Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 12:1 - Biblia în versuri 2014

1 „Ești prea drept Doamne, văd eu bine Și nu pot să mă cert cu Tine. Dar totuși, am găsit cu cale, Să Te întreb despre-ale Tale Orânduieli. Cum propășesc Cei răi și-n pace viețuiesc

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

1 Tu ești întotdeauna drept, Doamne, când mă cert cu Tine. Îți voi vorbi totuși cu privire la judecățile Tale. De ce prosperă calea celor răi? De ce toți trădătorii au parte de bine?

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

1 „Doamne, Tu ești totdeauna corect când mă cert cu Tine. Îți voi vorbi totuși despre deciziile Tale. De ce accepți ca cei incorecți să prospere? De ce toți cei care comit nedreptăți, beneficiază de situații favorabile lor?

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

1 Doamne, tu ești prea drept ca să mă judec cu tine. Totuși, vreau să vorbesc cu tine despre judecăți: de ce calea celor nelegiuiți are succes și sunt liniștiți cei care trădează?

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

1 Tu ești prea drept, Doamne, ca să mă cert cu Tine; vreau totuși să Te întreb asupra orânduirilor Tale. Pentru ce propășește calea celor răi și toți mișeii trăiesc în pace?

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

1 Doamne, tu ești drept când mă judec cu tine. Totuși voi vorbi cu tine de judecăți. De ce propășește calea răilor și sunt fericiți toți cei ce se poartă în totul cu necredincioșie?

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 12:1
44 Mawu Ofanana  

Omori pe cel bun împreună Cu cel ce-i rău? Ce-o să se spună? Aceeași soartă s-aibă toți? Să faci așa ceva, nu poți! Tu care judeci tot pământul, Tu care ești Dumnezeu Sfântul, Să nu faci, oare, Tu, dreptate? Să nu pui rânduială-n toate?”


O Doamne, Tu ești drept, mereu. Tu ești al nostru Dumnezeu. O rămășiță, suntem noi, Venită-n țară, înapoi. Noi, cei care am fost robiți, Suntem – prin Tine – izbăviți. ‘Naintea Ta suntem aflați Asemeni unor vinovați. De-aceea, nici nu putem sta Acuma, înaintea Ta.”


În tot ce ni s-a întâmplat, Tu ai fost drept și credincios, Iar noi răi fost-am, ne-ndoios.


Jefuitorii cari, mereu, Îl mânie pe Dumnezeu. Le merge bine tuturor Chiar dacă Dumnezeul lor


Toți ceilalți oameni. Eu doresc, Lui Dumnezeu, să Îi vorbesc! În fața Lui, am să m-așez, Căci vreau ca să-mi înfățișez,


Vaierul celor care mor Și strigătul răniților Răsună în cetăți, mereu… Și totuși, iată, Dumnezeu Nu ia în seamă, pe pământ,


El, liniște, le dăruiește Și-ncredere, dar îi pândește, Căci ochii Și I-a pironit Pe calea lor. Când i-a simțit


Își vâră a lui rădăcină, Prin pietre și-adânc se afundă, Până la ziduri să pătrundă.


Domnul e drept și-ndurător, E milostiv și iertător.


Plin de dreptate, ne-ncetat, Doamne, mereu, Te-ai arătat, Iar judecățile rostite De Tine, sunt neprihănite.


Dreaptă – mereu – s-a dovedit Că este a Ta judecată. Doar din credincioșie, iată, Știu bine că am fost smerit.


Domnul doar drept S-a arătat Și milostiv, neîncetat.


Să nu te mânii niciodată, Pe cei răi – eu te sfătuiesc – Nici nu privi cu jind, vreodată, La cei cari rău-l făptuiesc.


Pe cel rău, tare l-am văzut: Copac puternic, înverzit.


Doar împotrivă-Ți, negreșit, Și am făcut ce este rău. Știu însă că, din cerul Tău, Ai să rostești o judecată Și-aceasta dreaptă se arată.


Dar Tu, mereu, ai cercetat În inimi, pentru că dorești Ca adevărul să-l găsești În ele. Fă ca să pătrundă A-nțelepciunii blândă undă – Acum – și înlăuntrul meu,


Cei răi lucrează fără teamă. Dacă ei însă înverzesc Ca iarba și dacă-nfloresc, Aceasta-i numai ca să fie Înlăturați, pentru vecie.


A proștilor împotrivire Are să-i ducă la pierire, Iar liniștea nebunilor Aduce-va pierzarea lor.


Încă un lucru am văzut Și iarăși îndrăznesc a spune Că este tot deșertăciune: Sunt mulți oameni neprihăniți Căror le merge – precum știți – Asemeni oamenilor care În rele-și află desfătare; Și tot așa, sunt mulți cei răi Căror, pe ale vieții căi, Le merge parcă au lucrat Doar fapte bune ne-ncetat, Asemeni celui ce-a trudit Să fie doar neprihănit, Înfăptuind doar fapte bune. Și-aceasta e deșertăciune.


„Apără-ți pricina, de-ndată! Adă dovezi și le arată!” – Domnul a zis, cari Împărat E, peste Iacov, așezat.


