Ieremia 14:16 - Biblia în versuri 2014

¹⁶ Cei cărora le prorocesc Aceiași soartă-mpărtășesc, Căci sabia și foametea, În grija lor, îi va avea. De gheara morții vor fi prinși Și în Ierusalim întinși Vor fi pe ulițele lui, Fără să-i pese nimănui De soarta cari peste ei vine, Iar să-i îngroape, nu e cine. Rămâne-vor neîngropați Soții, fii, fiice și bărbați, Căci voi turna peste popor, Întreagă răutatea lor.”

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹⁶ iar oamenii cărora ei le profețesc vor fi scoși afară și întinși pe străzile Ierusalimului din cauza foametei și a sabiei. Nu va fi nimeni să-i înmormânteze, nici pe ei, nici pe soțiile lor, nici pe fiii lor, nici pe fetele lor. Voi turna astfel răutatea lor asupra capetelor lor.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁶ iar aceia cărora le profețesc ei, vor fi dați afară (din oraș) și întinși pe străzile Ierusalimului – din cauza foametei și a sabiei. Nu va exista nimeni care să îi înmormânteze: nici pe ei, nici pe soțiile lor, nici pe fiii lor, nici pe fiicele lor. Le voi turna astfel peste capetele lor răutatea pe care o au.»”

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁶ Iar poporul căruia aceștia profețesc va fi aruncat pe străzile Ierusalímului de foame și de sabie: nu va fi cine să-i îngroape pe ei, pe soțiile lor, pe fiii și pe fiicele lor. Eu voi revărsa asupra lor răutatea lor.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁶ Iar aceia cărora le prorocesc ei vor fi întinși pe ulițele Ierusalimului de foamete și sabie; nu va avea cine să-i îngroape, nici pe ei, nici pe nevestele lor, nici pe fiii lor, nici pe fiicele lor; voi turna astfel răutatea lor asupra lor.’

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁶ Și poporul căruia îi prorocesc ei va fi aruncat pe ulițele Ierusalimului înaintea foametei și a sabiei și nu va fi cine să‐i înmormânteze pe ei, pe nevestele lor și pe fiii lor și pe fiicele lor: căci voi vărsa răutatea lor peste ei.

Ieremia 14:16 Mawu Ofanana

Proverbe 1:31

Astfel, drept hrană vor avea Doar roadele cărării lor Și sfaturile tuturor.

Isaia 51:20

Mustrați, de către Dumnezeu, Plini de mânia Domnului, Fiind asemeni cerbului Care în laț este căzut, La fel, feciorii ți-au zăcut Pe lângă ziduri, leșinați, Pe ulițe împrăștiați.

Isaia 9:16

Cei care sunt în fruntea lui – Și duc poporu-n rătăcire – Și cei care, cu bună știre, Se lasă-a fi povățuiți De toți acești nelegiuiți, Pierduți vor fi, pentru vecie.

Ieremia 16:4

O boală rea va fi în țară Și toți, de boală, au să piară. Nimenea, însă, nu-i va plânge Și nimenea nu îi va strânge Ca să-i îngroape. Au să fie Ca și gunoiul de pe glie. Îi va ucide sabia Și îi va stinge foametea. Ale lor trupuri moarte, toate, Ajunge-vor a fi mâncate De păsările cerului Și fiarele pământului.”

Ieremia 18:21

De-aceea, Doamne fă să cadă Copiii lor, foametei, pradă Și trece oamenii acei Prin ascuțișul sabiei! Fă dar, ca ale lor soții Să ducă lipsă de copii Și strai de văduvă să-și pună. Pe-ai lor bărbați să îi răpună Ciuma, iar tinerii să cadă În luptă, săbiilor, pradă!

Ieremia 20:6

Și tu, Pașhur, și casa ta – Cu toți – în Babilon veți sta, Pentru că-n vremea ce-o să vie Veți merge-acolo, în robie. În acel loc, muri-veți voi Și veți fi îngropați apoi, Tu și ai tăi prieteni buni, La cari le-ai prorocit minciuni.”

Ieremia 27:15

Căci despre ei, Domnul a zis: „Iată că nu Eu i-am trimis. Vorbesc ei în Numele Meu, Însă minciuni vă spun mereu, Ca să ajungeți izgoniți Din țară și ca să pieriți! De-i ascultați, pieriți și voi Și toți prorocii voștri-apoi!”

Ieremia 4:18

„Acesta e rodul promis, E rodul de pe a ta cale, Precum și a faptelor tale. Dacă-i amar rodul acel Și-n inimă-ți pătrunde el, De vină pentru-acestea toate, Este doar marea-ți răutate.”

Ieremia 5:31

Minciuni, prorocii prorocesc, Iar preoții le folosesc Pentru a stăpânii în pace. Poporului Meu mult îi place Lucrul acesta. Dar apoi – În urmă – ce veți face voi?”

Ieremia 7:33

Doar trupuri moarte-ale celor Care sunt din acest popor, Zărite fi-vor, pe câmpie, Ajungând hrană ca să fie Doar fiarelor pământului Și păsărilor cerului, Cari n-au să fie alungate Căci nu pot a mai fi speriate.

Ieremia 8:1

Domnul a zis în acest fel: „Când va veni timpul acel, Au să se scoată, din morminte, Toate acele oseminte Ce sunt ale-mpăraților Din Iuda și-ale tuturor Preoților și-a celor cari S-au dovedit a fi mai mari Și ale celor ce vădeau Că în Ierusalim ședeau.

Ieremia 8:2

Oasele lor vor fi luate Și au să fie așezate În fața lunii, soarelui Și a oștirii cerului, În fața căror au slujit, Pe care mult le-au îndrăgit Și-apoi pe care le-au urmat Și căror li s-au închinat. N-au să mai fie adunate Oasele lor, nici îngropate, Fiind lăsate precum sânt, Gunoi s-ajungă, pe pământ.

Ieremia 9:20

„Femeilor, luați aminte La ale Domnului cuvinte! Cântări de jale-i învățați Pe-ai voști’ copii și vă-ndemnați Una pe alta, ca să știți, Plângeri de jale să rostiți!

Ieremia 9:22

„Du-te și spune: „Negreșit, În ăst fel Domnul a vorbit: „Aflați că morții au să fie Ca și gunoiul pe câmpie, Căci trupuri moarte vor cădea Pe-ntinsul ei, asemenea Acelui snop ce-i lepădat De cei care l-au secerat!”

Езекиел 39:14

În urmă, ei au să aleagă Oameni care să îi culeagă Pe cei căzuți în largul zării, Peste întreg cuprinsul țării. Oameni-aceștia-i vor căta Pe morți și-i vor înmormânta, Până când vor fi izbutit, Țara să o fi curățit. Când șapte luni vor trece, iară Vor cerceta întreaga țară.

Amos 7:17

Ascultă-al Domnului cuvânt! Ascultă ce a zis Cel Sfânt! „Nevasta are să-ți curvească. Sabia are să-ți lovească Copiii, iar a ta câmpie – Ogorul tău – are să fie Dat altora, căci – negreșit – Cu frânghia va fi-mpărțit, Cu funia de măsurat! Într-un pământ sterp, necurat, Tu vei muri, iar Israel, Rob, va ajunge a fi el, Departe de al său ținut, De țara-n care a șezut!”

Matei 15:14

Sunt călăuze oarbe, iar Voi să-i lăsați în pace dar; Căci orbul care îl conduce Pe un alt orb, la groapă-l duce – Nici unul nu o va vedea Și, astfel, au să cadă-n ea.”

Revelația 16:1

„Un glas, apoi, am auzit, Care, din Templu, a ieșit, Iar celor șapte îngeri care Erau afară-n așteptare, Le zise astfel: „Să plecați, Căci trebuie ca să vărsați Potirele, cari șapte sânt, Purtând mânia Celui Sfânt, Asupra-ntregii lumi, îndat’!”