Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 11:16 - Biblia în versuri 2014

16 „Măslinul verde ce-a rodit Roade plăcute”, te-a numit Domnul, însă o lovitură Ai să primești. O trosnitură O să se-audă și, pe loc, Crengile îți vor arde-n foc,

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

16 „Domnul ți-a pus numele: «Măslin verde, înfloritor și cu fructe frumoase». Dar, cu ajutorul unui trăsnet puternic, El îi va da foc, și ramurile lui vor fi rupte.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

16 „Iahve te numise «Măslin verde, înfloritor și cu fructe frumoase.» Dar El îi va da foc. Și se va auzi vuietul unei mari trosnituri; iar ramurile lui vor fi distruse.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

16 Domnul ți-a pus numele „măslin verde, frumos și cu roade plăcute”. Dar ca un vuiet mare va aprinde peste el un foc și-i va rupe ramurile.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

16 ‘Măslin verde, gras și cu roade frumoase și plăcute’ este numele pe care ți-l dăduse Domnul, dar cu vuietul unei mari trosnituri îl arde cu foc și ramurile lui sunt sfărâmate.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

16 Domnul ți‐a pus numele: Măslin pururea verde, frumos, cu roade plăcute: cu glas de mare vuiet a aprins focul peste el și ramurile lui s‐au rupt.

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 11:16
18 Mawu Ofanana  

Când soarele îi dăruiește A sa lumină, înverzește Și ramurile și le-ntinde Ca astfel să poată cuprinde, Cu umbra-i, toată-a sa grădină.


Dar eu, în Casa Domnului, Mă-ncred în bunătatea Lui. Precum măslinul verde, eu Voi fi, stând lângă Dumnezeu.


Privește și ia seama bine, Căci via Ta este tăiată Și că în foc e aruncată. Mustrarea de pe a Ta față Face să piară a ei viață.


Găsește Doamne-acum, o cale Ca peste fiul dreptei Tale Să se așeze mâna Ta Și fă-o ca să poată sta Asupra fiului pe care Omul ales de Tine-l are!


Căci iată că oamenii răi – Cari se vădesc vrăjmași ai Tăi – Se tot frământă ne-ncetat Și capetele și-au ‘nălțat Cei care Te urăsc. Vorbesc


Când ramurile-i sunt uscate Rupte-s și focului sunt date. Femeile au să le-adune Și-apoi, pe foc, au a le pune. Acest popor a dovedit Că de pricepere-i lipsit. De-aceea, rău nu I-a părut, De el, Celui ce l-a făcut. De-aceea, nu i-a arătat Milă și nici nu l-a iertat.


Eu te sădisem, înadins, Ca pe o vie minunată, Dintr-un soi bun. Cum, dintr-odată, Din vie bună, ai putut, Sălbatic să te fi făcut?


Așa după cum am văzut Că este rodul cel făcut De ale voastre fapte, iată Că vă voi pedepsi de-ndată. Pădurilor din acest loc, Degrabă, le voi pune foc Și tot ce e-mprejur aflat, De flacără va fi mâncat.”


De-aceea, Domnul a venit Și-n felu-acesta a vorbit: „Am să revărs a Mea mânie, Precum și-ntreaga Mea urgie – De-ndată – peste acest loc Și astfel am să ard cu foc Copacii toți de pe câmpie, Roadele scoase de sub glie, Oameni și dobitoace. Iată, Focul porni-va dintr-odată, Întreaga țară o va-ncinge, Va arde și nu se va stinge.”


Vor crește ramurile lui Și-asemenea măslinului Ajunge-va ca să îi fie – Atuncea – a lui măreție. De-asemenea, mireasma lui Va fi ca a Libanului.


Iată, securea – fraților – La rădăcina pomilor, A fost înfiptă. Va cădea Acel care nu va avea Roadele bune; e tăiat Și-apoi în foc e aruncat.


Cel cari, din Mine, a plecat, Afară fi-va aruncat, Ca o mlădiță oarecare, Bună de foc, neroditoare. Aste mlădițes-s adunate Și pradă focului sunt date.


Măslini, în țară, vei avea, Dar să te ungi, nu vei putea, Nicicând, cu untdelemnul lor, Căci pân’ la vremea roadelor, Măslinele le vor cădea.


Să știi dar, că aceștia doi, Cei doi măslini sunt, iar apoi, Tot ei sunt sfeșnicele-acele Care tot două sunt și ele, Și stau, mereu, în fața Lui – A Domnului pământului.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa