Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 13:19 - Biblia în versuri 2014

19 Cetățile ce sunt aflate În miazăzi, sunt încuiate Și nu se află nimenea În stare a le descuia. Toată-a lui Iuda-mpărăție A fost luată în robie.”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

19 Cetățile din Neghev sunt închise și nu este nimeni să le deschidă. Întreg Iuda este dus în captivitate, este exilat în întregime“.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

19 Orașele din (teritoriul numit) Neghev sunt închise; și nu este nimeni (capabil) să le deschidă. Toți oamenii din teritoriul numit Iuda sunt duși în captivitate. Ei sunt toți exilați.”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

19 Cetățile din sud sunt închise și nu este cine să deschidă. Întregul Iúda este deportat, este deportat în întregime.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

19 Cetățile de la miazăzi sunt închise, și nu-i cine să deschidă. Tot Iuda este dus în robie, da, în întregime este dus în robie.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

19 Cetățile de la miazăzi sunt închise și nu este cine să deschidă. Tot Iuda este dus prins, este dus prins cu totul.

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 13:19
21 Mawu Ofanana  

Iar împăratu-a poruncit Să îi ucidă, negreșit. Astfel, la Ribla – în Hamat – Uciși au fost, cu toți, de-ndat’. Iuda ajunse ca să fie Luat și dus în grea robie.


Întreg poporul Israel Înscris a fost, în acest fel, În cartea împăraților Care-au domnit peste popor. Iuda a trebuit să fie, În Babilon, dus, în robie, Pentru fărădelegea lui Făcută-n fața Domnului.


El mâna, ca să nimicească, Nimeni n-are să mai zidească. Pe cel pe cari El îl închide, Nimeni nu-l va putea deschide.


Veni-vor din vecinătate Și din cetățile aflate În Iuda. Apoi, alții vin Din țară de la Beniamin, De pe-ale munților cărări, Din văi, dar și din depărtări Ce sunt în miazăzi aflate. Veni-vor în astă cetate, Jertfe să dea – cari se socot A fi drept ardere de tot – S-aducă daruri de mâncare, Să dea tămâie fiecare, S-aducă daruri cu menire De jertfă pentru mulțumire, Mereu, la Casa Domnului, Spre slava și spre cinstea Lui.


Căci Domnul astfel a vorbit: „Vă fac să fiți o groază mare, Și tu, dar și aceia care Îți sunt prieteni. Vor cădea Uciși pe câmp, cu sabia, Sub ochii tăi. Îl părăsesc Pe Iuda și îl osândesc S-ajungă rob al celui care, În Babilon este mai mare. Când în robie-l va avea, Îl va lovi cu sabia,


Domnul, apoi, veni la mine Și două coșuri cu smochine – Atuncea – El mi-a arătat. Aceste coșuri s-au aflat Puse în fața Templului Care era al Domnului. Tot ceea ce eu am văzut Știusem că s-a petrecut După ce fost-a strămutat Cel ce se-aflase împărat Peste Iudei – Ieconia – Cari în Ierusalim domnea. Ieconia era cel care, Pe Ioiachim, părinte-l are. A fost dat jos de pe-al său tron Și strămutat în Babilon, Cu căpitanii lui cei mari, Cu-ai lui fierari și cu lemnari, De către Nebucadențar.


Din Babilon, de-asemenea, Îl iau și pe Ieconia – Pe al lui Ioiachim fecior – Cu tot al său întreg popor, Căci voi aduce înapoi, În Iuda, prinșii de război, Iar jugul ce-a fost așezat De cel ce este împărat În Babilon, iată, voiesc – Îndată – să îl nimicesc!”


Totuși, vă spun dar, tuturor, Că pe argint, ogoare – iară – Au să se cumpere în țară; Zapisuri, iar, au să se scrie Și întărite au să fie Cu martori cari vor fi aflați Atât în Iuda așezați, Cât și-n Ierusalim, la voi, Sau împrejurul său apoi. Puși martori au să fie iară, Și în a lui Beniamin țară. De-asemeni, martori au să fie Și în cetăți de la câmpie, În cele-n miazăzi aflate, Ori sus, pe munte așezate. Îi voi aduce înapoi Pe cei ce sunt prinși de război. Așa va fi căci, negreșit, Domnul e Cel care-a vorbit.”


Cu turmele, ei au să vie Și în cetăți de la câmpie, În miazăzi, în Beniamin, Precum și-n cele care țin De a Ierusalimului Cetate, stând în jurul lui. Țara lui Iuad va avea, Din nou, turme de oi, în ea, Căci pe sub mâna celui care Face a turmei numărare, Va trece șirul oilor Mânate de păstorii lor. Așa va fi, căci – negreșit – Domnul e Cel care-a vorbit.”


Nebuzardan – acela care, Peste străjeri era mai mare – În Babilon, robi i-a luat Pe cei care au mai scăpat Din oamenii ce se vădeau Că în Ierusalim ședeau, Cu toată rămășița care Țara lui Iuda o mai are.


Iar împăratu-a poruncit Să îi ucidă, negreșit. Astfel, la Ribla – în Hamat – Uciși au fost cu toți, de-ndat’.


Iată poporul așadar, Luat de Nebucadențar, Și dus la Babilon apoi, Ca robi și ca prinși de război: În anul care se vădea Drept al șaptesprezecelea, Sunt trei mii douăzeci și trei De robi, luați dintre Iudei.


Al douăzeci și treilea an Venise, când Nebuzardan – Conducătorul cel pe care Oastea străjerilor îl are – Luat-a robi, dintre Iudei, Pe șapte sute dintre ei, La care s-au adăugat Alți patruzeci și cinci de-ndat’. De toți, din ai lui Iuda fii, Ajunseră la patru mii Și șase sute, mai apoi, Toți cei luați prinși de război.


În pribegie e plecat Iuda, căci este apăsat. Din pricină că-i greu muncit, Ajuns-a a fi izgonit, Iar locuința-i se vădește Că între neamuri se găsește. Acolo, el nu află tihnă Și n-are parte de odihnă! Prigonitori l-au atacat, Când el era mai strâmtorat.


Dar nu știți, oare, ce cuvinte Vestit-a Domnul, mai ‘nainte, Prin cei care v-au prorocit Când încă era locuit Ierusalimul și avea Încă, asupră-i, liniștea Ce se-ntinsese împrejur – Peste cetățile din jur – Și locuită era toată Câmpia-n miazăzi aflată?”


„Dar dacă n-ai s-asculți mereu De ce-ți va spune Dumnezeu Și dacă n-ai să împlinești Poruncile ce le primești, Cu toate legile pe care Ți le dau astăzi, spre păstrare, Iată blestemul care vine Și care va lovi în tine:


Cetățile tale-ntărite, De el, vor fi încercuite, Până când zidurile-n cari Ți-ai pus nădejdea că sunt tari, Se prăbușesc, în a lui cale, Pe tot întinsul țării tale.


În șapte părți, țara – apoi – Va fi-mpărțită între voi. Iuda la miazăzi să fie, Iar a lui Iosif seminție La miazănoapte o să stea.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa