Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 13:11 - Biblia în versuri 2014

11 Căci după cum e dovedit Un brâu, de coapse, că-i lipit, Iată că Mi-am lipit – la fel – Familia lui Israel Și a lui Iuda, să Îmi fie Laudă, slavă și mândrie, Să-Mi poarte Numele, mereu, Căci le-am voit popor al Meu. Ei însă nu M-au ascultat.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

11 După cum se lipește brâul de coapsele unui om, așa Îmi lipisem și Eu întreaga Casă a lui Israel și întreaga Casă a lui Iuda, zice Domnul, ca să fie poporul Meu, Numele Meu, lauda Mea și onoarea Mea. Dar ei n-au ascultat».

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

11 Iahve zice: «Așa cum se lipește această pânză de șoldurile unui om, Eu Mă atașasem de toți aceia care se numesc Israel și de toți cei din teritoriul numit Iuda – ca să fie poporul Meu, onoarea numelui Meu, lauda Mea și gloria Mea. Dar ei nu au ascultat!»”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

11 Căci așa cum se lipește brâul de coapsele omului, așa am alipit de mine toată casa lui Israél și toată casa lui Iúda – oracolul Domnului – ca să devină pentru mine un popor, un nume, o laudă și o podoabă, dar nu au ascultat.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

11 Căci, cum se lipește brâul de coapsele unui om, așa Îmi lipisem Eu toată casa lui Israel și toată casa lui Iuda’, zice Domnul, ‘ca să fie poporul Meu, Numele Meu, lauda Mea și slava Mea, dar nu M-au ascultat.’

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

11 Căci cum este lipit brâul de coapsele omului, așa am lipit și eu de mine toată casa lui Israel și toată casa lui Iuda, zice Domnul, ca să‐mi fie popor și nume și laudă și slavă; dar n‐au voit să audă.

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 13:11
25 Mawu Ofanana  

Domnul, pe Iacov, l-a cules Și pe Israel l-a ales Pentru ca el, al Lui să fie, De-acum și până-n veșnicie.


Domnul nu a lucrat la fel Cu toate neamurile care Sunt pe pământul Lui cel mare. Ele nu știu porunca Lui. Laudă dați-I, Domnului!


Poporul Meu, cum am văzut, Să Mă asculte nu a vrut. Israel nu M-a ascultat


Pe care l-am alcătuit Ca laude să-Mi fi vestit.”


Atuncea, ei vor fi chemați „Popor sfânt și Răscumpărați Ai Domnului”; ție-ți vor pune Un nume nou și îți vor spune Că ești „Cetatea căutată, Nepărăsită niciodată”.”


„Domnul mi-a zis, în acest fel: „Să-ți iei un brâu. Brâul acel Din in să fie, negreșit. Cu brâul ce l-ai dobândit, Încinge-ți coapsele apoi, Fără ca-n apă să-l înmoi!”


Poporu-acesta, negreșit, Drept un neam rău s-a dovedit. Ei nu urmează-al Meu cuvânt, Ci doar pornirile ce sânt În ale lor inimi, căci ei Umblă după alți dumnezei. De-aceea ei – într-un târziu – Ajunge-vor ca acest brâu, Care – după cum vezi – îți zic Că nu mai e bun de nimic!


De-aceea, spune-le de-ndat’: „Așa vorbește Domnul, Cel Ce-i Dumnezeu în Israel: „În vremurile care vin, Se umplu vasele cu vin!” Ei au să-ți spună mai apoi: „Tu crezi, oare, că nu știm noi, Că-n vremurile care vin, S-or umplea vasele cu vin?”


„Iată, Domnul oștirilor, Ce-i Dumnezeu în Israel, A cuvântat în acest fel: „Nenorocirile pe care Vi le-am vestit fără-ncetare, Le voi aduce peste voi, În vremurile de apoi. Ierusalimul – negreșit – Are să fie-atunci lovit. Lovite vor mai fi, la fel, Cetățile ce țin de el. Toate, voi le veți fi pățit, Pentru că v-ați înțepenit Grumazul și n-ați ascultat Poruncile ce vi le-am dat.”


În al Egiptului ținut, Minuni și semne ai făcut, Cum nu s-au mai văzut vreodată, De când e lumea-ntemeiată. Apoi ai procedat la fel, Făcând minuni în Israel. Tu, printre oameni, Ți-ai făcut Un Nume și ești cunoscut,


Când acea vreme o să vină, Astă cetate va fi plină De slavă și are să-Mi fie O pricină de bucurie, Printre popoarele ce sânt Pe fața-ntregului pământ. Ele afla-vor, cu mirare, Despre tot binele pe care Eu am să-l fac. Vor fi uimite Și-au să rămână-ncremenite, Când au să vadă fericirea Ce o voi da și propășirea.”


„Niște străjeri pun, peste voi: „Fiți cu luare-aminte-apoi, La cetele străjerilor, La sunetul trâmbiței lor!” Dar ei răspund, lipsiți de minte: „Nu vrem ca să luăm aminte!”


„Acum, pentru că am văzut Ce fel de fapte ați făcut, Pentru că nu ați auzit De câte ori Eu v-am vorbit Și pentru că n-ați ascultat În clipa-n care v-am chemat,


Doar o poruncă, Eu le-am dat Și-n acest fel am cuvântat: „Să ascultați de glasul Meu, Căci sunt al vostru Dumnezeu. Umblați precum am poruncit, Pe căile ce le-am gătit, Pentru ca astfel, voi să fiți, Întotdeauna, fericiți.”


Ei, însă, nu M-au ascultat. Mereu, urechea și-au plecat Numai la sfaturile-acele Ieșite doar din inimi rele. N-au mai mers drept, ci înapoi, Ajuns-au de au dat apoi.


Ei, însă, nu M-au auzit, Ci gâtul și-au înțepenit Și mult mai mult rău au făcut, Decât părinții, la-nceput.


Seamă luați la ăst cuvânt, Pe care l-a rostit Cel Sfânt, Contra copiilor pe care Neamul lui Israel îi are, Cari, de la Egipteni, din țară, De Domnul, fost-au scoși afară!


Praful, de pe încălțăminte, Ca semn de-aducere aminte, În contra voastră-l scuturăm! Cu toate-acestea, vă-nștiințăm Că-mpărăția cerului – Împărăția Domnului – De voi, azi, s-a apropiat, Cu toate că ne-ați alungat.”


Azi, Domnul ți-a mărturisit Că ești poporul rânduit A fi mereu al Domnului, Dacă păzești porunca Lui.


Astfel, deasupra tuturor, Se va-nălța al tău popor. Întâietate vei avea În slavă și de-asemenea, Pe lângă faimă, măreție Urmează ați fi dată ție, Iar între neamuri, pe pământ, Tu ai să fii un popor sfânt Pentru-al tău Domn și Dumnezeu, Așa precum s-a spus mereu.”


Și cine-i neamu-acela care, Pe dumnezeul său, îl are Atât de-aproape cum, mereu, Noi Îl avem pe Dumnezeu, Cari ne răspunde când strigăm Și când, în sprijin, Îl chemăm?


Voi, însă, sunteți socotiți, Drept o aleasă seminție, O-mpărătească preoție; Sunteți un neam de oameni, sfânt, Poporul cari, de pe pământ, Chiar Dumnezeu l-a câștigat, Să fie-al Lui, neîncetat. Mereu, voi trebuie să știți, Ca lumi-ntregi să îi vestiți, De lucrurile minunate, Pe care, să le facă, poate, Acela care v-a chemat, Din hăul cel întunecat – Din bezna cea de spaime plină – La minunata Sa lumină;


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa