Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 14:15 - Biblia în versuri 2014

15 De-aceea, Eu așa vorbesc, Despre cei care prorocesc În al Meu Nume tot mereu, Chiar dacă nu i-am trimis Eu: „Proroci-aceștia au să cadă, Foamei și sabiei, drept pradă!”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

15 De aceea, așa vorbește Domnul despre profeții care profețesc în Numele Meu: „Nu Eu i-am trimis să vă spună că sabia și foametea nu vor fi în țara aceasta“. Profeții aceștia vor pieri uciși de sabie și de foamete,

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

15 Din această cauză, Iahve vorbește despre profeții care profețesc în numele Lui: «Nu Eu i-am trimis să vă spună că sabia și foametea nu vor fi în această țară. Acești profeți vor fi omorâți (tocmai) de sabie și de foamete;

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

15 De aceea, așa vorbește Domnul despre profeții care profețesc în numele meu și pe care nu eu i-am trimis și care zic că nu va fi sabie și foamete în țara aceasta: «De sabie și de foame vor fi terminați profeții aceia».

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

15 De aceea așa vorbește Domnul despre prorocii care, măcar că nu i-am trimis Eu, prorocesc totuși în Numele Meu și zic: ‘Nu va fi nici sabie, nici foamete în țara aceasta’: ‘Prorocii aceștia vor pieri uciși de sabie și de foamete!

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

15 De aceea așa zice Domnul despre prorocii care prorocesc în numele meu și nu eu i‐am trimis și care zic: Nu va fi sabie și foamete în țara aceasta. Prin sabie și foamete vor fi nimiciți prorocii aceștia.

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 14:15
26 Mawu Ofanana  

Mica răspunse: „Ai să vezi Și-al meu cuvânt ai să îl crezi, În ziua-n care-nspăimântat, Să te ascunzi, vei fi cătat.”


Și tu, Pașhur, și casa ta – Cu toți – în Babilon veți sta, Pentru că-n vremea ce-o să vie Veți merge-acolo, în robie. În acel loc, muri-veți voi Și veți fi îngropați apoi, Tu și ai tăi prieteni buni, La cari le-ai prorocit minciuni.”


De-aceea, multă supărare Îmi fac prorocii cari ar vrea S-ascundă, unul altuia, Cuvintele ce le-am rostit.


Căci despre ei, Domnul a zis: „Iată că nu Eu i-am trimis. Vorbesc ei în Numele Meu, Însă minciuni vă spun mereu, Ca să ajungeți izgoniți Din țară și ca să pieriți! De-i ascultați, pieriți și voi Și toți prorocii voștri-apoi!”


Sunt rușinați și nu sunt buni Căci săvârșesc doar urâciuni. Cu toate-acestea, nu e cine Ca să roșească de rușine. De-aceea, are să se vadă Precum că ei toți au să cadă, Cu cei ce cad și răsturnați – Curând – vor fi acei bărbați, Căci Domnul are să-i lovească Atunci când o să-i pedepsească. Așa va fi căci, negreșit, Domnul e Cel care-a vorbit.”


Sunt rușinați și nu sunt buni Căci săvârșesc doar urâciuni. Cu toate-acestea, nu e cine Ca să roșească de rușine. De-aceea are să se vadă Precum că ei toți au să cadă, Cu cei ce cad și răsturnați – Curând – vor fi acei bărbați, Căci Domnul are să-i lovească Atunci când o să-i pedepsească. Așa va fi căci, negreșit, Domnul e Cel care-a vorbit.”


Domnul, despre oameni-acei, A zis: „Voi isprăvi cu ei! Nu vor mai fi struguri în vie Și nici smochine n-au să fie. Frunzele se vor gălbeji Apoi, și se vor veșteji. Voi dărui fructele-acele, Celui ce trece peste ele.”


Pe-ai mei prieteni i-am chemat, Dar ei, cu toți, m-au înșelat. Bătrânii și ai mei preoți Iată că au murit cu toți, Căutând hrană, în cetate, Spre-a le fi viețile salvate.”


Uită-te Doamne și privește La ceea ce se săvârșește: Ai mai făcut, oare – cumva – În ăst fel, Tu, la cineva? Când oare, s-a mai întâmplat, Femeile să fi mâncat Până și carnea pruncilor Ce-s rod al pântecelor lor, Pe cari cu drag i-au dezmiermat? Când oare s-a mai întâmplat, Măcelăriți să fie toți – Atât proroci, cât și preoți – Chiar în Locașul sfânt pe care Domnul în astă lume-l are?


Surpa-voi zidul, negreșit, Pe cari cu ghips l-ați tencuit. Jos, la pământ, am să-l trântesc Și temelia-i dezgolesc. Împrăștii piatra zidului, Iar printre resturile lui, Voi toți, atunci, o să pieriți Și că sunt Domnul, o să știți.


În felu-acesta, voi putea Să-Mi potolesc mânia Mea, Atât în contra zidului Cât și a meșterilor lui Care cu ghips l-au tencuit. Atunci voi spune: „S-a sfârșit Cu zidul și, fără-ndoială, Și cu cei cari, la tencuială, Doar ipsosul, l-au folosit!


„Iată că brațul Meu cel tare Va fi-mpotriva celor care, Minciuni doar, știu să prorocească Și știu ca să împărtășească Numai vedenii născocite, Ce sunt înșelăciuni vădite. Ei nu vor rămânea, mereu, Cu cei cari sunt popor al Meu. Ei n-au să fie scriși, astfel, În cărțile lui Israel Și n-au să intre-n țara lui, Cu oamenii poporului. În acest fel, veți ști că Eu Sunt Domn precum și Dumnezeu.


Astfel, asupra tuturor, Va apăsa păcatul lor. Prorocul fi-va pedepsit, La fel precum va fi primit Pedeapsă, și acela care S-a dus să-i pună o-ntrebare.


Dacă prorocul amăgit Se lasă și va fi rostit Doar un cuvânt, Eu sunt Acel Care l-a amăgit pe el. În contră-i, am să-Mi repezesc Brațul, ca să îl nimicesc Îndată pe prorocu-acel, Din casele lui Israel.


Dacă străjerul va vedea Precum că vine sabia – Ca să lovească-n țara lor – Și nu dă semn, pentru popor, Din trâmbiță, să se ferească Și viața să și-o izbăvească, Omul pe care va cădea Și o să-l taie sabia Are să moară, negreșit, Pentru păcatul săvârșit, Dar am să cer sângele lui, Din mâinile străjerului.”


Ascultă-al Domnului cuvânt! Ascultă ce a zis Cel Sfânt! „Nevasta are să-ți curvească. Sabia are să-ți lovească Copiii, iar a ta câmpie – Ogorul tău – are să fie Dat altora, căci – negreșit – Cu frânghia va fi-mpărțit, Cu funia de măsurat! Într-un pământ sterp, necurat, Tu vei muri, iar Israel, Rob, va ajunge a fi el, Departe de al său ținut, De țara-n care a șezut!”


De-aceea, astfel a vorbit Domnul, de cei ce prorocesc Poporului și-l rătăcesc, Despre cei care au mușcat Ceva și-n urmă vești au dat, De pace, iar de n-au primit, Nimic în guri, au prorocit Despre războiul sfânt apoi.


Prorocul cari o să-ndrăznească, În al Meu Nume, să rostească Doar un cuvânt nepotrivit, Pe care nu l-am poruncit – Sau va vorbi într-un alt nume, Al altor dumnezei din lume – Prorocu-acela, negreșit, Cu moartea, fi-va pedepsit.”


Fiara, după ce-a fost învinsă, Ajunsa-n urmă a fi prinsă; Cu ea, prorocul mincinos A fost și el prins, ne-ndoios. El este cel care făcea Semne, cu care-i amăgea Pe toți cei cari au căpătat Semnul și-apoi, s-au închinat Icoanei fiarei. Amândoi, Prinși și-aruncați au fost apoi – De vii – într-un anume loc, Care e iazul cel de foc. Pucioasă, iazu-acela are Și arde fără încetare.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa