Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 12:13 - Biblia în versuri 2014

13 „Pe câmpuri, grâu au semănat, Dar numai spini au secerat. S-au ostenit – neîndoios – Dar n-au avut nici un folos.” „Mare rușine să vă fie, De ce-ați cules, după mânie – După mânia Domnului!”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

13 Au semănat grâu, dar au cules spini; au muncit din greu, dar n-au obținut nimic. Să vă fie rușine de recoltele voastre în urma mâniei aprige a Domnului!“

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

13 Au semănat grâu, dar au cules spini. Au făcut mari eforturi, dar nu au obținut nimic. Să vă fie rușine de rezultatele pe care le culegeți în urma mâniei violente a lui Iahve!”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

13 Au semănat grâu și au secerat mărăcini; au trudit, dar nu au niciun folos. Rușinați-vă de recolta voastră, din cauza mâniei aprinse a Domnului!

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

13 Au semănat grâu, și seceră spini, s-au ostenit fără folos. Să vă fie rușine de ce culegeți în urma mâniei aprinse a Domnului!”

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

13 Au semănat grâu și au secerat spini; s‐au ostenit și n‐au niciun folos. Rușinați‐vă deci de veniturile voastre, din pricina aprinderii mâniei Domnului.

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 12:13
19 Mawu Ofanana  

Lăsat a fost al Său popor, Pradă a fi săbiilor, Pentru că El S-a mâniat.


De ce, mereu, voi vă grăbiți, Argintul să îl cântăriți Pentru ceva ce se vădește Că nici măcar nu vă hrănește? De ce vă place ca să dați Tot ce prin muncă câștigați, Ceva pentru a cumpăra, Ce nu vă poate sătura? Să ascultați dar, ce vă spun Și veți mânca ce este bun, Iar al vost’ suflet va putea, Hrană gustoasă, a avea.


„Eu, Domnul – cel care veghez Întotdeauna – cercetez Adâncul inimii. Doar Eu Încerc rărunchii, tot mereu, Și plată-i dau la fiecare, După purtarea ce o are. Astfel, răsplata tuturor E dată după rodul lor.”


Mă uit apoi, către Carmel Și văd că-i un pustiu și el. Toate cetățile-s lovite Puternic și sunt nimicite Pe dată-n fața Domnului, Precum și a mâniei Lui!”


Se trag pe sfoară, se mințesc Și-a face rău doar, se trudesc.”


Vânt, drept sămânță, au avut Atuncea când au semănat. De-aceea, când – la secerat – Oameni-aceia se adună, Au să culeagă doar furtună. Din grâu, nu vor avea un spic, Căci nu va răsări nimic. Ceea ce din pământ răsare, Făină ca să dea, nu are. Chiar de-ar ieși rodul făinii, Au să-l mănânce doar străinii.


Iată, atunci ce vă voi face: Nu am a vă lăsa în pace, Ci trimit groaza peste voi, Lingoarea, frigurile-apoi, Iar ochii voștri se vor stinge Și viața vi se va prelinge Din trupuri. Roada semănată, De-ai voști’ vrăjmași va fi mâncată.


Făr’ ca, folos, să dobândească, Puterea o să vă slăbească. Pământul vostru n-o să-și dea Rodul la timp; de-asemenea, Nici pomii n-au să mai rodească.


Degeaba vei fi semănat, Căci nu ajungi la secerat. Degeaba ai să storci măsline, Căci untdelemnul, de la tine, Va fi luat și n-ai s-ajungi, Cu el – în urmă – să te ungi. Struguri vei strânge; must – din ei – Vei face, dar vin n-ai să bei!


Al oștii Domn a pregătit Lucrul acesta, negreșit. Popoarele se ostenesc Doar pentru foc și se trudesc Degeaba neamurile-aflate Pe-ntreg pământul răsfirate.


Deși voi mult ați semănat, Puțin ați strâns și ați mâncat. Sătui, însă, tot nu sunteți. Sete vă e, degeaba beți. Cu straie v-ați înfofolit, Însă tot nu v-ați încălzit. Cel cari simbrie dobândește, În pungă spartă o zvârlește!”


„Iată, la mult v-ați așteptat, Însă puțin ați căpătat. Eu am suflat ce ați adus Acasă și-astfel, tot s-a dus. De ce?” – a zis Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are. „Din pricină că dărâmată – Acum – Îmi este Casa, iată, În timp ce-aleargă fiecare, Doar după casa ce o are.


Și ce-ați făcut? Vă amintiți? Ce roade ați adus? Ei bine, Roade de cari vă e rușine, Pentru că știe fiecare Că toate lucrurile care, La început, le-ați săvârșit, Au plată, moartea, la sfârșit.


Sămânță multă-i semăna, Dar rod, puțin, vei aduna, Căci de lăcuste-aproape toată Sămânța îți va fi mâncată.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa