Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 15:19 - Biblia în versuri 2014

19 Domnul, apoi, a cuvântat: „Dacă te vei lipi de Mine, Are să-Ți meargă iarăși bine, Căci tu, din nou, loc vei avea, Atuncea, înaintea Mea. Dacă vei ști să despărțești Tot ceea ce de preț găsești, De cele despre care-ți zic Că nu pot prețui nimic, Numai atuncea vei vedea Cum că vei fi ca gura Mea. De-aceea, ei să facă bine Să se întoarcă iar, la tine. Nu tu, la oamenii acei Să te întorci, cumva, ci ei Caute-aproape a se ține Și să se-ntoarcă înspre tine!

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

19 ‒ Așa vorbește Domnul: „Dacă te vei întoarce la Mine, te voi aduce din nou să stai înaintea Mea. Dacă vei rosti cuvinte valoroase și nu cuvinte de nimic, vei fi precum gura Mea. Ei să se întoarcă la tine, și nu tu să te întorci la ei!

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

19 Iahve spune: „Dacă te vei întoarce la Mine, te voi aduce din nou să stai înaintea Mea. Dacă vei pronunța cuvintele valoroase și nu pe cele ieftine, vei fi ca gura Mea! Ei să se întoarcă la tine, și nu tu la ei!”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

19 De aceea, așa vorbește Domnul: dacă te vei întoarce, te voi lăsa să te întorci și vei sta înaintea mea; dacă vei scoate ceea ce este valoros din ceea ce e fără valoare, vei fi ca gura mea. Atunci ei se vor întoarce la tine, dar tu să nu te întorci la ei.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

19 De aceea așa vorbește Domnul: „Dacă te vei lipi iarăși de Mine, îți voi răspunde iarăși și vei sta înaintea Mea; dacă vei despărți ce este de preț de ce este fără preț, vei fi ca gura Mea. Ei să se întoarcă la tine, nu tu să te întorci la ei!

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

19 De aceea așa zice Domnul: Dacă te vei întoarce, te voi aduce iarăși și vei sta înaintea mea. Și dacă vei scoate ce este de preț din ce este fără preț, vei fi ca gura mea. Ei să se întoarcă la tine, dar tu să nu te întorci la ei.

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 15:19
34 Mawu Ofanana  

În Galaad, a locuit Un om ce-a fost de neam Tișbit Și cari, Ilie, s-a chemat. Ilie-a mers la împărat Și lui Ahab astfel i-a spus: „Viu este Domnul Cel de Sus, Al cărui slujitor sunt eu, Că doar după cuvântul meu, În acești ani nu va fi rouă Și nici nu are să mai plouă.”


Tu du-te dar, și nu mai sta, Căci Eu voi fi cu gura ta Și-am să te-nvăț ce să vorbești, Oriunde ai să te găsești.”


Dacă un om s-a dovedit, În lucrul său, că-i iscusit, El poate chiar lângă-mpărat, În cinste, să stea așezat, Căci între oamenii de rând, Nu își găsește loc, nicicând.


Domnul, apoi, mâna Și-a-ntins Și buzele mi le-a atins, Zicând: „Iată, cuvântul Meu, În gura ta îl așez Eu.


„Domnul mi-a zis, în acest fel: „Chiar Moise și cu Samuel, Dacă în fața Mea ar sta, Eu nici atunci n-aș arăta Că aș fi binevoitor Față de-acest întreg popor. Să-l izgonești! Ducă-se-ndat’, Că Eu, de el, M-am săturat!


De-aceea, eu am zis astfel: „Nu voi mai pomeni de El Și n-am să mai spun nimănui, Nimica, în Numele Lui!” Sărmana inimă a mea, O simt a fi asemenea Cu focul cel mistuitor, Închis precum într-un cuptor, În ale mele oase. Iată, Mă arde și nu mi se-arată, Oricât încerc să îl opresc, Cum aș putea să reușesc.


Iată ce-a hotărât Acel Ce-i Dumnezeu în Israel Și Domn al oștii: „Ionadab – Cel care-i fiul lui Recab – Întotdeauna va avea Urmași ai săi, în fața Mea!”


„Israele, dacă apoi, Te vei întoarce înapoi, La Mine” – zice Dumnezeu – „Dacă asculți de glasul Meu Iar urâciunile, pe toate, Din fața Mea tu le vei scoate, Atunci n-ai să mai rătăcești.


Foalele ard, plumbu-i topit, Dar zgura nu s-a dezlipit. Degeaba vreau să curățesc De zgură, că nu izbutesc.”


Poporul lui umblă plângând Și cată pâine, suspinând. Ale lui lucruri scumpe-avute, Pe pâine doar au fost vândute, Spre a putea, în acest fel, Să își păstreze viața el. „Privește Doamne, negreșit, Și vezi cât sunt de înjosit!”


Tu pune-le aste cuvinte, Ce-s ale Mele, înainte, Fie că ei vor asculta, Fie că nu, vorbirea ta, Căci sunt o casă răzvrătită, Din îndărătnici întocmită!


Preoții calcă Legea Mea, Căci ei nu țin seama de ea. De-asemenea, nu iau aminte La ale Mele locuri sfinte, Ci ne-ncetat le pângăresc, Pentru că nu deosebesc Nimic din ceea ce e sfânt, De celelalte ce nu sânt. Conduși fiind de a lor fire, Nu știu a face osebire Între ceea ce e curat Și ceea ce e necurat. Nu se mai uită la acele Sabate ce sunt ale Mele, Și astfel, Eu M-am pomenit, În al lor mijloc, pângărit


Ei trebuie să Îmi învețe Poporul și să-i dea povețe Ca astfel el să izbutească Să poată să deosebească Un lucru care este sfânt De celelalte ce nu sânt. El trebuie să aibă știre Să facă o deosebire Între cele ce sunt curate Și cele care-s necurate.


Numai așa, voi o să fiți, În stare, să deosebiți Un lucru care este sfânt, De celelalte ce nu sânt, Și ceea ce este curat, De ceea ce e întinat.


Această lege va fost dată, Căci doar prin ea, vi se arată Dacă un lucru e curat, Sau dacă este necurat. Deci astă lege, voi să știți, La lepră, să o folosiți.”


„Iată ce-ndatorire ai: Te pregătește de plecare! Mergi în cetatea ‘ceea mare – De la Ninive – să vestești Ce îți voi da Eu să vorbești!”


„Așa a zis Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are: „De umbli pe căile Mele, Păzind poruncile acele Pe care Eu le-am rânduit, Află atunci că, negreșit, Vei judeca și Casa Mea Și-asemenea vei priveghea Asupra curților acele Cari se vădesc drept ale Mele. Te las să intri împreună Cu cei care aici se-adună.


Îngeru-a zis: „Gavril sunt eu! În față-I stau, lui Dumnezeu! El m-a trimis să îți vorbesc Și, vestea, să-ți împărtășesc.


Cel ce va asculta de voi, Pe Mine Mă ascultă-apoi. Cel care vă nesocotește, Pe Mine Mă disprețuiește, Nesocotind, prin Mine-astfel, Pe Cel ce M-a trimis, la el.”


Căci, de la Duhul Sfânt, primiți, În acel ceas, ce să vorbiți.


Pentru că o să căpătați O gură și-o înțelepciune, În contra căror, a se pune, Dușmanii voști’ nu vor putea.


Vă-ndemn ca să vegheați mereu! Rugați-vă să căpătați Putere, ca să fiți scăpați De toate lucrurile care Au să se-ntâmple, și-n picioare – Când vine Fiul omului – Să stați apoi, în fața Lui!”


Pentru că v-am vestit, mereu, Întreg planul lui Dumnezeu.


Astfel, de-acum în colo, noi N-avem a mai cunoaște-apoi, În felul lumi-acesteia – Să știți – nicicând, pe nimenea. Chiar dacă noi – cum am văzut – Că pe Hristos, L-am cunoscut În felul lumii, nici pe El Nu Îl mai știm, acum, astfel.


Caut bunăvoință, eu, La oameni, sau la Dumnezeu? Sau caut, oare – fraților – A fi pe plac, oamenilor? Când, pe al oamenilor plac, Aș căuta, mereu, să fac, Atunci, să știți că, ne-ndoios, N-aș mai fi rob, al lui Hristos.”


Nu ne-am supus și, negreșit, Că lor, noi nu ne-am potrivit, Măcar o clipă, căci voim Ca, Evanghelia, s-o vestim, Iar adevărul ei, apoi, Dorim ca să rămână-n voi.


Să știți dar voi, că hrana tare, E numai pentru omul mare, Cari judecă și care poate – Deprins fiind – de a socoate, Întotdeauna-n gândul său, Ce este bine și ce-i rău.”


A Celui cari are putere Să vă păzească de cădere, Făcându-vă ca să veniți, La slava Sa, neprihăniți –


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa