Ieremia 14:22 - Biblia în versuri 2014

²² Este, cumva, vreun idol care Să deie ploaie e în stare? Sau cerul, singur, oare poate Ploaie să dea, precum socoate? Nu ești Tu Doamne, Cel ce ai Ploaia? Oare, nu Tu o dai? În Tine, noi nădăjduim, Căci după cum prea bine știm, Tu ești cel care a putut, Pe toate, să le fi făcut!”

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

²² Este oare printre idolii deșerți ai națiunilor vreunul care să aducă ploaie? Sau poate cerul să dea averse? Nu, ci Tu dai ploaie, Doamne, Dumnezeul nostru! De aceea noi ne punem speranța în Tine, căci Tu ești Cel Ce faci toate aceste lucruri.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

²² Este oare printre idolii popoarelor vreunul care să aducă ploaie? Sau poate cerul să dea averse (la porunca lor)? Nu; ci Tu, Doamne, Cel care ești Dumnezeul nostru, (ne) oferi ploaie! Astfel, speranța noastră este în Tine, pentru că Tu ești Cel care faci toate aceste lucruri!”

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

²² Sunt oare mulți între deșertăciunile neamurilor care să dea ploaie sau să facă cerurile să plouă? Oare nu ești tu, Doamne, Dumnezeul nostru? Noi sperăm în tine, căci tu ești cel care face toate acestea»”.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

²² Este oare printre idolii neamurilor vreunul care să aducă ploaie? Sau poate cerul să dea ploaie? Nu dai Tu ploaie, Doamne, Dumnezeul nostru? Noi nădăjduim în Tine, căci Tu ai făcut toate aceste lucruri!

Traducere Literală Cornilescu 1931

²² Oare sunt între deșertăciunile popoarelor vreunii care să dea ploaie? Sau pot oare cerurile să dea ploaie? Oare nu tu, o, Doamne Dumnezeul nostru? De aceea noi nădăjduim în tine, căci tu ai făcut toate acestea.

Ieremia 14:22 Mawu Ofanana

1 Regi 17:1

În Galaad, a locuit Un om ce-a fost de neam Tișbit Și cari, Ilie, s-a chemat. Ilie-a mers la împărat Și lui Ahab astfel i-a spus: „Viu este Domnul Cel de Sus, Al cărui slujitor sunt eu, Că doar după cuvântul meu, În acești ani nu va fi rouă Și nici nu are să mai plouă.”

1 Regi 17:14

Căci Dumnezeul Cel pe care Poporul Israel Îl are A spus aste cuvinte: „Iată, N-o să-ți lipsească – niciodată – Făina, căci nu va scădea Din oală și, de-asemenea, Nici undelemnul n-o să scadă, Până când ploaia o să cadă.”

1 Regi 18:1

Noian de zile au trecut Și-apoi, când trei ani s-au făcut, Cuvântul Domnului s-a dus Iar, la Ilie, și i-a spus: „Du-te pân’ la Ahab, căci vreau, Peste pământ, ploaie, să dau.”

1 Regi 8:36

Tu să-l asculți și, negreșit, Iartă păcatul săvârșit. Arată-i calea Ta cea bună Pe cari, piciorul, să și-l pună, Și să deschizi cerul apoi, Peste pământ să vină ploi, Căci astfel, fi-va-nevinovată Partea de moștenire, dată!

Iov 28:26

Măsura apei, când a dat Legi ploii, când a însemnat, Pe cer, drumul fulgerului – Și-asemeni, al tunetului –

Iov 5:10

Și fără număr. Pe câmpie, El face, ploaia, ca să vie. El ne dă apă, pe pământ. Toate, prin voia Lui doar, sânt.

Psalmi 130:5

În Domnul, am nădejdea eu Pentru-al meu suflet, tot mereu, Și-aștept făgăduința Lui.

Psalmi 135:7

Domnul înalță nori și-apoi, Aduce fulgere și ploi, Iar din a Lui cămară, știe Să scoată vânt și vijelie.

Psalmi 147:8

Cu nori, El a acoperit Cerul, căci ploaie pregătește Și-astfel, pe munți, iarba-ncolțește.

Psalmi 25:21

Păzit de nevinovăție, Al meu pas, ne-ncetat, să fie, Și ocrotire-n calea mea, Neprihănirea să îmi dea, Când eu la Tine mă gândesc Și-n Tine doar, nădăjduiesc!

Psalmi 25:3

Da, toți cei ce nădăjduiesc În Tine Doamne, nu greșesc Și de rușine nu-s lăsați, Ci de rușine vor fi dați, Mereu, toți oamenii acei Cari – fără a avea temei – De Tine s-au îndepărtat.

Psalmi 27:14

În Domnul – trebuie să știi – Mereu ca să nădăjduiești! În inimă să te-ntărești Și cu nădejdea-n Domnul stând, Îmbărbătează-ți al tău gând!

Isaia 30:18

„Dar Dumnezeu o să voiască, De voi, să Se milostivească. În bunătatea Lui cea mare, O să arate îndurare, Căci El e drept, necontenit. De cei care-au nădăjduit În El, ferice o să fie, De-acum și până-n veșnicie!

Isaia 30:23

Atuncea, Domnul va avea Grijă ca ploaie să îți dea, Peste pământu-nsămânțat Și pâine el îți va fi dat. Ogoarele scăldate-n soare Îți vor da pâine hrănitoare. Turmele tale, necuprinse, Vor paște pe pășuni întinse,

Isaia 41:29

Iată că toți sunt un nimic. Lucrările lor, pot să zic, Zadarnice-s – fără-ndoială – Iar idolii, suflare goală!”

Ieremia 10:12

Dar El e Cel care-a putut, Pământul să îl fi făcut – Precum a fost a Lui plăcere – Numai prin marea Sa putere. A-ntins înaltul cerului, Doar prin înțelepciunea Lui. Pricepere a arătat, Când lumea a întemeiat.

Ieremia 10:13

La glasul tunetului Lui, Urlă apele cerului. De mâna Lui, ridicați sânt Norii din capăt de pământ. Dă naștere fulgerelor Și-asemenea și ploilor. Apoi, dă drumul vântului Și-l scoate din cămara Lui.

Ieremia 10:15

Un dumnezeu, mare sau mic, Este un lucru de nimic. El este numai o lucrare Ce se vădește-nșelătoare Și are să se prăpădească, Pedeapsa când o să lovească.

Ieremia 10:3

Deșert e obiceiul lor – Al tuturor popoarelor. Taie un lemn, dintr-o pădure, Iar meșterul, cu o secure, Îndată are să-l cioplească

Ieremia 16:19

„Doamne, cetatea mea cea tare, Tăria și a mea scăpare! Toate popoarele ce sânt La marginile de pământ, La Tine vor veni să spună: „Iată că numai o minciună, Părinții noștri-au moștenit! Idoli deșerți ei au slujit, Ce nu le-au fost de ajutor!

Ieremia 5:12

„Pe Domnul Îl tăgăduiesc, Pentru că-n acest fel vorbesc: „Nu este El! Iar peste noi, Nenorociri nu vin. Apoi, Nici sabia n-o vom vedea. Nu vom simți nici foametea.

Ieremia 5:24

Dar nu zic în inima lor: „Cu toți trebuie a ne teme, De Domnul care dă, la vreme, Ploaia ce este timpurie, Precum și ploaia cea târzie Și-apoi, la vremea potrivită, Glia-i de seceriș gătită.”

Ieremia 51:16

La glasul Lui, urlă speriate Și apele în cer aflate. De către El, ridicați sânt Norii, din margini de pământ. El face ploaia să pornească Și fulgerele să se nască. În urmă, din cămara Lui, Scoate suflarea vântului.

Osea 2:7

Va alerga, cu disperare, După ibovnicii ce-i are, Dar – după cum se va vedea – Să-i prindă, nu va mai putea. Va căuta să îi găsească, Însă nu o să izbutească. De-aceea, își va zice-apoi: „Mă voi întoarce înapoi, La cel ce-ntâi mi-a fost bărbat, Căci lângă el eu m-am aflat Mai fericită ca acum, Când rătăcită sunt, pe drum!”

Ioel 2:23

Vă bucurați voi, cei pe care Sionul, drept copii, îi are! În Domnul, să vă veseliți, Căci de la El, ploaie, primiți. El vă dă ploaia timpurie, Precum și ploaia cea târzie, Căci El va face – bunăoară – Precum făcea odinioară

Amos 4:7

N-am vrut nici ploaie să vă dau, Când încă trei luni mai erau Până porneați la secerat. Peste-o cetate, ploi, am dat, Dar peste alta, am făcut, Un strop ca să nu fi căzut. Peste-un ogor, ploaie, am dat, Iar peste altul n-a plouat.

Miheia 5:6

Ei au să fie luptători. Vor pustii cu sabia, Asiria – și-asemenea – A lui Nimrod țară. Pe noi, Ei ne vor izbăvi apoi, De-Asirian, atunci când iară Va năvăli la noi în țară Și-atunci când fi-vor atacate Mărețele noastre palate.

Miheia 7:7

Eu, însă, am ca să privesc Spre Domnul și nădăjduiesc În Cel care îmi e mereu, Al mântuirii Dumnezeu, Căci știu că mă va asculta.

Matei 5:45

Să arătați, în acest fel, Ai cui fii sunteți voi. Căci El – Tatăl din cer – soarele Său – Peste cel bun, peste cel rău – Îl face ca să răsărească, Și deopotrivă să-i stropească Ploaia – atâta pe cei drepți, Cât și pe cei care-s nedrepți.

Deuteronom 28:12

Și-apoi, comoara Sa cea bună – Deci cerul – grijă, va avea, Să o deschidă, ca să dea Ploaie la vreme-n a ta țară, Să binecuvinteze, iară, Lucrul pe care l-ai făcut. La multe neamuri, cu-mprumut, Tu o să dai, dar n-ai să iei Nimic, de la oameni-acei.

Deuteronom 32:21

La gelozie – ne-ncetat – Aceștia M-au întărâtat, Prin tot ce nu e Dumnezeu. Prin idolii deșerți, mereu, Au vrut a Mă întărâta. De-acum, și Eu voi căuta Să-i întărât la gelozie Și să stârnesc a lor mânie, Printr-un popor cari nu-i popor Și printr-un neam neștiutor.