Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 10:8 - Biblia în versuri 2014

8 Toți oamenii de pe pământ Doar niște proști, în față-Ți, sânt. Idolii lor nu se pot pune Cu Tine, căci deșertăciune Și lemn este a lor ființă, Precum și-ntreaga lor știință!

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

8 Dar ei sunt nebuni și proști; învățătura deșertăciunilor este doar o bucată de lemn.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

8 Toți împreună sunt incapabili și nebuni. Toată «știința» lor se bazează pe idolii lor absurzi, făcuți din lemn.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

8 Totodată ei sunt și proști, și nebuni. Doctrină a deșertăciunilor este lemnul.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

8 Toți, laolaltă, sunt proști și fără minte, știința idolilor nu este decât deșertăciune, e lemn!

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

8 Ci cu toții sunt proști și nebuni, învățătura idolilor este doar un trunchi.

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 10:8
16 Mawu Ofanana  

Asemenea idolilor, Sunt cei ce-i fac. Asemeni lor, Necontenit, sunt și acei Care își pun nădejdea-n ei.


Asemenea idolilor, Sunt cei ce-i fac. Asemeni lor, Necontenit sunt și acei Care își pun nădejdea-n ei.


Iată că toți sunt un nimic. Lucrările lor, pot să zic, Zadarnice-s – fără-ndoială – Iar idolii, suflare goală!”


Ei de pricepere-s lipsiți Și nu-nțeleg. Le sunt lipiți Ochii, să nu poată să vadă, Și inima, ca să nu creadă Și să nu poată a alege Ce trebuie a înțelege.


Nici unul nu pătrunde-n sine, Spre a pricepe, și nu vine Să spună – pricepând apoi – „În foc, o parte, am ars noi: Pâine am copt, carne-am prăjit Și foamea noi ne-am potolit. Puțin mai e din lemnu-acel. Facem o scârbă-acum, din el? Un idol să întruchipăm Și-n fața lui să ne-nchinăm? Să ne-nchinăm ‘naintea lui, Adică-n fața lemnului?”


Atunci, a omului știință Și-arată a ei neputință, Iar omul – precum și-al său rost – Se vede cât este de prost. Cel care argintar se ține, Dat e atuncea de rușine, Cu chipul ce și l-a cioplit, Că orice idol – negreșit – Numai minciună se vădește Căci viața nu-l însuflețește.


Ei, lemnului, i-au spus mereu: „Iată că tu ești tatăl meu!”, Iar pietrei i s-au închinat Zicându-i: Viață, tu mi-ai dat!” Mi-au întors spatele când bine Le-a mers și au uitat de Mine, Dar au strigat, în strâmtorare: „Te scoală și ne dă scăpare!”


Prin marea ei necurăție, Israelul Mi-a întinat Țara întreagă, ne-ncetat, Căci ea, cu lemnul, a curvit Și-apoi cu piatra, negreșit.


„Poporul Meu este nebun. Nu Mă cunoaște. Pot să spun Că ai poporului Meu fii La fel sunt ca niște copii. N-au minte, iar priceperea, La ei, nu are loc să stea. Meșteri în rău pot a se ține, Dar nu știu ca să facă bine.”


„În sinea mea, eu cugetam Și-n felu-acesta îmi ziceam: „Cei mici, doar, sunt așa, mereu: Nu știu Legea lui Dumnezeu. Nu pot, la ea, lua aminte Și-astfel se-arată fără minte, În tot ceea ce au făcut.”


Cel care e popor al Meu, Un lemn, întreabă, tot mereu, Iar un toiag se dovedește Precum că-i cel ce-i prorocește, Pentru că duhul de curvire Îl duce-acum în rătăcire Și e necredincios, mereu, Celui ce-i este Dumnezeu.


Aceia care lipiți sânt De idoli, au îndepărtat Mila de ei. Eu, ne-ncetat,


La ce poate fi folosit Un chip, de lucrător cioplit? Dar ce folos a căpătat Omul, de la un chip turnat – Cari se vădește o minciună – Încât ajunge să își pună Nădejdea-n el, deși e mut, Fiind de mâini de om făcut?


Toți terafimii se vădesc Cum că nimicuri doar vorbesc, Iar ghicitori-au prorocit Numai minciuni, necontenit. Visele cu deșertăciuni Mângâie doar, spunând minciuni. De-aceea, ei sunt rătăciți. De-aceea, sunt nenorociți Și sunt asemeni turmelor Ce se vădesc fără păstor.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa