22 Și dacă întâmpla-se-va, Să-ți zici, în inimă, cumva, „De ce mi se întâmplă mie, Lucrul acesta?”, atunci ție Ți se va spune, negreșit: „Pentru că ai păcătuit! De-aceea, ți s-au ridicat Poalele hainelor, de-ndat’, Și-acum silit te pomenești, Călcâiele să-ți dezgolești.
22 Tu te întrebi în inima ta: „De ce mi se întâmplă toate acestea?“. Din cauza mulțimii nelegiuirilor tale ți s-a ridicat poala hainei și ți-a fost dezgolit trupul.
22 Tu te întrebi în inima ta: «Oare de ce mi se întâmplă toate acestea?» Din cauza mulțimii nedreptăților tale ți s-a ridicat marginea de jos a hainei și ți s-a văzut corpul gol.
22 Dacă vei spune în inima ta: „De ce mi se întâmplă acestea?”, din cauza mulțimii nelegiuirilor voastre au fost descoperite poalele voastre, au fost tratate cu violență călcâiele voastre.
22 Și, dacă vei zice în inima ta: „Pentru ce mi se întâmplă lucrul acesta?” – din pricina mulțimii nelegiuirilor tale, ți s-au ridicat poalele hainelor și ți se dezgolesc călcâiele cu sila.
22 Și dacă vei zice în inima ta: De ce au venit aceste lucruri peste mine? Pentru mărimea nelegiuirii tale ți s‐au descoperit poalele și ți s‐au siluit călcâiele.
La fel va face și cel care Este-n Asiria mai mare, Pentru că va lua apoi, Pe mulți din ei, prinși de război, Și din Egipt și-asemenea Și de prin Etiopia. Și surghiuniți, va lua mulți. Tineri, bătrâni – goi și desculți – Vor fi luați pe negândite. Spinările descoperite, Oameni-acei și le vor ține, Spre a Egiptului rușine.
Ascultă dar, tu ce-a-nvățată, Plăcerilor a fi dedată, Cea care, fără griji, ședeai Și-n a ta inimă ziceai: „Doar eu, nicicând, prea bine știu Că văduvă nu am să fiu, Iar de copii, nici o clipită, Eu nu am ca să fiu lipsită!”
Cei cărora le prorocesc Aceiași soartă-mpărtășesc, Căci sabia și foametea, În grija lor, îi va avea. De gheara morții vor fi prinși Și în Ierusalim întinși Vor fi pe ulițele lui, Fără să-i pese nimănui De soarta cari peste ei vine, Iar să-i îngroape, nu e cine. Rămâne-vor neîngropați Soții, fii, fiice și bărbați, Căci voi turna peste popor, Întreagă răutatea lor.”
Dacă atunci veți fi mirați Și dacă o să întrebați: „De ce ne face Dumnezeu, Lucrul acesta, tot mereu?”, Le voi răspunde: „Negreșit, După cum voi M-ați părăsit – Ca să slujiți alți dumnezei Și să vă închinați la ei – Am să vă las și Eu, să fiți, În altă țară, înrobiți Și să slujiți străinilor!”
Ierusalimul – negreșit – Un greu păcat a săvârșit! De-aceea a ajuns astfel, Iar azi, o scârbă este el. Aceia care se vădeau Că mai ‘nainte-l prețuiau, Acuma îl disprețuiesc, Căci goliciunea i-o zăresc. El însuși vede, se-ntristează, Se-ntoarce, iar apoi oftează.
Iar Efraim a cuvântat: „Iată dar, cu adevărat, Acuma m-am îmbogățit. Averile mi s-au sporit Și iată că, în munca mea, Nelegiuiri, nu ar putea Nimeni, nicicând, să fi aflat, Ca să-mi găsească vreun păcat.”
De nu va face astfel, iată, Am s-o dezbrac în pielea goală, Fiind apoi – fără-ndoială – Precum a fost la început, În ziua-n care s-a născut. O fac s-ajungă o pustie. Pământ uscat are să fie, Pentru că iată, bunăoară, De sete, am s-o las să moară!
A lor măicuță a curvit. Femeia cari i-a zămislit, Drept necinstită se arată, Căci a vorbit în ăst fel: „Iată, Voi alerga după acei Ce-mi sunt ibovnici, că doar ei Îmi aduc pâinea, apa mea, Lână și in de-asemenea, Și untdelemn și băutură!”
„Ascultă și ia seama bine! Mare necaz am Eu, pe tine!” – A zis, cu glas răsunător, Cel care-i Domn al oștilor. „De-aceea, iată că îți zic: Poalele-n cap ți le ridic, Iar neamurile s-or uita Să vadă goliciunea ta. Popoarele se-ntorc spre tine Să vadă toată-a ta rușine.
Când vremea ‘ceea va veni, Atuncea Eu voi scormoni Ierusalimul vostru mare – În orice loc – cu felinare, Pentru că am să-i pedepsesc Pe toți cei cari se bizuiesc Pe ale lor drojdii și zic: „Nu se va întâmpla nimic, Căci Domnul, din înaltul Său, Nu face nici bine, nici rău!”
Poate că-n inimă vei spune: „Cum pot eu oare, a mă pune Cu neamurile-acestea cari, Pe lângă mine, sunt mai mari? Cum pot eu, să le izgonesc, Din țara pe care-o primesc?”
Să nu ziceți, cumva, apoi – În inimă – precum că voi, Prin brațul vostru încercat, Aste averi, le-ați căpătat, Puterea lui fiind cea care Aduce bogăție mare.