N-ai auzit, nu le-ai știut; Urechi deschise n-ai avut – Odinioară – să ții minte Și să le știi mai dinainte. Eu am știut că – ne-ndoios – Te dovedești necredincios, Căci de la naștere-ai primit Tu, numele de răzvrătit.


„O Doamne, Domn al oștilor, Care ești drept judecător, Tu care-n inimi poți să vezi Și cari rărunchi-i cercetezi, Mă lasă să mă pot uita Și eu, la răzbunarea Ta, Pe care Tu o pregătești În contra lor, să-i pedepsești, Căci a mea pricină, cutez, Ție să Ți-o încredințez!”


Dacă cel care se vădește Frate a-ți fi, îți face rău Și-apoi casa tatălui tău Te vinde când îi vine bine Și strigă-ntr-una după tine, Să nu-i crezi, chiar mărinimoși De-ți par, vorbind prietenoși.”


Dar cum necredincioase sânt Femeile, iubitului, La fel I-ați fost voi, Domnului, Pentru că te-ai purtat la fel, Tu, casă a lui Israel!”


Cu toate că Eu am văzut, Ce fel de lucruri a făcut, Totuși, Mi-am zis că, mai apoi, Se va întoarce înapoi, La Mine, dar M-am înșelat, Căci ea nu M-a mai căutat. Și sora ei, de-asemenea – Cea care, Iuda, se numea – Martoră, la a ei curvie, A stat, plină de viclenie.


După ce lui Baruc – cel care, Pe Neriia, părinte-l are – I-am înmânat acel zapis, Pe Domnul L-am rugat și-am zis:


Casa lui Iuda și la fel, Casa ce-o are Israel Necredincioase s-au vădit Față de Mine, negreșit.”


O, dacă eu aș fi putut Ca, în pustiu, să fi avut Un han, atunci mi-aș fi lăsat Poporul. M-aș fi depărtat De el, căci toți sunt preacurvari Și sunt mișei care de cari.”


Domnul e drept, căci ne-ncetat, Doar răzvrătire-am arătat Față de tot ce-a poruncit Că trebuie a fi păzit. Popoarelor, mă ascultați Și-a mea durere o aflați! Fecioarele ce le-am avut Și tinerii ce i-am crescut, Acum, ajuns-au ca să fie Luați și duși în grea robie.


Voi ziceți: „Iată dar, că nu-i Dreaptă cărarea Domnului!” Ascultă dar, casă pe care, Neamul lui Israel o are! Nu este dreaptă calea Mea? Dar nu credeți că s-ar putea Ca să nu fie drepte-apoi Cărările ce le-aveți voi?


De-aceea, Domnul S-a-ngrijit Să ne ajungă, negreșit, Nenorocirea arătată – Așa precum a spus, odată – Căci al nost’ Domn și Dumnezeu Se-arată drept a fi mereu, În tot ceea ce a făcut Și face. Dar noi nu am vrut Să ascultăm de glasul Lui, Deși suntem ai Domnului.


Tu Doamne, însă, ne-ncetat, Doar drept a fi, Te-ai arătat. A noastră față se cuvine Ca să se umple de rușine. Toți cei ce-n Iuda sunt aflați, Să se simțească rușinați. Cei din Ierusalim la fel, Precum și cei din Israel, Fie că sunt apropiați, Fie că sunt îndepărtați Pentru că Tu i-ai izgonit În lume, când au săvârșit Fărădelegi și-s arătați, Față de Tine, vinovați!


Însă așa cum am văzut, Ei, legământul, l-au călcat. Felul în care s-au purtat E cel al omului de rând. De-aceea ei – atuncea când În felu-acesta s-au purtat – Necredincioși s-au arătat, Față de Domnul lor. Priviți!


Fără putere-i legea dată, Dreptatea nu se mai arată, Iar omul cel neprihănit De cel rău este biruit, Căci judecățile rostite, Mereu, nedrepte sunt vădite.


În al ei mijloc, negreșit, Domnul este neprihănit. Nu face vreo nelegiuire, Iar dimineața, peste fire, Își scoate a Lui judecată, Fără a înceta, vreodată. Dar cel nelegiuit nu ține Seamă și nu are rușine!


Prin vorbele spuse de voi, Pe Domnu-l obosiți apoi Și-n urmă mai și cutezați, Nepăsători, să întrebați: „Oare, cu ce L-am obosit?” Iată răspunsul potrivit: „Prin faptul că ați zis: „Oricine Va face rău, e primit bine Și-i bun în fața Domnului, Căci el este plăcerea Lui!” Prin faptul că ați cuvântat Și-ați îndrăznit de-ați întrebat: „Unde e Cel care, mereu, E al dreptății Dumnezeu?”


Pe cei trufași, îi fericim. Iată, la cei răi, precum știm, Le merge bine, tot mereu. Ei ispitesc pe Dumnezeu Și totuși, scapă ne-ncetat!”


El este Stânca întărită. Lucrarea Sa-i desăvârșită. Drepte sunt căile pe care Al nostru Dumnezeu le are. Întotdeauna – ne-ndoios – Domnul se-arată credincios, Iar nedreptatea nu trăiește În Dumnezeu. El se vădește A fi, mereu, drept și curat.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa