Ieremia 15:14 - Biblia în versuri 2014

¹⁴ Rob te voi duce ca să fii, Într-un ținut ce nu îl știi Și vei ajunge stăpânit De cei care te-au dușmănit, Pentru că iată, s-a aprins A Mea mânie ce s-a-ntins Asupră-vă, nimicitoare, Și nu aveți nici o scăpare!”

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹⁴ Te voi face să slujești dușmanilor tăi, într-o țară pe care nu o cunoști, căci focul mâniei Mele s-a aprins și arde peste voi.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁴ Te voi face să slujești dușmanilor tăi într-o țară pe care nu o cunoști – pentru că focul mâniei Mele s-a aprins și arde peste voi!”

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁴ Le voi face să treacă cu dușmanii tăi într-o țară pe care nu o cunoști, căci focul mâniei mele este aprins și arde împotriva voastră”.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁴ Te voi duce rob la vrăjmașul tău, într-o țară pe care n-o cunoști, căci focul mâniei Mele s-a aprins și arde peste voi!”

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁴ Și‐i voi face să treacă cu vrăjmașii tăi într‐o țară pe care n‐o cunoști; căci un foc s‐a aprins în mânia mea; și va arde împotriva voastră.

Ieremia 15:14 Mawu Ofanana

Psalmi 21:9

Și-asemenea unui cuptor Aprins și înfricoșător, Are a-i face de îndată, În ziua-n care se arată; Căci Domnul, în mânia Lui, Îi va da pradă focului.

Isaia 42:25

De-aceea, peste Israel, Mânia Și-a vărsat-o El Și a trimis asupra Lui, Asprimile războiului. Astfel, războiul s-a aprins Și-ntreg poporul l-a cuprins. L-a ars apoi, dar Israel Nu a luat seama la El.”

Ieremia 14:18

Iată ce pot, pe câmp, vedea: Morții ce-i face sabia. Dacă mă-ntorc către cetate, Zăresc ființe întristate Cari de putere sunt sleite Fiind de foame chinuite. Chiar și prorocul, însoțit De către preot, au pornit Prin țară: nu știu ce-i așteaptă Și nu știu încotro se-ndreaptă.”

Ieremia 15:4

De pomină-i voi face Eu, Printre popoare-a fi mereu, Din pricină că am văzut Toate pe câte le-a făcut – Chiar în Ierusalim – cel care, Pe Ezechia, tată-l are. El este-n Iuda împărat Și drept Manase e chemat.

Ieremia 16:13

De-aceea, Eu vă voi muta Din astă țară și veți sta În altă țară, neștiută, Care vă e necunoscută, Pe care nu o cunoșteau Ai voști’ părinți, pe când trăiau. Veți sluji altor dumnezei Și vă veți închina la ei, Pentru că nu veți mai avea Parte, de îndurarea mea!”

Ieremia 17:4

Ceea ce tu ai moștenit – Prin bunătatea Mea cea mare – Îți voi lua, fără cruțare. Am să te fac să îi slujești Pe cei pe cari îi dușmănești. Iată că te voi scoate-afară Și te voi duce într-o țară Îndepărtată, neștiută, Ce nu îți este cunoscută. Tu ai aprins focul pe care Apriga Mea mânie-l are. Îl faci să ardă-ntotdeauna, Căci ai păcătuit într-una.”

Ieremia 4:4

Voi cari în Iuda locuiți Sau la Ierusalim trăiți, La inimi, seamă să luați Și împrejur să le tăiați Doar pentru Domnul, să nu vie Asupră-vă a Lui mânie, Din pricină că a văzut Ce fapte rele ați făcut!”

Ieremia 52:27

Iar împăratu-a poruncit Să îi ucidă, negreșit. Astfel, la Ribla – în Hamat – Uciși au fost cu toți, de-ndat’.

Amos 5:27

De-aceea, vreau ca să se știe Că vă voi duce în robie. Dincolo de Damasc apoi, Am să vă duc, robi să fiți voi. Așa va fi căci, negreșit, Domnul e Cel care-a vorbit, Iar Numele-I răsunător E „Dumnezeul oștilor”!”

Deuteronom 28:25

Domnul va face – nevăzut – Să fii de-ai tăi vrăjmași, bătut. Pe-un drum le vei ieși-n ‘nainte, Însă pe șapte – ține minte! – Tu vei fugi, din fața lor. O groază-n ochii tuturor – În ale lumi-mpărății – Neîncetat, tu ai să fii.

Deuteronom 28:36

Și tu și cel cari îl vei ține Ca împărat pus peste tine, De Dumnezeu, duși o să fiți, La un popor pe cari nu-l știți – Pe care nu l-ați cunoscut, Și-ai voști’ părinți nu l-au știut; Iar printre oamenii acei, Sluji-veți altor dumnezei Care din lemn și piatră sânt.

Deuteronom 28:64

Împrăștiat, fără-ncetare, Ai să fii tu, printre popoare, Din capătul pământului, La celălalt capăt al lui. Șezând cu oamenii acei, Ai să slujești alți dumnezei – Pe care nu i-ai cunoscut Și-ai tăi părinți nu i-au știut.

Deuteronom 29:23

Pucioasa, sarea, focul care Se va întinde, ca o mare, Peste întreg acest ținut Încât nu va mai fi văzut Un fir de iarbă să mai crească, Sămânță care să rodească Întocmai cum s-a întâmplat În vremea-n care s-au surpat Sodoma și Gomora care Plătit-au pentru-a lor purtare, Adma apoi și Țeboim Cari nimicite-au fost, cum știm, De către-a Domnului mânie Și de a Lui mare urgie –

Deuteronom 32:22

Iată, aprind a Mea mânie: Voi arde până-n temelie Și locuința morților Și temelia munților. Voi arde-n para focului Și roadele pământului.

Evrei 12:29

Căci, „foc mistuitor”, mereu, Este al nostru Dumnezeu.”