Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 14:17 - Biblia în versuri 2014

17 „Spune-le-așa: „Mereu oftez Și zi și noapte lăcrimez. Din plâns, nu pot să mă opresc, Pentru că ai mei ochi zăresc Fecioara, fiica cea pe care Sărmanul meu popor o are, Cât de adânc e chinuită Și cât de greu este lovită De-o rană mare, arzătoare, Întinsă și usturătoare.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

17 Spune-le cuvântul acesta: „Ochii mei să verse lacrimi zi și noapte și să nu se oprească, pentru că fecioara, fata poporului meu, a suferit o rană cumplită, o lovitură dureroasă.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

17 Transmite-le acest mesaj: „Ochii mei (trebuie) să verse lacrimi atât ziua cât și noaptea! Să nu se oprească; pentru că fecioara – fiica poporului meu – a fost afectată de o rană teribilă, provenită dintr-o lovitură dureroasă.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

17 Iar tu spune-le acest cuvânt: «Să verse lacrimi ochii mei noapte și zi, fără să se oprească, deoarece cu o mare nenorocire a fost zdrobită fecioara, fiica poporului meu, cu o rană mare a fost lovită!

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

17 Spune-le lucrul acesta: ‘Îmi varsă lacrimi ochii zi și noapte și nu se opresc. Căci fecioara, fiica poporului meu, este greu lovită cu o rană foarte usturătoare.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

17 Și să le spui cuvântul acesta: Ochii mei varsă lacrimi noaptea și ziua și nu încetează. Căci fecioara, fiica poporului meu, este zdrobită cu zdrobire mare și cu o lovitură foarte grea.

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 14:17
20 Mawu Ofanana  

Iată cuvântul Domnului Pe care-l spune-n contra lui: „Fiica Sionului, vezi bine, Dispreț are față de tine. Fata Ierusalimului, În urma împăratului, Mișcă din cap și râde doar.


Ai mei ochi plâng, pentru că iată Că Legea Ta este călcată.


Abate de pe a mea cale – Azi – apăsarea mâinii Tale, Căci lovitura de la Tine, Îmi scoate sufletul din mine.


Iată cuvântul Domnului Pe care-l spune-n contra lui: „Fiica Sionului, vezi bine, Dispreț are față de tine. Fata Ierusalimului, În urma împăratului, Mișcă din cap și râde doar.


Atuncea o să se vorbească: „O, vai de mine! Sunt zdrobită Și am dureri, căci sunt rănită!” „Dar eu voi zice: „Negreșit, Nenorocirea m-a lovit, Însă am să o sufăr eu!


Iar dacă voi vedea că încă N-am să fiu ascultat de voi, Pe-ascuns eu am să plâng apoi, Căci sunteți plini doar de mândrie Și pentru că în grea robie – Smulsă fiind din țara Lui – Va merge turma Domnului.


„De-aceea, Domnul a venit Și-n felu-acesta a vorbit: „Dacă voiți ca să aflați, Pe neamuri să le întrebați! Poate să spună cineva, C-a auzit așa ceva? Iată, fecioara – cea pe care, Neamul lui Israel o are – Blestemății mari a făcut, Cum nicăieri nu s-au văzut.


„Durerea, vreau să mi-o alin, Dar inima-mi geme de chin.


„Iată că fiica cea pe care Sărmanul meu popor o are E-n suferință, negreșit. De-a ei durere sunt zdrobit Și sunt de groază apucat.


O, dacă era capul meu Cu apă plin, plângeam mereu. Ochii de mi-ar fi fost izvor De lacrimi pentru-al meu popor Și pentru morții cei pe care Fiica poporului îi are, Eu aș fi plâns, nemângâiat, Noapte și zi, neîncetat!


Să vină și să se grăbească, Un cântec să alcătuiască, De jale, numai despre noi, Ca să putem plânge apoi!


Nu mai am lacrimi. De văpaie, Fierb ale mele măruntaie. Ficatul, jos, mi s-a vărsat, Din pricină că m-am uitat Și am văzut prăpădul care Îl macină, fără-ncetare, Acum, pe bietul meu popor, Din pricina copiilor Cari în cetate sunt aflați, Pe-ale ei uliți, leșinați.


„Cu ce pot să te întăresc? Cu cine să te-asemuiesc, Pe tine, fiica cea pe care, Mândrul Ierusalim o are? Fecioară a Sionului, Cu cine-alături, să te pui? Ce mângâiere să găsesc, Pe care să ți-o dăruiesc, Când ale tale răni aprinse Sunt precum marea de întinse?


Inima lor s-a ridicat Și către Domnul a strigat… Tu zid, al celeia pe care Sionul drept fiică o are, Lacrimi să verși, necontenit, Ziua și noaptea, negreșit! Nu-ți da răgaz pentru odihnă, Iar ai tăi ochi să n-aibă tihnă!


„Iată, a lui Israel fiică Picat-a și nu se ridică. Trântită la pământ e ea Și n-o ridică nimenea.”


Iată că am să te lovesc Cu suferinți. Te pustiesc Pentru păcatele pe care L-ai săvârșit, fără-ncetare.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa