Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 11:4 - Biblia în versuri 2014

4 Pe care Eu l-am poruncit Și-a fost de-ai voști’ părinți primit Când nu i-am lăsat ca să piară, Căci din Egipt i-am scos afară. Când din cuptorul cel de fier I-am scos, astfel le-am zis: „Vă cer Să ascultați de glasul Meu, Făcând ce vă voi spune Eu. Dacă o să Mă ascultați Și-al Meu cuvânt o să-l urmați, Voi o să fiți poporul Meu, Iar Eu, al vostru Dumnezeu.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

4 pe care l-am poruncit strămoșilor voștri în ziua când i-am scos din țara Egiptului, din cuptorul de fier. Eu le-am zis: ‘Ascultați de glasul Meu și faceți tot ce v-am poruncit și, astfel, veți fi poporul Meu, iar Eu voi fi Dumnezeul vostru.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

4 Eu am poruncit acest legământ strămoșilor voștri atunci când i-am scos de pe teritoriul Egiptului, din cuptorul de fier. Eu le-am zis: ‘Ascultați de ce vă spun Eu și faceți tot ce v-am poruncit. Astfel veți fi poporul Meu, iar Eu voi fi Dumnezeul vostru.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

4 pe care am poruncit-o părinților voștri în ziua când i-am făcut să iasă din țara Egiptului, din cuptorul de fier, spunând: ‹Ascultați glasul meu și faceți tot ceea ce v-am poruncit și veți fi poporul meu, iar eu voi fi Dumnezeul vostru!›

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

4 pe care l-am poruncit părinților voștri în ziua când i-am scos din țara Egiptului, din cuptorul de fier, zicând: ‹Ascultați glasul Meu și faceți tot ce vă voi porunci, și veți fi poporul Meu, iar Eu voi fi Dumnezeul vostru›,

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

4 pe care l‐am poruncit părinților voștri în ziua când i‐am scos din țara Egiptului, din cuptorul de fier, zicând: Ascultați de glasul meu și faceți‐le după toate cele ce vă poruncesc. Așa îmi veți fi popor și eu vă voi fi Dumnezeu:

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 11:4
39 Mawu Ofanana  

Străin, în țară, ești. Eu deci, Îți dau, tot Canaanul, ție – Sămânței tale – pe vecie! Țara va fi a lor, mereu, Și fi-voi al lor Dumnezeu!”


Pentru că – iată – Israel E moștenirea Ta. Pe el, Din al Egiptului ținut, L-ai scos și liber l-ai făcut, Căci în Egipt el s-a aflat Ca-ntr-un cuptor din fier lucrat. Față de el, fără-ncetare, Arată-Ți a Ta îndurare!


De Domnul, el s-a alipit, Poruncile I le-a păzit, Căci, nicicând, nu s-a abătut De la ceea ce a cerut Domnul, prin Moise. Ne-ncetat,


Însă, de cei cari Mă iubesc Și Îmi păzesc, neîncetat, Poruncile pe cari le-am dat, Eu Mă îndur, de al lor ram, Până la al mielea neam.


Aceasta e o prorocie, Pentru un timp ce va să vie. În miazăzi ea se arată, Spre dobitoace, îndreptată: Printr-un ținut ce-i strâmtorat Și în necazuri înglodat – Pe unde leul viața-și ține, De unde doar leoaica vine, Cu șarpele cel zburător Și cu năpârca-n urma lor – Au să își ducă bogăția, Precum și toată visteria, Pe spatele măgarilor Și pe cel al cămilelor, La un popor cari, ne-ndoios, N-o să le fie de folos.


Iată că Eu, încrezător, Te-am așezat într-un cuptor. Focul urgiei te-a-ncălzit, Însă argint nu te-am găsit.


Pe-ai voști’ părinți i-am înștiințat Din ziua-n care i-am scăpat Din al Egiptului ținut Și până azi, cum ați văzut. Din zori de zi, le-am spus mereu: „Să ascultați de glasul Meu!”


O inimă, ei vor avea Și să-nțeleagă, vor putea, Precum că Domnul sunt doar Eu. Astfel, vor fi poporul Meu, Iar Eu – atuncea – am să fiu Drept Dumnezeul lor Cel viu. Voi face să le meargă bine, Dacă se-ntorc, din nou, la Mine, Din toată inima și vor Să fie iar, al Meu popor.


Acuma dar, seama luați Și faptele vă îndreptați! Păziți porunca Domnului, Căci El, în bunătatea Lui, Se va căi de gândul Său Și n-o să vă mai facă rău!


Voi o să fiți poporul Meu, Iar Eu vă voi fi Dumnezeu.”


Cetatea asta, așadar, O dau lui Nebucadențar Și-asemenea oștirilor Cari sunt ale Haldeilor.


Atunci, prorocul Ieremia, Astfel, i-a zis, lui Zedechia: „Nu te vor da, de bună seamă! De lucru-acesta, să n-ai teamă, Căci Domnul zis-a, despre tine, Precum că tu ai s-o duci bine, Iar viața ta va fi cruțată.


Ca să urmeze fiecare, Poruncile cele pe care, Din vremuri vechi le-am rânduit Și să păzească, negreșit, Legea pe care-am dat-o Eu Spre-a fi-mplinită tot mereu.


Acestea au să se-mplinească Și n-o să se mai rătăcească Casa ce-o are Israel, De la a Mea cale. Astfel, Nu o să se mai spurce ea, Cu relele ce le făcea. Ei Îmi vor fi popor al Meu, Iar Eu le voi fi Dumnezeu. Așa va fi, căci – negreșit – Domnul e Cel care-a vorbit!”


Iată dar că în ăst fel, iară, Aveți să locuiți în țară, În țara care a fost dată Părinților voștri, odată. Voi o să fiți poporul Meu, Iar Eu vă voi fi Dumnezeu.


N-o să se spurce nimenea Prin idolii ce îi avea, Prin șirul urâciunilor, Precum și-al făr’delegilor. Am să îi scot, pe fiecare, Din toate relele cu care, În față-Mi, au păcătuit Și-apoi îi voi fi curățit. Eu voi fi Dumnezeul lor Și ei vor fi al Meu popor,


Deci astfel, locuința Mea, În al lor mijloc, o să stea. Eu voi fi Dumnezeul lor, Iar ei vor fi al Meu popor.


În urmă, Nebucadențar Pân’ la cuptor se duse iar, Și-n felu-acesta a vorbit: „Șadrac, Meșac și – negreșit – Tu, Abed-Nego, hai, ieșiți Grabnic afară, căci slujiți Aceluia care, mereu, E Prea Înaltul Dumnezeu!”


Mereu, voi fi, în al vost’ rând, Căci sunt al vostru Dumnezeu, Iar voi veți fi poporul Meu.


Dacă voi legile-Mi urmați Și la porunca Mea vegheați, Mereu, spre a o-ndeplini,


Astă treime, la un loc O strâng și-o curățesc prin foc, Asemenea aurului, Precum și a argintului. Ea va chema Numele Meu Și-o să asculte ce spun Eu. Eu le voi zice, tuturor: „Acesta e al Meu popor!”, Iar ei vor zice, tot mereu, „Domnul ne este Dumnezeu!”


Aceia cari departe sânt, Veni-vor și la Templul sfânt Al Domnului, au să muncească. Toate au să se împlinească Și veți pricepe, mai apoi, Că Domnul oștilor, la voi, Pe mine – iată – m-a trimis, Ca să vă spun tot ce v-am zis. Lucrul pe care l-am vestit O să se-ntâmple – negreșit – Dacă veți asculta, mereu, De-al vostru Domn și Dumnezeu.”


Îl voi aduce înapoi Și la Ierusalim, apoi, Va locui poporul Meu Și Dumnezeu îi voi fi Eu. Îl voi conduce cu dreptate, În adevăr și bunătate.”


Că toți trebuie învățați De a păzi ce-am poruncit, Și de-a-mplini ce-i de-mplinit. Să nu vă temeți în nevoi! În toate zilele-s cu voi: Acum, în anii care vin, Și până la sfârșit. Amin.”


Un Templu al lui Dumnezeu, Cum poate să se-mpace-apoi, Cu idolii? Voi știți, că noi, Suntem Templul lui Dumnezeu, Precum a zis chiar El, mereu: „Eu am să locuiesc, cu voi, Și în al vost’ mijloc, apoi, Eu am să umblu, ne-ncetat, Căci printre voi, voi fi aflat. Eu voi fi Dumnezeul lor, Iar ei vor fi al Meu popor.”


Atent, asculte fiecare: Parte de binecuvântare, Aveți, de ascultați mereu, Poruncile lui Dumnezeu, Pe care azi, eu vi le-am dat.


Domnul, de mână, v-a luat; Deoparte, El v-a așezat Dintre popoarele ce pier, Căci din cuptorul cel de fier – Din al Egiptului ținut – V-a scos și, liberi, v-a făcut.


„Eu, Domnul sunt și sunt mereu, Al lui Israel Dumnezeu. Din al Egiptului ținut, În care, rob, ai fost făcut – Din a robiei casă-amară – Eu Domnul, Eu te-am scos afară.


Iar după ce a fost făcut Desăvârșit, El a putut, Ca pentru toți aceia care Aveau să-i deie ascultare, Să se transforme-n urzitor Al mântuirii dată lor – Cari veșnică s-a dovedit –


Când Samuel l-a auzit, În felu-acesta, i-a vorbit: „Mai mult îi place, Domnului, Jertfe s-aduci, în cinstea Lui – Și-arderi de tot, în număr mare – Decât să-i dai tu, ascultare? Cu mult mai mult, e prețuit, Decât tot ceea ce-ai jertfit, Faptul că tu ai ascultat De glasul Său, neîncetat. Cu mult mai mult, se prețuiește Faptul că cineva păzește Cuvântul Său, necontenit, Decât grăsimea ce-a ieșit Din jertfele berbecilor, Date de un întreg popor.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa