Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 12:16 - Biblia în versuri 2014

16 Dar dacă ei vor căuta Ca să învețe de a sta Pe căile pe cari, mereu, Mi-am îndemnat poporul Meu, Dacă va ști această lume Să jure doar pe al Meu Nume, Zicând: „Viu este Dumnezeu!” – Așa precum poporul Meu, De ei fusese învățat Pe Bali să jure ne-ncetat – Atuncea fericiți fi-vor, Trăind lângă al Meu popor.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

16 Dacă vor învăța bine căile poporului Meu și vor jura pe Numele Meu, zicând: «Viu este Domnul!», așa cum Mi-au învățat și ei poporul să jure pe Baal, atunci vor fi repuși în drepturi în mijlocul poporului Meu.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

16 Dacă vor învăța bine comportamentul corect al poporului Meu și vor jura pe numele Meu, zicând (că jură pe) ‘Iahve (care) este viu!’, așa cum au învățat și ei poporul Meu să jure pe Baal, atunci vor fi reabilitați în mijlocul poporului Meu!

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

16 Și când vor învăța căile poporului meu să jure pe numele meu – viu este Domnul – așa cum ei l-au învățat pe poporul meu să jure pe Báal, atunci ei vor fi reclădiți în mijlocul poporului meu.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

16 Și, dacă vor învăța căile poporului Meu, dacă vor jura pe Numele Meu zicând: «Viu este Domnul!» cum au învățat pe poporul Meu să jure pe Baal, atunci vor fi fericiți în mijlocul poporului Meu.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

16 Și va fi așa: dacă vor învăța cu tot dinadinsul căile poporului meu, ca să jure pe numele meu: Viu este Domnul! cum au învățat pe poporul meu să jure pe Baal, atunci vor fi zidiți în mijlocul poporului meu.

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 12:16
28 Mawu Ofanana  

„Tu care ești în ochii mei, Cea mai frumoasă din femei, Dacă acest lucru nu-l știi, Să ieși afară și să vii, Apoi, pe urma oilor; Iar lângă-ale păstorilor Colibe-n șesurile verzi, Du-ți la pășune ai tăi iezi.


Toate popoarele – la fel – Spre munte, au să se grăbească Și-n acest fel au să vorbească: „Haideți cu toți să ne-adunăm Și către munte să plecăm, Căci e muntele Domnului! Să mergem dar, la Casa Lui, La Casa Celuia pe care, Drept Dumnezeu, Iacov Îl are! Haidem, ca să ne dea povețe Și-ale Lui căi să ne învețe!” Căci din Sion are să vie Legea și, după cum se știe, De la Ierusalim, Cel Sfânt, Își va trimite-al Său cuvânt.


„Iată, Eu – Domnul – te-am luat, Pentru că Tu ești Cel chemat Și rânduit ca mântuire S-aduci pentru întreaga fire. De mână, am să Te iau Eu Și am să Te păzesc mereu, Căci Te voi pune legământ, Pentru popor, pe-acest pământ. Lumină ești, neamurilor,


Pe Mine Însumi, Mă jur Eu! Nu-Mi iau ‘napoi cuvântul Meu Și adevăr doar, veți vedea, Că va ieși din gura Mea: Orice genunche o să fie Plecat, să Mi se-nchine Mie, Iar limbile de pe pământ Pe Mine-or face jurământ.


Domnul, astfel, a glăsuit: „E prea puțin să fii numit Drept Rob al Meu, ca să Te duci Și înapoi să Mi-i aduci Pe Iacov și pe cei pe care Israel rămășiță-i are. De-aceea-n vremea ce-o să vină, Am să Te pun să fii Lumină A neamurilor care sânt Pe fața-ntregului pământ, Pentru ca, astfel, mântuire S-aduci peste întreaga fire.”


Acela care va căta Și se va binecuvânta În țară, trebuie să știe Precum că el are să fie, În Domnul, binecuvântat; Iar cel ce se va fi jurat În țară, trebuie să știe Cum că jurat are să fie Pe Domnul adevărului; Toate ale poporului Vechi suferințe îndurate, În acel timp, vor fi uitate Și nu am să le mai privesc.”


„Doamne, cetatea mea cea tare, Tăria și a mea scăpare! Toate popoarele ce sânt La marginile de pământ, La Tine vor veni să spună: „Iată că numai o minciună, Părinții noștri-au moștenit! Idoli deșerți ei au slujit, Ce nu le-au fost de ajutor!


Dar neamul despre cari vorbesc Poate să capete cruțare, Dacă din răutatea-i mare Se va întoarce înapoi. Atunci, Eu am să-l iert și-apoi, Îmi va părea rău că am vrut, Răul acel, să-l fi făcut.


În vremea ‘ceea minunată, Ierusalimul o să fie Al Domnului jilț de domnie, Iar neamurile – câte sânt Pe fața-ntregului pământ – Au să se-adune-n sânul lui, În Sfântul Nume-al Domnului, Și nu se vor lăsa purtate De-ndemnurile rele-aflate În inimile lor. Astfel,


De vei jura și-ai să rostești „Viu este Domnul, ne-ncetat!” Și drept te vei fi arătat, Cu adevăru-mpodobit – Precum e cel neprihănit – Atuncea, neamurile toate, În El, sunt binecuvântate Și vor ajunge-n acest fel De-a se făli, apoi, cu El.


Când zic: „Viu este Domnul!”, iată Că și-atunci, strâmb jură cei răi.”


„Cum așteptai să te iert Eu?” – Întreabă Domnul Dumnezeu. „Copiii tăi M-au părăsit. De cuviință au găsit, Să jure pe alți dumnezei Cu toate că idoli-acei Nu au ființă și nici minte. Făcutu-Mi-au ei jurăminte, Dar s-au dedat la preacurvie Și-au mers în casa de curvie!


„Așa vorbește Dumnezeu: „Un sfat, voiesc să vă dau Eu: Ieșiți în drumuri, vă uitați Jur împrejur și întrebați: „Care este vechea cărare Și care-i calea bună, oare?” Umblați pe ea și-o să găsiți Odihna care o doriți, Odihna bună, cea de care, Sufletul vost’, nevoie, are!” Dar ei răspund, la vorba Mea: „Nu vrem ca să umblăm pe ea!”


Îi nimicesc pe cei pe care Urcă s-aducă închinare – Pe-acoperiș – oștirilor Ce sunt ale cerurilor, Pe-aceia cari s-au închinat Și cari pe Domnul au jurat, Dar în același timp – la fel – Au mai jurat și pe acel Care, Malcam, este chemat Și este al lor împărat.


Totuși, cuvintele rostite, Poruncile orânduite Pe care Eu le-am dăruit Prorocilor ce M-au slujit, Nu i-au atins pe-acei pe care, Al vost’ popor, părinți, îi are? Atunci, ei s-au întors ‘napoi Și-n acest fel au zis apoi: „Domnul oștirii ne-a făcut Precum a spus de la-nceput, Căci după fapte, numai, are A-i răsplăti la fiecare!”


„Neamuri, atunci, au să voiască, De Domnul să se alipească Și-n felu-acesta, tot mereu, Ele vor fi popor al Meu. În al tău mijloc – vei vedea – Necontenit că voi ședea Și-atuncea ai să știi prea bine Căci Cel ce m-a trimis la tine Este chiar Domnul oștilor.


Dacă din ramurile-acele Unele-au fost tăiate, iar În locul lor, ajuns-ai dar, Să fii, acum, tu altoit – Tu, cel care te-ai dovedit Că din măslin sălbatic ești, Și-astfel părtaș, iată, că ești Grăsimilor măslinului Precum și-al rădăcinii lui –


Și cum e, în Scriptură, scris: „Mă jur, acum, pe viața Mea, Că orice om va-ngenunchea ‘Nainte-Mi” – zice Dumnezeu – „Și toți Mă vor slăvi, mereu.”


Noi împreună-am fost, mereu, Doar lucrători, cu Dumnezeu; Iar voi sunteți ogorul Lui, Sunteți clădirea Domnului.”


Cu neamurile care sânt, Acuma, pe al vost’ pământ, Nicicând să nu v-amestecați. De-asemenea, să căutați Să nu rostiți nume pe care Vreun dumnezeu de-al lor îl are. Ăști dumnezei ce-n țară sânt, Nu-i folosiți în jurământ. Să nu-i slujiți, să nu-ncercați, În fața lor, să vă-nchinați.


Acum însă, rămâi la mine. În zori, am să-i vorbesc, de tine, Și voi vedea ce planuri are, Privind a ta răscumpărare. De nu vrea, te răscumpăr eu! – Îți spun, pe viul Dumnezeu!”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa