Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 14:14 - Biblia în versuri 2014

14 Dar Domnul, astfel, mi-a vorbit: „Prorocii lor au prorocit Spunându-le minciuni, mereu, Și toate, în Numele Meu. Nu Eu sunt Cel ce i-a trimis, Iar ce să spună, nu le-am zis. Ei doar vedenii prorocesc Cari mincinoase se vădesc, Pentru că știu numai să poarte Doar prorocii ce sunt deșarte, Înșelăciuni și-nchipuiri Scornite de ale lor firi.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

14 Dar Domnul mi-a zis: ‒ Profeții lor profețesc minciuni în Numele Meu. Nu Eu i-am trimis, nu Eu i-am împuternicit și nu Eu le-am vorbit. Ei vă profețesc vedenii mincinoase, divinații, lucruri de nimic și înșelăciunea inimii lor.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

14 Dar Iahve mi-a zis: „Profeții lor profețesc minciuni în numele Meu. Nu i-am trimis Eu. Nu i-am autorizat Eu și nu le-am vorbit. Ei vă profețesc viziuni mincinoase, ghiciri, lucruri fără valoare și înșelăciunile propriei lor inimi!

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

14 Dar Domnul mi-a zis: „Profeții profețesc minciuni în numele meu; nu eu i-am trimis, nu le-am poruncit și nu le-am vorbit. Ei vă profețesc viziuni mincinoase, descântece deșarte și înșelătoria inimii lor.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

14 Dar Domnul mi-a răspuns: „Prorocii lor prorocesc minciuni în Numele Meu; Eu nu i-am trimis, nu le-am dat poruncă și nu le-am vorbit, ci ei vă prorocesc niște vedenii mincinoase, prorociri deșarte, înșelătorii și închipuiri scoase din inima lor.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

14 Și Domnul mi‐a zis: Prorocii prorocesc minciună în numele meu. Eu nu i‐am trimis, nici nu le‐am poruncit, nici nu le‐am vorbit. Ei vă prorocesc o vedenie mincinoasă și ghicire și un lucru de nimic și înșelăciunea inimii lor.

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 14:14
32 Mawu Ofanana  

Sunt orbi cei care îl păzesc. Pricepere nu dovedesc. Câini muți sunt ei și aiurează. Stau tolăniți și dormitează.


(Iată, bătrânul din popor Și cel care e dregător Sunt „capul”. „Coada” se vădește Prorocul care-mpărtășește Numai minciuni, poporului.)


Și tu, Pașhur, și casa ta – Cu toți – în Babilon veți sta, Pentru că-n vremea ce-o să vie Veți merge-acolo, în robie. În acel loc, muri-veți voi Și veți fi îngropați apoi, Tu și ai tăi prieteni buni, La cari le-ai prorocit minciuni.”


În fața-ntregului popor, Precum și a preoților, A zis apoi: „Domnul, de sus, Aste cuvinte mi le-a spus: „Așa cum țăndări s-a făcut Jugul pe care l-ați văzut, Așa am să zdrobesc și Eu, Peste doi ani, jugul cel greu Al împăratului pe care, În frunte, Babilonu-l are!” El a sfârșit de cuvântat, Iar Ieremia a plecat.


„Spre Hanania, te grăbește Și-n felu-acesta îi vorbește: „Iată că Domnul a văzut Lucrul pe care l-ai făcut Și-n urmă El a cuvântat: „Un jug de lemn ai sfărâmat, Însă,un jug de fier îți spun Că în al său loc am să pun!”


Apoi, prorocul Ieremia Mai zise către Hanania: „Ascultă dar! Domnul mi-a zis, Precum că nu El te-a trimis. Tu nu ești deci, al Său proroc, Iar oamenilor din ăst loc, Le-ai insuflat încrederea, Dar mincinoasă este ea.


Domnul oștirilor – Acel Ce-i Dumnezeu în Israel – Despre Ahab acela care, Părinte, pe Colaia-l are, De fiul lui Maaseia Cari, Zedechia, se numea – Pentru că ei au prorocit Minciuni doar – astfel a vorbit: „Am să îi las s-ajungă dar, În mâini la Nebucadențar, La cel care este pe tron, Drept împărat, în Babilon. Acesta îi va doborî Îndată și-i va omorî. Sub ochii voștri, în robie, Uciși, aceștia au să fie.


„Trimite dar – ca să se știe – La toți cei cari sunt în robie, Acest cuvânt și să le spui: „Iată cuvântul Domnului Spus despre-acel Nehelamit Care, Șemaia, e numit: „Toate cuvintele acele Spuse de el, nu-s ale Mele Prin ceea ce a cuvântat, Încredere v-a insuflat, Dar ea este nesănătoasă, Pentru că este mincinoasă.


Unde-s prorocii ce-i aveați, Pe care voi îi ascultați? Unde sunt cei ce proroceau Și care ne-ncetat ziceau: „Acela ce este pe tron, Drept împărat în Babilon, Nu va intra în țara noastră! Nu vine împotriva voastră!”?


Minciuni, prorocii prorocesc, Iar preoții le folosesc Pentru a stăpânii în pace. Poporului Meu mult îi place Lucrul acesta. Dar apoi – În urmă – ce veți face voi?”


De-aceea, le voi da de veste, Precum că ale lor neveste – În urmă – le vor fi luate Și altora le vor fi date. Ogorul ce al lor era Dat o să fie, altora. De la cel mic, pân’ la cel mare, Lacom se-arată fiecare. De la proroc – fără-ndoială – Și pân’ la preot, toți înșeală!


Chip ușuratic dovedesc Atunci când ei se îngrijesc De rana fiicei cea pe care Sărmanul Meu popor o are, Zicând mereu: „Pace se face!” Și totuși, nu e nici o pace.


Prorocii, toți, ți-au prorocit Vedenii ce te-au amăgit, Căci nu ți-au făcut cunoscute Nelegiuirile făcute, Ca să abată de le tine, Robia care-n lanț te ține. Tot ceea ce ți-au prorocit, Înșelăciune s-a vădit.


Porțile cele ‘nalte-i sânt, Azi, cufundate în pământ. A rupt zăvoarele acele Care erau puse pe ele. Și împăratul – și cei cari Sunt căpitanii lui cei mari – Sunt printre neamuri risipiți. Nu mai au Lege și lipsiți Sunt de proroci și de vreo știre, Vedenie sau vreo vestire Din partea Domnului Cel Sfânt.


Vedenii mincinoase, iată, N-au să mai fie niciodată. Nici prorocii înșelătoare Nu vor mai fi nicicând sub soare, În casele lui Israel!


Îmi zise: „Fiu al omului, Te scoală dar, ca să vorbești, Pentru că vreau să prorocești Contra prorocilor pe care Neamul lui Israel îi are, Cari prorocesc, pentru popor, Pe gustul inimilor lor. Du-te dar, ca să prorocești Și-n felu-acesta să vorbești: „Ascultați glasul Domnului! Seamă luați la vorba Lui, Pe care v-am adus-o eu!


Din astă pricină, să știți Că nu o să mai prorociți. Vedenii n-o să mai aveți Și să-nșelați n-o să puteți. Pe-al Meu popor am să-l scot iară, Din ale voastre mâini, afară. În felu-acesta, mai apoi, Că Eu sunt Domnul, veți ști voi.”


Printre vedeniile care Se dovedesc înșelătoare Sau prorociile rostite Cari mincinoase sunt vădite, Am să te fac să cazi – să știi – Și printre morți tu ai să fii, Printre cei răi cari sunt ca tine, A căror zi iată că vine, Căci făr’delegea s-a întins Nespus și culmea a atins!


Toți căpitanii – acei cari, Peste cetate sunt mai mari – Știu ca să judece doar dacă, Daruri, au ca să li se facă. Preoții știu să dea povețe Poporului și să-l învețe, Numai atuncea când, o plată, Urmează să le fie dată. Prorocii lui au dovedit Că pentru bani au prorocit. Și iată-i că mai îndrăznesc, Pe Domnul, de se bizuiesc, Zicând: „Dar nu e Dumnezeu, În al nost’ mijloc, tot mereu? Tocmai de-aceea, mai apoi – Nicicând – atinși nu vom fi noi, De valul de nenorocire Ce se abate peste fire!”


Toți terafimii se vădesc Cum că nimicuri doar vorbesc, Iar ghicitori-au prorocit Numai minciuni, necontenit. Visele cu deșertăciuni Mângâie doar, spunând minciuni. De-aceea, ei sunt rătăciți. De-aceea, sunt nenorociți Și sunt asemeni turmelor Ce se vădesc fără păstor.


Și dacă întâmpla-se-va Că proroci-va cineva, Chiar tatăl și cu mama lui Îi vor vorbi prorocului, Spunându-i: „Nu ai să trăiești, Căci cutezat-ai să mințești În Numele Domnului Sfânt!” Atunci, cei cari părinți îi sânt Au să-l străpungă, când vorbește, Tocmai când omul prorocește


Prorocul cari o să-ndrăznească, În al Meu Nume, să rostească Doar un cuvânt nepotrivit, Pe care nu l-am poruncit – Sau va vorbi într-un alt nume, Al altor dumnezei din lume – Prorocu-acela, negreșit, Cu moartea, fi-va pedepsit.”


Căci, abătuți, ei au să fie De-a unora fățărnicie, Care, despre minuni, vorbesc Și, însemnați, se dovedesc, A fi cu fierul înroșit, În al lor cuget, negreșit.


„Eu, preaiubiților mei frați, Vă-ndemn acum, să cercetați Duhul, atent, ca tot mereu, Să știți dacă-i din Dumnezeu. Vă rog dar, să nu dați crezare, Oricărui duh, la întâmplare. Căci mulți proroci, azi au ieșit, Și mincinoși, s-au dovedit.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa