Ieremia 14:20 - Biblia în versuri 2014

²⁰ Doamne, ne recunoaștem, iată, A noastră răutate, toată, Și relele ce le-au făcut Aceia care ne-au născut, Căci împotrivă-Ți – negreșit – Cu toții am păcătuit.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

²⁰ Doamne, recunoaștem atât răutatea noastră, cât și nelegiuirea strămoșilor noștri, căci am păcătuit împotriva Ta.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

²⁰ Doamne, recunoaștem atât vinovăția noastră, cât și vina strămoșilor noștri; pentru că (noi toți) am păcătuit împotriva Ta.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

²⁰ Recunoaștem, Doamne, nelegiuirea noastră și păcatul părinților noștri, căci am păcătuit împotriva ta.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

²⁰ Doamne, ne recunoaștem răutatea noastră și nelegiuirea părinților noștri, căci am păcătuit împotriva Ta.

Traducere Literală Cornilescu 1931

²⁰ Ne cunoaștem, Doamne, răutatea noastră, nelegiuirea părinților noștri, căci am păcătuit împotriva ta.

Ieremia 14:20 Mawu Ofanana

2 Samuel 12:13

David, atunci, s-a întristat Și-a zis, către Natan, de-ndat’: „Iată că am păcătuit, Față de Domnul, negreșit!” Natan, cuvântul, a luat Și-n acest fel, a cuvântat: „Nu vei muri, căci Dumnezeu, Îți va ierta păcatul greu.

2 Samuel 24:10

În clipa-n care-a terminat Al său popor de numărat, David, puternic, își simțea – În piept – cum inima-i bătea. El, către Domnul, a vorbit: „Mare păcat am săvârșit, Când acest lucru l-am făcut! Abia acuma am văzut Că lucru-acesta este rău! Doamne, greșit-a robul tău! Iartă a sa nelegiuire, Căci a făcut-o fără știre! O Doamne, trebuie să-Ți spun Că am lucrat ca un nebun!”

Neemia 9:2

Atuncea, ei s-au despărțit De toți străinii cari erau În țara lor, de locuiau, Și-au mers de și-au mărturisit Păcatul ce l-au săvârșit Și ei și cei ce se vădeau Cum că ai lor părinți erau.

Iov 33:27

În fața semenilor lui, Va cânta slavă Domnului Zicând: „Eu am păcătuit, Dar Domnul nu m-a pedepsit! Iată, dreptatea am călcat Și totuși, Domnul m-a iertat,

Psalmi 32:5

Atuncea, Ți-am mărturisit Păcatul ce l-am săvârșit Și n-am lăsat nimic să stea Ascuns, din făr’delegea mea. Am zis atunci: „Am să vorbesc Și am să Îi mărturisesc, Domnului meu, că am greșit, Că făr’delegi am făptuit!” Tu ai iertat păcatul meu, (Oprire)

Ieremia 14:7

„Dacă păcatele pe care Le-am săvârșit, fără-ncetare, În contra noastră se vădesc Acuma că mărturisesc, Atuncea pentru al Tău Nume, Lucrează Tu Doamne, pe lume! Abateri multe-am săvârșit Și împotrivă-Ți am greșit.

Ieremia 3:13

Să recunoști că ai greșit, Că te-ai purtat nelegiuit, Că necredință-ai arătat Atuncea când ai alergat Să îți găsești alți dumnezei – Deși străini îți erau ei – Și că nu ai voit, mereu, Ca să asculți de glasul Meu.

Ieremia 3:25

Acum, nouă ni se cuvine Să ne culcăm doar în rușine, Să ne-nvelim doar cu ocară, Căci am păcătuit, în țară, Față de Cel care, mereu, Ne este Domn și Dumnezeu. Părinții au păcătuit Și-n urma lor, noi – negreșit – Din anii cei de tinerețe Și până azi, la bătrânețe, Pentru că nu am căutat, Al Său glas, să-l fi ascultat.”

Ieremia 8:14

„De ce stăm jos? Hai să plecăm Și în cetăți să ne-așezăm. Acolo să ne-adăpostim Ca în ăst fel să nu murim, Căci Dumnezeu ne osândește Și-acum la moarte ne sortește. Iată că apa otrăvită Ne este nouă rânduită, Pentru că am păcătuit Față de Domnul, negreșit.

Plângerile 1:20

„Doamne, Îți pleacă-al Tău obraz Ca să privești al meu necaz. Te uită Doamne, Te rog eu, Cum fierbe tot lăuntrul meu. Mi s-a întors inima-n mine, Căci, neascultător – știu bine – Necontenit, m-am arătat. Afară, fost-am atacat De sabie, tăind pe cei Care au fost copii ai mei, Iar înăuntru se vădea Precum că moartea stăpânea.

Plângerile 3:42

„Păcătuit-am, Doamne, noi, Căci îndărătnici ne-am vădit! De-aceea, Tu ne-ai pedepsit! Iertare, nu am căpătat!”

Plângerile 5:7

Părinții au păcătuit, Însă cu toții au murit, Iar ale lor păcate-apoi, În lume, azi, le purtăm noi.

Daniel 9:15

Acum, Tu care ești, mereu, Al nostru Domn și Dumnezeu, Care ai scos al Tău popor Din mâna Egiptenilor Prin brațul Tău puternic, tare, Și Ți-ai făcut un Nume mare, Așa cum astăzi e știut Și-n tot pământul cunoscut, Află că am păcătuit Și făr’delegi, am săvârșit.

Amos 7:2

Lăcustele de cari vorbesc Distrus-au, cu desăvârșire, Iarba, de pe întreaga fire. Când am văzut aceasta, eu Am zis: „O, Dumnezeul meu, Îndură-Te și dă iertare! Cum să stea Iacov în picioare? Când el, așa de slab, se-arată!”