Ieremia 11:13 - Biblia în versuri 2014

¹³ Câte cetăți, azi, Iuda are, Atât de mulți sunt și cei care Se cheamă dumnezei și sânt În Iuda, pe al său pământ. Sunt în Ierusalim altare, Atâtea câte uliți are Și toate fost-au ridicate, La idoli spre a fi-nchinate, Să poată lumea să se ducă, Tămâie, Baalilor, s-aducă.”

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹³ «Iuda, ai tot atâția dumnezei, câte cetăți ai! Și câte străzi are Ierusalimul, tot atâtea altare ați înălțat și voi rușinii, altare de tămâiere în cinstea lui Baal!».

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹³ «Iuda, numărul zeilor tăi este egal cu cel al orașelor tale! Și ați construit atâtea altare, câte străzi are Ierusalimul. Ele sunt altare închinate rușinii, unde oferiți tămâie în cinstea lui Baal!»

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹³ Căci după câte sunt cetățile tale, Iúda, așa este numărul dumnezeilor tăi; și după numărul străzilor Ierusalímului ați fixat altare spre rușine: altare ca să ardeți tămâie lui Báal.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹³ Căci câte cetăți ai, atâția dumnezei ai, Iuda! Și câte ulițe are Ierusalimul, atâtea altare ați ridicat idolilor, altare ca să aduceți tămâie lui Baal!…

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹³ Căci după numărul cetăților tale sunt dumnezeii tăi, o, Iuda! Și după numărul ulițelor Ierusalimului ați ridicat altare Rușinii, altare de ars tămâie lui Baal.

Ieremia 11:13 Mawu Ofanana

2 Regi 23:13

Fost-au, atuncea, pângărite Și înălțimile zidite De către Solomon, aflate Foarte aproape de cetate, Pe muntele Pierzării, care, Ierusalimu-n față-l are. Ele avut-au drept menire Spre a fi locul de cinstire A Astarteei, cea pe care, Neamul de Sidoniți o are, A lui Chemoș cari s-a vădit A fi de Moabiți cinstit Și-a lui Milcom, zeul celor Cari sunt ai lui Amon popor.

2 Cronici 28:25

Și-a poruncit ca ridicate Să fie-n orșice cetate, Câteo-înălțime, ca să poată Mulțimile din țara toată, Să ardă-n cinstea zeilor, Tămâie, spre-mbunarea lor. Felul în care a lucrat, Pe Dumnezeu, L-a mâniat.

Isaia 2:8

De idoli, țara lor e plină, Pentru că oamenii se-nchină La lucruri care sunt știute Precum că sunt de mâini făcute.

Ieremia 11:17

Căci Domnul oștii te-a sădit Și tot El cheamă, negreșit, Nenorocirea care vine Și se abate peste tine, Din pricina răului cel Din Iuda și din Israel. Căci Baalilor le-ai dat tămâie Și ai stârnit a Mea mânie.”

Ieremia 17:1

„Păcatul ce l-a săvârșit Casa lui Iuda, negreșit, Nu este nicidecum uitat, Ci el adânc e încrustat Pe tabla inimilor lor Și coarnele altarelor, Cu un priboi de fier bătut, Cu vârf din diamant făcut.

Ieremia 18:15

Totuși, Eu n-am fost ascultat De-al Meu popor, căci M-a uitat, Spre-a se-nchina idolilor, Arzând tămâie-n cinstea lor. Căile vechi, le-a părăsit Și pe-alte drumuri a pornit. A apucat căi nebătute Ce îi erau necunoscute,

Ieremia 19:4

Necazul îi va fi lovit, Pentru că ei M-au părăsit Și pentru că ei au spurcat Ținutul care le-a fost dat. Astfel, tămâie au ars ei, În cinstea altor dumnezei, Pe care nu îi cunoșteau Și-ai lor părinți nu îi știau. Prin tot ceea ce au făcut, Locul acesta l-au umplut Cu sângele nevinovat Care a fost de ei vărsat.

Ieremia 19:5

Multe-nălțimi ei au zidit, Pe care-n urmă au jertfit Pe fiii și fiicele lor. I-au dat în cinstea Baalilor, Drept jertfe care se socot A fi drept ardere de tot. Ăst lucru nu l-am poruncit Nicicând, și nu l-am rânduit, Căci nici prin gând nu Mi-a trecut, Așa ceva, să fi cerut.

Ieremia 2:28

Dar unde-s ai tăi dumnezei? Să vină, să te scape ei! Câte cetăți în Iuda-aveai, Atâția dumnezei, tu ai.”

Ieremia 3:24

Idolii, însă, au mâncat Tot ce-au muncit și-au adunat Părinții noști’: au mâncat boi, Au mâncat turmele de oi, Au mâncat floarea fiilor Precum și a fiicelor lor.

Ieremia 3:25

Acum, nouă ni se cuvine Să ne culcăm doar în rușine, Să ne-nvelim doar cu ocară, Căci am păcătuit, în țară, Față de Cel care, mereu, Ne este Domn și Dumnezeu. Părinții au păcătuit Și-n urma lor, noi – negreșit – Din anii cei de tinerețe Și până azi, la bătrânețe, Pentru că nu am căutat, Al Său glas, să-l fi ascultat.”

Ieremia 32:35

În valea Ben-Hinomului, Multe-nălțimi au ridicat, Pe cari, lui Bal, le-au închinat Și și-au trecut, apoi, prin foc, Copii-n fața lui Moloc. Ăst lucrul, Eu nu l-am cerut Și nici prin gând nu Mi-a trecut Că face-vor, cu-ai lor copii, Asemenea mari grozăvii Și că vor trage, ne-ncetat, Casa lui Iuda, în păcat.”

Ieremia 44:21

Credeți că Domnul, mai apoi, Nu Și-a adus aminte, oare, De toate jertfele pe care – Precum ați spus – le-ați dăruit? Credeți că nu Și-a amintit Și de tămâia cea pe care Ați ars-o, fără încetare, Pe ulițele ce le știm Că fost-au în Ierusalim, Sau în cetățile aflate În toată țara răsfirate? Nu Și-a adus aminte, oare, De jertfele cele pe care Le-au dat ai voștri împărați, Sau cei care erau aflați Drept căpetenii în popor, Precum și toți supușii lor?

Ieremia 44:5

Ei, însă, nu M-au ascultat Și nici aminte n-au luat, Să se întoarcă înapoi Din răutatea lor, apoi, Căci ne-ncetat adus-au ei, Tămâie, altor dumnezei.

Ieremia 48:35

Domnul a zis: „Iată, voiesc – Azi – cu Moabul s-o sfârșesc! Să-nchei cu cel ce se ducea Pe înălțimi și îi jertfea Tămâie unui dumnezeu, Pe care îl cinstea mereu.

Ieremia 7:9

Ce faceți voi? Curviți, furați, Știți să ucideți, strâmb jurați, Tămâie-aduceți Baalilor, Vă-nchinați dumnezeilor Pe care nu i-ați cunoscut!

Езекиел 16:24

„Case anume, ți-ai zidit, Care erau pentru curvit, Iar în piețe, ai cătat Doar înălțimi, de-ai ridicat.

Osea 10:1

„Vie mănoasă se arată Israel, dând roadă bogată. Cu cât roadele se-nmulțeau, Și-altarele lui se sporeau. Cu cât mai mult se dovedise Că a lui țară propășise, Cu-atât mai mult s-au înălțat Stâlpi și s-au înfrumusețat Spre cinstea idolilor lor.

Osea 12:11

Dacă la idoli s-a dedat Ținutul Galaadului, Atunci locuitorii lui, Cu toții, nimiciți fi-vor, Căci ei slujesc idolilor. Ei, la Ghilgal, se duc apoi Și-n locu-acela jertfesc boi. Altarele ce le-au zidit Au să ajungă, negreșit, Morman de pietre ca să fie, Pe brazdele de pe câmpie.

Osea 9:10

Pe Israel, când l-am găsit, Putea a fi asemuit Cu strugurii cei din pustie. Părinții lui păreau să fie Roada dintâi ce o s-apară, Pe un smochin, în primăvară. Dar iată că al lor popor S-a îndreptat spre Bal-Peor – Către acel idol scârbos – Și urâcioși, neîndoios, Ajuns-au precum s-a vădit Și cel pe care l-au iubit.