimite-voi Peste Ierusalim, apoi, Grozavele pedepse cari Sunt patru-n număr și sunt mari – Adică ciuma, sabia, Sălbăticiuni și foametea – Pe care Eu le stăpânesc, Ca în ăst fel să nimicesc Pe toți oamenii din popor Și-asemenea vitele lor,


Tu să le spui: „Cel cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu, A zis: „Pe viața Mea, vorbesc! Aceia care locuiesc, Printre ruine, vor cădea Căci o să-i taie sabia. Sălbăticiunile-au să vie La cei care sunt pe câmpie. Cei care, în loc întărit, Un adăpost bun și-au găsit – Și cei din peșteri, bunăoară – Loviți de ciumă, au să moară.


Iată, atunci ce vă voi face: Nu am a vă lăsa în pace, Ci trimit groaza peste voi, Lingoarea, frigurile-apoi, Iar ochii voștri se vor stinge Și viața vi se va prelinge Din trupuri. Roada semănată, De-ai voști’ vrăjmași va fi mâncată.


În contra voastră-am să trimit Fiarele câmpului, răpind Pe-ai voști’ copii și nimicind, Vitele voastre. Imediat, Poporul fi-va-mpuținat, Pieri-vor mulți din ai săi fii, Iar drumurile-or fi pustii.


În contra voastră, sabia. Voi răzbuna, atunci, prin ea Faptul că nu M-ați ascultat Și legământul Mi-ați călcat. Când, în cetăți, v-adăpostiți, Cu ciumă fi-veți voi loviți Și-n mâinile vrăjmașilor, Dat are-a fi acest popor.


Veți fi precum omul cel care Fuge – speriat – de-un leu, dar are Să întâlnească-un urs de-ndat’, Iar când crede că a scăpat – În curtea sa când se găsește Și când, de zid, se sprijinește – Un șarpe va veni la el Și-l va mușca pe omu-acel!


Cu morții tăi, ai să hrănești Păsări și fiare pământești – Și nu va fi nimeni, la voi, Spre a le alunga apoi.


Încât foamea o să-i topească Și friguri au să-i chinuiască, Pân’ se vor stinge. Boli cumplite Îi vor lovi; le voi trimite Și fiarele cu colții lor Și-apoi otrava șerpilor.


Un cal gălbui s-a arătat, Iar cel care la-ncălecat, Moartea era. În urma lor, E Locuința morților. Putere li s-a dăruit, Astfel încât au stăpânit, A patra parte de pământ, Căci să ucidă, puși, ei sânt, Cu sabie, foamete mare, Cu molime și-apoi cu fiare, După porunca arătată Și care, lor, le-a fost lăsată.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa