9 La Tarsis, oamenii se duc Și foi de-argint ei își aduc, Iar din Ufaz și-au cumpărat – În urmă – aurul curat. Meșteri-apoi le prelucrează Și-un idol ei întruchipează. Apoi vin cei ce-s iscusiți, Care sunt la cusut vestiți, Să-i facă haine minunate, Din materiale colorate Într-un albastru străveziu Și-asemenea în purpuriu.
9 Argintul bătut este adus din Tarșiș și aurul din Ufaz; Ceea ce au făcut meșterul și rafinorul este îmbrăcat apoi în albastru și purpuriu; toate sunt lucrate de meșteri pricepuți.
9 Argintul bătut este adus din Tarșiș; iar aurul vine din Ufaz. Statuile făcute de meșter și de aurar sunt apoi îmbrăcate cu pânze vopsite cu albastru și cu roșu aprins. Toate sunt lucrate de meșteri competenți.
9 Argint bătut este adus din Tarșíș și aur, din Ufáz, lucrare meșteșugită a mâinilor topitorului; haina lor este de purpură stacojie și violetă, toate sunt lucrare de înțelepți.
9 Ei aduc din Tarsis foițe de argint și aur din Ufaz; meșterul și mâna argintarului le pun în lucru; hainele acestor dumnezei sunt de materii vopsite în albastru și în purpură, toate sunt lucrate de meșteri iscusiți.
9 Argintul ciocănit în plăci se aduce din Tarsis și aurul din Ufaz, lucru de meșter și de mâini de argintar. Veșmântul lor este albastru și purpuriu: toate sunt lucruri lucrate de oameni iscusiți.
Căci Solomon pe mare-avea Corăbii multe și făcea Negoț cu Tarsul. Lângă ele, Erau corăbiile-acele Pe cari Hiram le-a construit. Din Tars, corăbii au venit O dată la trei ani. În ele, Purtau corăbiile-acele, Aur și mult argint curat. Fildeș apoi au mai purtat, Multe maimuțe, după care Păuni, în număr foarte mare.
Căci Solomon pe mare-avea Corăbii multe și făcea Negoț cu Tarsisul. Cu ele, Erau corăbiile-acele Pe cari Hiram le cârmuia Prin slujitorii ce-i avea. Din Tars – precum s-au învoit – Mereu, corăbii au venit, O dată la trei ani. În ele, Purtau corăbiile-acele, Aur și mult argint curat. Fildeș, apoi, au mai purtat, Multe maimuțe, după care Păuni, în număr foarte mare.
Iată că idolii avuți De neamuri, sunt de mâini făcuți. Mâini omenești i-au întocmit. Ele argint au folosit, Precum și aurul curat, Atunci când idoli au turnat.
Cei care fi-vor împărați În Tarsis – sau cei așezați Peste ostroave să domnească – Biruri și dări au să plătească. Cei care-n Seba-mpărățesc – Sau cei care-n Saba domnesc – Cu multe daruri au să vină.
Meșterul – idoli – a turnat, Iar argintarul i-a-mbrăcat În strai de-argint și le-a făcut, Apoi, din aurul bătut, Câte-un șireag de lănțișoare, Împodobind pe fiecare.
Locuitorii cei pe care Tarsu-i avea, negoț făceau, Căci – din belșug – mărfuri aveau. La târgul tău, ei au adus Argint și-n față ți l-au pus. A mai adus acel popor Și plumb și fier și cositor.
Pânzele ce le-ai folosit Atunci când steaguri ți-ai făcut, Din al Egiptului ținut. Pânza aceea se vădea Din in subțire a fi. Ea Fusese la gherghef cusută. Din purpură ți-a fost făcută Învelitoarea. Pânza ei E din ostrovul Elișei. Roș și albastru s-au vădit Culorile-n cari s-a vopsit.
Când ochii mi i-am ridicat Și înainte m-am uitat, Un om, atuncea, am văzut, În față-mi cum a apărut. Straiul pe care l-a purtat Era făcut din in curat, Iar brâul care i-a cuprins Straiul și mijlocul i-a-ncins, Era din aurul pe care Ținutul din Ufaz îl are.
Iată că idolul acel Venit-a chiar din Israel Și de un meșter e lucrat. Nu-i Dumnezeu adevărat. Astfel, vițelul cel pe care Țara Samariei îl are, Bucăți are a fi făcut!
Grăbit, Iona s-a ridicat Și înspre Tars a alergat, Departe – după gândul lui – Ascuns de Fața Domnului. La Iafo – astfel – a venit, Unde-o corabie-a găsit. A dăruit prețul cerut Și a pornit cu-al său avut Spre Tars, spunându-și tot mereu Că va scăpa de Dumnezeu.
Vai, de cel care, lemnului, Îi zice – după mintea lui – „Scoală!”, iar pietrei îi vorbește Și o îndeamnă: „Te trezește!” Oare sunt ele în măsură Ca să le dea învățătură? Degeaba sunt împodobite Cu-argint și-n aur poleite, Căci nu au duh să locuiască În ele, să le-nsuflețească.