Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 11:20 - Biblia în versuri 2014

20 „O Doamne, Domn al oștilor, Care ești drept judecător, Tu care-n inimi poți să vezi Și cari rărunchi-i cercetezi, Mă lasă să mă pot uita Și eu, la răzbunarea Ta, Pe care Tu o pregătești În contra lor, să-i pedepsești, Căci a mea pricină, cutez, Ție să Ți-o încredințez!”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

20 Doamne al Oștirilor, Care judeci cu dreptate, Care cercetezi adâncul ființei și inima, lasă-mă să văd răzbunarea Ta împotriva lor, căci Ție Ți-am încredințat cauza mea!

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

20 Dar, Doamne, Dumnezeul Armatelor, Tu, Cel care judeci cu dreptate și care analizezi inima și mintea, lasă-mă să văd răzbunarea Ta împotriva lor, pentru că Ție Ți-am predat cauza mea!”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

20 Doamne Sabaót, tu care judeci cu dreptate, care cercetezi rărunchii și inima: fă-mă să văd răzbunarea ta împotriva lor, pentru că ție ți-am destăinuit cauza mea!

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

20 O, Doamne, Dumnezeul oștirilor, Tu, care ești un judecător drept, care cercetezi rărunchii și inimile, fă-mă să văd răzbunarea Ta împotriva lor, căci Ție Îți încredințez pricina mea!

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

20 Dar, o, Doamne al oștirilor, cel ce judeci drept, cel ce cerci rărunchii și inima, voi vedea răzbunarea ta asupra lor: căci ție ți‐am descoperit pricina mea.

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 11:20
35 Mawu Ofanana  

Omori pe cel bun împreună Cu cel ce-i rău? Ce-o să se spună? Aceeași soartă s-aibă toți? Să faci așa ceva, nu poți! Tu care judeci tot pământul, Tu care ești Dumnezeu Sfântul, Să nu faci, oare, Tu, dreptate? Să nu pui rânduială-n toate?”


Când Ezechia a citit Scrisoarea, iute s-a suit Până la Casa Domnului Și-a pus-o înaintea Lui.


Iar ție, Solomon, doresc, Un sfat să îți mai dăruiesc: Învață să-L cunoști, mereu, Pe-al tatălui tău Dumnezeu. Din inimă să Îi slujești, Poruncile-I să le păzești Cu suflet binevoitor, Mereu, în fața tuturor. Căci Domnu-i Cel cari cercetează În inimi, și care scrutează În ceea ce ne-nchipuim Și-n tot ceea ce ne gândim. Dacă tu Îl vei căuta, Aproape, El – mereu – va sta. O să se lase – să știi bine – Astfel, a fi găsit de tine. Dar dacă o să-L părăsești, Atuncea poți să te gândești Că lepădat vei fi, mereu, De către-al nostru Dumnezeu.


Doamne, eu știu că Tu privești În inimă și că iubești Doar inima ce se arată Precum că e, mereu, curată. Daruri, de bună voie, eu Ți-am adus astăzi, Domn al meu, Și Ți le dau cu curăție De inimă și bucurie. Plin de-ncântare, am văzut Că și poporul a făcut Asemeni mie și, la fel, Daruri Ți-a dăruit și el.


„Eu aș fugii la Dumnezeu. I-aș spune Lui, necazul meu,


Mă cercetează, Domnul meu, Să îmi știi inima mereu! Mă-ncearcă, Doamne, căci doresc Să afli ceea ce gândesc!


Ia-Ți scutul, pavăza cea tare, Și-ajută-mă în strâmtorare.


O, fă-mi dreptate, Domnul meu! Apără-mi pricina mereu, În fața unui neam fălos, Care se-arată nemilos! Mă scapă de sub greul jug Al celor plini de vicleșug Și făr’delegi, neîncetat!


Arată milă, Domnul meu, Față de mine, tot mereu! Încredere, în Tine, are Sufletul meu. Loc de scăpare, La umbra aripilor Tale, Îmi caut eu, pe a mea cale, Și-aștept să treacă peste mine, Nenorocirea care vine.


Acela care se arată A fi un om neprihănit, Se bucură căci a zărit Cum se întinde-n largul zării Focul aprins al răzbunării Și-n sângele ce s-a vărsat, Picioarele-și va fi scăldat,


Al meu scut este Dumnezeu. Pe-acela care se vădește Curat la inimă, mereu Eu știu că El îl mântuiește.


Judecător e Dumnezeu, Peste popoare, peste fire. Dreptate fă-mi, o Domnul meu, După a mea neprihănire Și nevinovăția mea!


Ah! Răutatea, o oprește! Pe cei răi nu-i lăsa să stea, Ci Tu Doamne, îl întărește Pe cel care-i neprihănit. Căci Tu doar ești Acela care, Rărunchi și inimi ai citit. O Domnul meu, Cel drept și mare!


În fața Domnului Cel Sfânt, Cari judecă acest pământ! Atuncea, cu nepărtinire, Va judeca întreaga fire. Va judeca, după dreptate, Popoarele-n lume aflate.


„Ești prea drept Doamne, văd eu bine Și nu pot să mă cert cu Tine. Dar totuși, am găsit cu cale, Să Te întreb despre-ale Tale Orânduieli. Cum propășesc Cei răi și-n pace viețuiesc


Doamne, Tu mă cunoști, mă vezi Și, inima, mi-o cercetezi. Astfel Tu Doamne știi prea bine Că a mea inimă-i cu Tine. De-aceea, eu Te rog apoi, Să-i iei asemeni unor oi Ce trebuie-a fi adunate Spre a fi duse și tăiate. Vreau, pentru ziua de măcel, Să-i pregătești Doamne, astfel!


„Doamne, Tu știi tot, foarte bine! Aminte să-Ți aduci, de mine! Să mă răzbuni Doamne, voiesc, Pe cei care mă prigonesc! Nu mă lua, o Doamne mare, După-ndelunga Ta răbdare! Din a Ta pricină, acum, Sufăr ocara pe-al meu drum!


„Eu, Domnul – cel care veghez Întotdeauna – cercetez Adâncul inimii. Doar Eu Încerc rărunchii, tot mereu, Și plată-i dau la fiecare, După purtarea ce o are. Astfel, răsplata tuturor E dată după rodul lor.”


Cei ce mă prigonesc pe mine, Plini să ajungă, de rușine, Dar eu să nu fiu rușinat! De-asemeni Doamne, Te-am rugat Să nu mă faci să tremur eu, Ci ei să tremure mereu! Doamne, adu asupra lor, Ziua nenorocirilor Și să-i lovească-ntr-o clipită A Ta urgie, îndoită!”


Doamne, Tu care, tot mereu, Ești al oștirii Dumnezeu Și-ncerci pe cel neprihănit, Tu cari în inimi ai privit Și-apoi rărunchi-ai încercat, Nu mă lăsa nemângâiat! Îngăduie-mi a mă uita Și eu, la răzbunarea Ta, Asupra lor! Necazul meu, În mâna Ta îl așez eu.


Doamne, eu știu că-n orice vreme Doar Tu ai apărat, mereu, Pricina sufletului meu Și viața mi-ai răscumpărat!


Văzut-ai că sunt apăsat. De-aceea, Doamne, Te arată Și fă-mi dreptate, de îndată.


Le răsplătește tuturor, Doamne, doar după fapta lor!


Atunci, din ‘naltul cerului, Căzut-a Duhul Domnului Asupra mea și a vorbit: „Spune: „Așa a glăsuit Domnul: „Deci zis-ai în ăst fel, Tu, casă a lui Israel! Dar iată că Eu știu, prea bine, Ceea ce-n gând, vouă, vă vine!


A rânduit o zi când, iată, Lumi-i va face judecată, După dreptate, prin Acel Cari fost-a rânduit de El, Și pentru cari a dăruit Dovezi, de netăgăduit, Atuncea când L-a înviat, Dintre cei morți.” Cum au aflat


Deci, de nimic – dragii mei frați – Nicicând, să nu vă-ngrijorați. În orice lucru, tot mereu, Aduceți-I lui Dumnezeu, La cunoștință, cererea Pe care voi o veți avea, Alături de mulțumiri multe Și rugăciuni, ca să v-asculte.


Află că Alexandru dar – Cel care este căldărar – Necontenit, mi-a făcut rău. Dar Domnul, după răul său, Încredințat sunt că, odată, Îi va da plata meritată.


Iar când era batjocorit, El, batjocoritorilor, N-a-ntors batjocurile lor. Și-atunci când fost-a chinuit, Amenințări, El n-a rostit, Ci S-a supus, ascultător, Doar dreptului Judecător.


„Te bucură cerule-acum, Și voi, apostolii, precum Și voi cei sfinți! Alături lor, Vă bucurați prorocilor! Căci Dumnezeu – cum ați văzut – Dreptate-acuma, v-a făcut Și a adus vremea lăsată, Pentru această judecată.”


Loviți, cu moartea, au să fie Copiii ei și o să știe Biserica, precum că „Eu Sunt Cel cari cercetez, mereu, Rărunchi și inimi”, iar apoi – Când am să Mă întorc, la voi – Răsplată-i dau, la fiecare, După ce fel de fapte are.


Domnul i-a zis lui Samuel: „De ce privești așa, la el? Nu te uita la-nfățișare, Nici la statura ce o are, Pentru că Eu l-am lepădat Și nu va fi el, împărat. Domnul, la inimă, privește Și nu la ceea ce izbește – Mai întâi – ochiul omului.”


Domnul să judece și-apoi, Să hotărască între noi! El vede tot. El va putea Să apere pricina mea. Dreptate, îmi va face El Și mă va izbăvi, astfel, Din a ta mână, negreșit.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa