Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 13:18 - Biblia în versuri 2014

18 Mergi la-mpărat și negreșit Vei spune ce ți-am poruncit! Să-i spui dar, împăratului Precum și-mpărătesei lui: „Jos, pe pământ, vă așezați, Căci nu mai sunteți împărați! Cununile ce le-ați avut, Iată – acuma – v-au căzut. Cununile ce le aveați, Cu care vă împodobeați, Iată că nu le mai aveți Și împărați nu mai sunteți!”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

18 „Spune regelui și reginei-mamă: «Smeriți-vă! Plecați-vă, căci v-a căzut de pe cap coroana voastră frumoasă!».

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

18 „Spune regelui și reginei-mamă: «Fiți modești! Aplecați-vă; pentru că v-a căzut de pe cap coroana de glorie!»

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

18 Spune-le regelui și reginei: „Umiliți-vă și așezați-vă, căci a coborât de pe capetele voastre coroana măreției voastre!”.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

18 Spune împăratului și împărătesei: „Ședeți pe pământ! Căci v-a căzut de pe cap cununa împărătească ce vă slujea ca podoabă.”

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

18 Spune împăratului și împărătesei: Smeriți‐vă, ședeți jos, căci turbanele capetelor voastre au căzut, cununa slavei voastre.

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 13:18
30 Mawu Ofanana  

Aflând despre sosirea lui, În grabă, Ioiachin s-a dus Să îl întâmpine, supus. Pe împărat, l-a însoțit Chiar mama sa, și-au mai venit Și căpetenii, slujitori, Precum și marii dregători. Dar împăratul cel pe care, În frunte, Babilonu-l are, A poruncit a fi luat Prins, al lui Iuda împărat. Când Ioiachin prins ajungea, Opt ani, ca împărat, făcea.


Pe Ioiachin, l-au însoțit – Atunci când fost-a înrobit, În Babilon – și mama lui, Nevestele-mpăratului, Precum și dregătorii cari Erau, în țară, cei mai mari. Cu toții, robi, au fost luați Și-apoi, în Babilon, mutați.


Dar când a fost mai strâmtorat, Lui Dumnezeu el s-a rugat Și s-a smerit în fața Lui.


Mai multe rugi pe cari Manase, Lui Dumnezeu, le înălțase Și-asemenea felul în care Domnul îi dete ascultare, În cartea lui Hozai sunt scrise. Multe păcate făptuise Manase, și rele-a făcut. Acestea toate s-au trecut În cartea lui Hozai. La fel, Locul în cari zidise el Acele înălțimi pe care Aduceau jertfe fiecare Și cel pe care a-nălțat Idolul care închinat Fusese Astarteelor, Sau cele ale zeilor – ‘Nainte de-a fi fost smerit, De către Domnul – negreșit, Tot de Hozai sunt însemnate Și-n a lui carte așezate.


El nu a fost ca tatăl lui, Smerit în fața Domnului. Prin felu-n care s-a purtat, S-a făcut tot mai vinovat.


Îndată, Moise și Aron Se duseră la Faraon, Și înaintea lui au spus: „Până când fi-vei nesupus? Cât ai să Mi te-mpotrivești? Când ai de gând să te smerești În fața Mea? Pe-al Meu popor, Din țara Egiptenilor, Să-l lași să plece, să-Mi slujească!


Mitră – din inul cel subțire – Au mai făcut. Aceleași fire, Pentru scufii, le-au folosit Și drept podoabe au slujit. Din in subțire, au făcut Izmene-apoi – cum s-a cerut –


Află că nici o bogăție Nu-i veșnică, iar pe vecie, Nici o cunună nu va sta.


Vor fi luate lănțișoare – Podoabele pentru picioare – Și legăturile purtate Pe capete; vor fi luate Cutiile cele în care, Mirosuri, și-au pus fiecare, Brâiele cele minunate Și băierele descântate;


Vor geme porțile pe care Fiica Sionului le are, Căci despoiată va fi ea Și pe pământ are să stea.


„Pogoară-te – degrabă – până Ai să ajungi jos, în țărână, Fiică a Babilonului Și doar lutul pământului Drept așternut – de-acum – să-ți fie, Să nu ai scaun de domnie, Fecioară a Haldeilor; Pentru că-n fața tuturor, Nu vei mai fi bine văzută, Drept subțirică și plăcută.


Domnul a zis: „Pe viața Mea, Chiar de ar fi Ieconia – Fiul lui Ioiachim, aflat În Iuda, ca și împărat – În a Mea dreaptă, un inel Ca să pecetluiesc cu el, Chiar și atunci l-aș lepăda.


Pe tine și pe a ta mamă Am să v-arunc, de bună seamă, Pe un pământ necunoscut, În care voi nu v-ați născut. Acolo, robi aveți să fiți Și-n acea țară-o să muriți!


În Babilon. Ieconia – Cel ce în Iuda-mpărățea – Fusese-n acel timp luat Și din Ierusalim mutat, Cu tot cu-a lui împărăteasă, Cu famenii din a sa casă, Cu dregători și cu cei cari Peste popor erau mai mari Și-asemenea cu toți lemnarii Ce îi avea și cu fierarii.


Când auziră ce-a citit, Pe loc, cu toți s-au îngrozit. Unii la alții sau uitat Înspăimântați și-au cuvântat: „Vom spune împăratului, Cuvintele prorocului.”


S-a dus podoaba cea pe care Fiica Sionului o are. Toți căpitanii ei cei mari Ajuns-au ca niște cerbi cari, Peste câmpie, rătăcesc, Însă pășune nu găsesc. Astfel, puterea-i părăsește În fața celui ce-i gonește.


Necurăția s-a lipit De haina lui, necontenit, Iar el nici măcar nu gândea La ce sfârșit poate avea. Căzut-a greu de tot și iată, Nimeni nu-l mângâie vreodată. „Vezi-mi a mea ticăloșie Doamne și milă să Îți fie, Căci cel care mă dușmănește, Iată-l ce mult se semețește!”


Bătrânii cari în Sion sânt, Și-au pus țărână-n cap și tac, Stând pe pământ, cu strai de sac. Fecioarele cele pe care Mândrul Ierusalim le are, Își pleacă capul în pământ, Căci prinse de tristețe sânt.


Cununa care s-a aflat, Pe capul nostru, a picat! E vai de noi, căci – negreșit – Cu toții am păcătuit!


Iar în urechi, cercei, ți-am pus. Și o verigă ți-am adus, De pus în nas. Ți-a mai fost dată Și o cunună minunată, Cu măiestrie întocmită.


Iată ce-a zis Cel cari mereu, E Domn, precum și Dumnezeu: „Jos mitra! Să se prăbușească! Jos și cununa-mpărătească! Nimic nu e cum e știut Că fost-a de la început, Tot ceea ce este plecat Are să fie înălțat, Iar ceea ce s-a dovedit A fi-nălțat va fi smerit!


Suspină numai, în tăcere, Dar să nu plângi de-a ta durere. Nici a ta inimă n-o frânge Ca și când după morți ai plânge. Leagă-ți turbanul, după care Ia-ți încălțările-n picioare. Să nu mănânci pâinea de jale Și nici să nu găsești cu cale Ca barba să ți-o învelești, Căci nu trebuie să jelești.”


Turbanele vă-nfășurați Și încălțări să vă luați. Nu-ți plânge și n-o să jeliți, Ci doar o să vă tânguiți Pentru nelegiuiri și-apoi O să vă plângeți între voi.”


Scufii din in, ei vor avea, Pe capete. De-asemenea, Izmenele, de ei purtate, Numai din in vor fi lucrate. N-au să se-ncingă cu ceva Care, sudoare-ar da, cumva.


Când duhul i s-a împietrit Și când mândrie a vădit – Căci inima i s-a-ngâmfat – Ajuns-a a fi alungat De la domnie, de îndată, Iar slava lui a fost luată.


La cel care a stăpânit Acel oraș – s-a auzit Spusa lui Iona, că nu-i șagă Acesta a-nțeles și-ngrabă, De pe-al său tron s-a ridicat; Cu sac, mantia și-a schimbat Și în cenușă a șezut.


Ca și acest copil să fiți, Și-asemeni lui, să vă smeriți! Căci cel ce se smerește are Să fie-n ceruri, cel mai mare.


Să se smerească fiecare, În fața Domnului, și-astfel, Aveți a fi-nălțați, de El.


Să vă smeriți voi, așadar, Sub mâna tare-a Domnului, Pentru ca El, la vremea Lui, Să vă înalțe, sus, apoi.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa