Ieremia 15:2 - Biblia în versuri 20142 Și dacă îți va zice-apoi, „Dar unde să ne ducem noi?”, Tu le vei spune astfel: „Eu Spun doar ce zice Dumnezeu: „La moarte meargă – negreșit – Cel ce la moarte e sortit. La sabie, meargă acei Care sortiți sunt sabiei. La foamete meargă apoi Aceia care, dintre voi, La foamete au fost sortiți, Iar cei ce robi sunt hărăziți Au să se ducă în robie, Căci astfel trebuie să fie!” Onani mutuwoMabaibulo enansoNoua Traducere Românească2 Dacă te vor întreba: „Unde să ne ducem?“, să le răspunzi: „Așa vorbește Domnul: «Cei ce sunt pentru moarte – la moarte; cei ce sunt pentru sabie – la sabie; cei ce sunt pentru foamete – la foamete; și cei ce sunt pentru captivitate – în captivitate». Onani mutuwoBiblia în Versiune Actualizată 20182 Dacă te vor întreba unde să se ducă, să le răspunzi că Iahve le zice: «Cei destinați morții să meargă la moarte; cei destinați sabiei să fie omorâi de ea; cei destinați foametei să fie decimați de foamete; iar cei destinați sclaviei să ajungă sclavi.» Onani mutuwoVersiunea Biblia Romano-Catolică 20202 Dar dacă îți vor spune: «Unde să ieșim?», să le spui: «Așa vorbește Domnul: ‹Cine-i pentru moarte, la moarte, cine-i pentru sabie, la sabie, cine-i pentru foamete, la foamete și cine-i pentru captivitate, în captivitate›!»”. Onani mutuwoBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu2 Și dacă-ți vor zice: ‘Unde să ne ducem?’, să le răspunzi: ‘Așa vorbește Domnul: «La moarte, cei sortiți la moarte; la sabie, cei sortiți sabiei; la foamete, cei sortiți foametei; la robie, cei sortiți robiei!»’ Onani mutuwoTraducere Literală Cornilescu 19312 Și va fi așa: dacă‐ți vor zice: Încotro să ieșim? Atunci le vei spune: Așa zice Domnul: Cei pentru moarte, la moarte, și cei pentru sabie, la sabie, și cei pentru foamete, la foamete, și cei pentru robie, la robie. Onani mutuwo |
Chiar de au să se hotărască, Apoi, cu toții să postească, N-am să ascult rugile lor. Nu vreau mulțimea jertfelor, Nici darurile de mâncare Și nici acele jertfe care – Precum se știe – se socot A fi drept ardere de tot. Jertfele lor, nu le primesc, Pentru că vreau să-i nimicesc Cu ciuma și cu foametea Și să-i lovesc cu sabia.”
Cei cărora le prorocesc Aceiași soartă-mpărtășesc, Căci sabia și foametea, În grija lor, îi va avea. De gheara morții vor fi prinși Și în Ierusalim întinși Vor fi pe ulițele lui, Fără să-i pese nimănui De soarta cari peste ei vine, Iar să-i îngroape, nu e cine. Rămâne-vor neîngropați Soții, fii, fiice și bărbați, Căci voi turna peste popor, Întreagă răutatea lor.”
O boală rea va fi în țară Și toți, de boală, au să piară. Nimenea, însă, nu-i va plânge Și nimenea nu îi va strânge Ca să-i îngroape. Au să fie Ca și gunoiul de pe glie. Îi va ucide sabia Și îi va stinge foametea. Ale lor trupuri moarte, toate, Ajunge-vor a fi mâncate De păsările cerului Și fiarele pământului.”
Sfatul pe care-n Iuda-l știm, Dar și cel din Ierusalim, În locu-acesta, Eu voiesc, Atunci să îl zădărnicesc. Îi las vrăjmașilor să cadă – Și săbiilor lor – drept pradă. Doar trupuri moarte au să fie Împrăștiate pe câmpie. În acest fel ajunge-vor Drept hrană, trupurile lor, Doar păsărilor cerului Și fiarelor pământului.
Dar totuși, Domnul Dumnezeu A zis așa: „Iată că Eu, Cu toate că trimite-voi Peste Ierusalim, apoi, Grozavele pedepse cari Sunt patru-n număr și sunt mari – Adică ciuma, sabia, Sălbăticiuni și foametea – Pe care Eu le stăpânesc, Ca în ăst fel să nimicesc Pe toți oamenii din popor Și-asemenea vitele lor,
Tu să le spui: „Cel cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu, A zis: „Pe viața Mea, vorbesc! Aceia care locuiesc, Printre ruine, vor cădea Căci o să-i taie sabia. Sălbăticiunile-au să vie La cei care sunt pe câmpie. Cei care, în loc întărit, Un adăpost bun și-au găsit – Și cei din peșteri, bunăoară – Loviți de ciumă, au să moară.
A treia parte o să cadă, Din ai tăi oameni, morții, pradă, Prin ciuma care izbucnește Și foametea ce bântuiește. Altă treime, după ei, Prin ascuțișul sabiei Are să piară-n jurul tău, Când va veni ceasul cel rău. În vânturile câte sânt, Pe fața-ntregului pământ, Voi risipi treimea care, Din tine, va avea scăpăre. O izgonesc, iar după ea, Apoi, voi scoate sabia.
Du-te-n cetate și, în foc, Vei arde, în al ei mijloc, A treia parte-a părului, La împlinirea timpului Pentru a ei împresurare. Fă acest lucru, după care, Altă treime vei avea Ca să o tai cu sabia, Pe lângă zidurile-aflate, Jur împrejur, lângă cetate. Treimea ce ți-a mai rămas, Din păr, în acel ultim ceas, Doar vântului să i se dea, Căci după ei, trag sabia.