Ieremia 12:12 - Biblia în versuri 2014

¹² Peste-nălțimile aflate Acuma în pustietate, Pustiitorii lanț se țin Și valuri, valuri – iată-i – vin, Căci țara-ntreagă e mâncată De sabia înfuriată A Domnului, precum Îi place, Și nimeni nu-i lăsat în pace.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹² Distrugătorii au sosit pe toate înălțimile golașe din deșert, căci sabia Domnului devorează țara de la un capăt la celălalt și nimeni nu va avea pace.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹² Cei care distrug totul au ajuns la noi trecând prin toate zonele înalte nelocuite – pentru că sabia lui Iahve mănâncă țara de la un capăt la celălalt – și nimeni nu va avea pace.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹² Pe toate colinele golașe din pustiu vin prădători, pentru că sabia Domnului devorează de la un capăt al pământului și până la celălalt capăt: nimeni nu are pace.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹² Peste toate înălțimile pustiei vin pustiitori, căci sabia Domnului mănâncă țara de la un capăt la altul, și nimeni nu-i lăsat în pace.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹² Pe toate înălțimile goale în pustie au venit prădători. Căci sabia Domnului mistuie de la o margine a țării până la cealaltă: nicio carne n‐are pace.

Ieremia 12:12 Mawu Ofanana

Isaia 34:6

Plină de sânge-i sabia, Pe care Domnul o avea. Tăișul ei, ce strălucește, Uns cu grăsime se vădește. Grăsimile berbecilor – Aflate pe rărunchii lor Au uns tăișul sabiei – Pe care sângele – de miei Și cel de țapi – o colorează În roșu, parcă scânteiază. Domnul, un mare praznic, ține – Cu jertfe și la Boțra vine Căci în Edom, în timpu-acel, Pornit-a marele măcel.

Isaia 57:21

Așa vorbește Domnul meu: „Cei răi n-au pace, tot mereu!”

Ieremia 15:2

Și dacă îți va zice-apoi, „Dar unde să ne ducem noi?”, Tu le vei spune astfel: „Eu Spun doar ce zice Dumnezeu: „La moarte meargă – negreșit – Cel ce la moarte e sortit. La sabie, meargă acei Care sortiți sunt sabiei. La foamete meargă apoi Aceia care, dintre voi, La foamete au fost sortiți, Iar cei ce robi sunt hărăziți Au să se ducă în robie, Căci astfel trebuie să fie!”

Ieremia 16:5

Domnul a zis: „În a ta cale, Nu căuta case de jale. Nu intra-n casele acele, Ca să nu plângi, apoi, în ele, Cu cei care se tânguiesc – Acolo strânși – și se bocesc, Căci am luat de la popor, Pacea ce le-o dădusem lor Și bunătatea Mea cea mare Și-asemenea a Mea-ndurare.

Ieremia 25:11

Paragină și o pustie, Țara ajunge-va să fie, Iar neamurile-n ea aflate, În Babilon vor fi mutate Șapte decenii împlinite, Și-acolo fi-vor înrobite.

Ieremia 3:2

„Saltă-ți privirea! Te rotește Și către înălțimi privește! Le vezi pe toate, negreșit. Să-Mi spui dar, unde n-ai curvit? Știu că la drumuri te țineai Și că asemenea erai Ca și Arabul, în pustie. Iată că prin a ta curvie – Prin răutatea arătată – Întreaga țară-a fost spurcată.

Ieremia 3:21

„Un vuiet mare se pornește, De pe-nălțimi și se-ntețește. Sunt plânsete și rugi pe care, Le-nalță spre a lor iertare, Toți fiii cei din Israel, Pentru că au uitat de Cel Care le este Dumnezeu Și ajutor le-a fost, mereu.

Ieremia 30:5

Domnul a zis în acest fel: „Doar țipete de groază mare Se-aud mereu, din depărtare. Spaima adâncă doar se cerne, Iar pacea nu se mai așterne!

Ieremia 34:17

De-aceea, Domnul a venit Și-n felu-acesta a vorbit: „Pentru că nu M-ați ascultat Și pentru că nu i-ați lăsat Liberi, pe cei ce-au fost vestiți Că au să fie sloboziți, Iată că și Eu, mai apoi, O slobozenie, peste voi, Îngăduiesc: a sabiei, A ciumei și a foametei. În urmă, după al Meu plac, De pomină am să vă fac Printre popoarele ce sânt Pe fața-ntregului pământ.

Ieremia 4:27

Domnul a zis: „Va fi lovită Țara și fi-va pustiită, Însă Eu am să Mă-ngrijesc, Ca nu de tot s-o nimicesc.

Ieremia 46:10

Aceasta-i ziua Domnului! Aceasta e ziua Celui Care e Domnul tuturor Și Dumnezeu al oștilor. Este o zi de răzbunare, Pentru că este vremea-n care El se răzbună pe cei răi Ce se vădesc vrăjmași ai Săi. Carne mănâncă sabia Și sânge, din belșug, bea ea. Bea sângele vrăjmașilor, Pentru că Domnul oștilor Are a face judecată Țării în miazănoapte-aflată, La apa Eufratului, Pe malurile râului. Este o zi deosebită, De judecată rânduită.

Ieremia 47:6

„Ah! Sabie a Domnului, Capăt când pui măcelului, Ca să te odihnești odată? Întoarce-te, ca așezată Să fii în teacă! Te oprește Și cată de te liniștește!”

Ieremia 48:2

S-a dus fala Moabului Și toată măreția lui, Căci la Hesbon se uneltește Și-a lui pieire se gătește: „Haideți dar, ca să năvălim Asupră-i și să-l nimicim!” „Madmenule, nu ești scutit, Pentru că fi-vei nimicit, Căci încurând sabia vine Și se repede peste tine!”

Ieremia 8:15

Așteptam pace să ne dea, Dar iată că nu vine ea. Nimic bun nu ne mai apare. O vreme pentru vindecare, Necontenit am așteptat, Însă doar groază-am căpătat!”

Plângerile 3:17

Peste-al meu cap, iar pacea mea, Venit-a-n urmă să mi-o ia. De-atuncea, eu nu mai am știre Despre ce-nseamnă fericire.

Езекиел 14:17

Sau de-aș aduce sabia În contra țării ăsteia Și-o pun apoi, să-i nimicească Pe cei ce au s-o locuiască – Și-asemeni fi-vor nimicite Toate cirezile de vite –

Езекиел 21:28

„Tu, fiu al omului, vorbește Și-n felu-acesta prorocește: „Așa a zis Cel cari mereu, E Domn, precum și Dumnezeu, Despre copiii cei pe care, Amon, urmași, în lume-i are, Precum și despre-a lor ocară: „Scoasă e sabia, afară Și de măcel e pregătită. De nimicire-i lustruită. E pregătită să lovească Și trebuie să strălucească!

Езекиел 21:4

Pentru că iată, Eu voiesc, Din tine, ca să nimicesc Atât pe cel neprihănit Cât și pe cel, rău, dovedit. Am să-Mi trag sabia și-apoi, Urgie am s-aduc la voi, Căci de la miazăzi-ncepând Și-n miazănoapte ajungând, Orice făptură întâlnită Are să fie-atunci lovită.

Езекиел 21:8

Apoi, Cuvântul Domnului

Езекиел 21:9

Îmi zise: „Fiu al omului, Du-te, acuma, și vestește Și-n felu-acesta prorocește: „Așa vorbește Domnul: „Iată Ce fel de lucruri, vă așteaptă: Da! Sabia e ascuțită Și este bine lustruită.

Езекиел 5:2

Du-te-n cetate și, în foc, Vei arde, în al ei mijloc, A treia parte-a părului, La împlinirea timpului Pentru a ei împresurare. Fă acest lucru, după care, Altă treime vei avea Ca să o tai cu sabia, Pe lângă zidurile-aflate, Jur împrejur, lângă cetate. Treimea ce ți-a mai rămas, Din păr, în acel ultim ceas, Doar vântului să i se dea, Căci după ei, trag sabia.

Levitic 26:33

Ale Israelului ramuri, Am să le-mprăștii printre neamuri. Am să scot sabia apoi, Ca să alerge după voi. Țara, atunci, va rămânea Ca un pustiu; de-asemenea, Cetățile voastre-ntărite Au să rămână pustiite.

Amos 9:4

Dacă ajunge-vor să fie, De-ai lor vrăjmași, duși în robie, Scăpare tot nu vor avea, Căci îi va pierde sabia. Nu vor putea scăpa de Mine Și le voi face rău, nu bine.”

Țefania 2:12

„De a Mea sabie, apoi, Nu veți putea scăpa nici voi, Aceia care vă vădiți Că-n Etiopia trăiți.”

Deuteronom 32:42

De a Mea sabie-ascuțită, Le va fi carnea, înghițită. Săgețile ce le trimit – Cu care îi voi fi lovit – De sângele morților lor Precum și de al prinșilor – Din capetele de fruntași Ai celor care-Mi sunt vrăjmași – Vor fi cuprinse de beție, Căci din belșug, el o să fie.

Revelația 6:4

Un roșu cal s-a arătat, Iar celui ce l-a-ncălecat, Mare putere i-a fost dată, Încât să ieie, de îndată, Pacea aflată pe pământ, Ca oamenii ce-n lume sânt, Să se înjunghie, mereu, Unii pe alții. Apoi, eu Văzut-am cum că s-a adus O sabie, care s-a pus În mâna călărețului – Mare era sabia lui.