10 „Vai, mamă care m-ai născut, Căci tu, pe mine, m-ai făcut Un om de ceartă și ocară, De pricini rele pentru țară! Nimic, la nimeni, n-am cerut Și nici nu dau cu împrumut, Dar totuși, blestemat sunt eu, De către toți ai mei, mereu!”
10 ‒ Vai de mine, mamă, pentru că m-ai născut! Pe mine, om de ceartă și de neînțelegere pentru toată țara. Nu dau împrumut, nici nu iau împrumut și totuși toți mă blestemă!
10 «Mamă, vai de mine – pentru că m-ai născut ca om care provoacă ceartă și neînțelegere în toată țara! Nu dau împrumut, nici nu iau împrumut; și totuși toți mă blestemă!»”
10 Vai mie, mamă, căci m-ai născut certăreț și arțăgos pentru toată țara! Nu am dat cu împrumut și nici nu m-au împrumutat, și totuși mă blestemă toți.
10 Vai de mine, mamă, că m-ai născut pe mine, om de ceartă și de pricină pentru toată țara! Nu iau cu împrumut, nici nu dau cu împrumut, și totuși toți mă blestemă!
10 Vai de mine, mama mea, că m‐ai născut bărbat de ceartă și bărbat de sfadă țării întregi! N‐am dat cu împrumut, nici nu m‐am împrumutat; totuși fiecare din ei mă blestemă.
Ilie, la Ahab, s-a dus, Făcând precum Domnul a spus. Ahab, când l-a văzut că vine, La întrebat: „Ce vrei cu mine, Vrăjmașule? M-ai urmărit, Încât și-aicea m-ai găsit?” Ilie-a zis: „Te-am căutat Și iată-acum că te-am aflat. Prea bine știu că te-ai vândut Și numai rău tu ai făcut, În fața Domnului, mereu.
Al lui Israel împărat I-a zis atunci, lui Iosafat: „Mai este, în poporul meu, Un om prin cari, pe Dumnezeu, Noi am putea să-L întrebăm. De vrei, putem să îl chemăm. Eu îl urăsc pe omu-acel, Căci doar de rău vorbește el. Nimica bun, nu-mi prorocește. Acel om, Mica, se numește Și Imla este al lui tată.” „Cheamă-l pe Mica, de îndată” – Îi zise Iosafat. „E bine Să nu vorbești așa, când vine, Căci vreau – prin el – să aflu eu, Ce ne va spune Dumnezeu.”
Măcar că blestemă – cum vezi – Te rog să-i binecuvintezi. În contra mea sunt ridicați, Dar au să fie înfruntați, Iar robul Tău are să fie Cuprins de mare bucurie.
El nu-și dă banii cu dobândă Și nici nu o să stea la pândă Ca să ia mită, ne-ncetat, Contra celui nevinovat. Cel care-așa purtări arată, N-o să se clatine vreodată.
Urât sunt, de dușmanii mei, Fără să aibă vreun temei. Aceia cari mă dușmănesc, Mai mulți – în număr – se vădesc, Decât sunt perii cei pe care Sărmanul meu cap îi mai are. Aceia cari puternici sânt Vor să mă vadă în mormânt Căci pe nedrept mă urmăresc Și pe nedrept mă dușmănesc. Iată că am de-napoiat Ceea ce eu nu am furat.
Dacă un bine ai făcut, Când ai dat bani cu împrumut Celui ce e sărac și vine Să se-mprumute de la tine – Iar el e din al Meu popor – Cu omul care-ți e dator, Să nu te porți ca un avar – Să nu fii ca un cămătar Și să-i iei camătă, cumva.
Pentru popor, de bună seamă, Vei fi ca zidul de aramă. Cu tine-au să se războiască, Dar n-au cum să te biruiască, Pentru că Eu te însoțesc Mereu și-am să te izbăvesc. Așa va fi căci, negreșit, Domnul e cel care-a vorbit.”
Dobândă, să nu-i iei, nicicând. Să nu îți dea, cumva, prin gând, Să îi iei camătă. Mereu, Tu teme-te de Dumnezeu, Și lasă a trăi, cu tine, Și frate’ tău, să-ți fie bine.
De ce îngădui să văd eu, Nelegiuirea, tot mereu? De ce Te uiți la nedreptate, La relele ce-s adunate? Cuprinsă e întreaga fire, De silnicii și asuprire. Certuri se nasc și izbucnesc Gâlcevi ce nu se mai sfârșesc.
Pe mâinile oamenilor, Atunci, o să ajungeți voi; Au să vă chinuie și-apoi, Din al vost’ număr, omorâți, Mulți fi-vor. Voi veți fi urâți De neamuri, pentru al Meu Nume; Veți fi urâți de-ntreaga lume.
Dușmanul”. Acum, ascultați: Iubiți și binecuvântați Pe cei care vă dușmănesc, Iar celor care vă urăsc, Bine le faceți! Vă rugați – Dacă sunteți persecutați – Pentru cei cari vă asupresc, Pentru cei cari vă prigonesc.
Apoi, i-a binecuvântat, Iar Simeon s-a îndreptat Către Maria și i-a spus: „Fiul pe care L-ai adus, Spre prăbușirea unora Și ridicarea altora, Are să fie-n Israel. Un semn, urmează, a fi El, Ce va stârni împotrivire.
Ferice zic, când oamenii Din lume, vă vor izgoni: Atunci când au să vă urască Și când au să vă ocărască, Atuncea când al vostru nume, Ca lucru rău – de către lume – Are să fie lepădat, Doar pentru că ați arătat Credință-n Fiul omului Și ați călcat pe urma Lui!