Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 10:7 - Biblia în versuri 2014

7 Teamă de Tine, cine n-are, Când Tu ești Împăratul lor, Al tuturor neamurilor? De Tine doar – de bună seamă – Trebuie toți ca să se teamă, Căci dintre oamenii deștepți, Dintre ai lumii înțelepți, Nu se găsește nimenea Care să-Ți fie-asemenea.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

7 Cine să nu se teamă de Tine, Împărate al națiunilor? Ție Ți se cuvine teama! Căci printre toți înțelepții națiunilor și în toate regatele lor nu este nimeni ca Tine.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

7 Cine și-ar permite să nu își manifeste reverența și respectul față de Tine? Tu ești Regele (tuturor) popoarelor! De Tine trebuie să se teamă toți oamenii! Printre toți înțelepții popoarelor și în toate regatele lor, nu există nimeni ca Tine!

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

7 Cine nu se va teme de tine, rege al neamurilor? Căci ție ți se cuvine [aceasta]. Între toți înțelepții neamurilor și în toate regatele lor nu este nimeni asemenea ție.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

7 Cine să nu se teamă de Tine, Împărate al neamurilor? Ție Ți se cuvine teama, căci între toți înțelepții neamurilor și în toate împărățiile lor, niciunul nu este ca Tine.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

7 Cine să nu se teamă de tine, Împărate al neamurilor! Căci ție ți se cuvine. Căci între toți înțelepții neamurilor și în toate împărățiile lor nu este nimeni asemenea ție.

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 10:7
28 Mawu Ofanana  

Voi să vă temeți – tot mereu – Numai de Domnul Dumnezeu. Atuncea, El vă ocrotește Și de vrăjmași vă izbăvește.”


Căci Domnu-i mare, ne-ncetat, Și vrednic e, de lăudat. Mereu, El este de temut, Pentru ceea ce a făcut. E mai presus de toți acei Care se cheamă dumnezei;


El i-a chemat pe toți cei care Datina vremii o știau, Căci în ăst fel se rânduiau Și treburile statului Și cele-ale-mpăratului: În fața celor cari știau Legea și dreptu-l cunoșteau.


Al nostru Dumnezeu e mare Și prin puterea Lui, e tare. Priceperea Îi e vădită Precum că e nemărginită.


Căci numai a lui Dumnezeu E-mpărăția, tot mereu. El este Cel ce Se vădește Că peste neamuri stăpânește.


Popoarele ni le supune Și-apoi sub tălpi, neamuri ne pune.


Toți împărații se închină În fața lui, necontenit. De neamuri, el va fi slujit


Au adormit. Ce-nfricoșat Ești Doamne, în mânia Ta! Cine-mpotrivă, Îți va sta?


Nu este nimeni, între cei Care se cheamă dumnezei, Asemeni Domnului Cel Sfânt. Iată că pe acest pământ, Nici o lucrare nu se-arată Că poate fi asemănată Cu ale Tale lucruri mari.


Popoarele cele pe cari Tu le-ai făcut, s-or aduna Și-n față-Ți se vor închina, Căci va da slavă-ntreaga lume, Neprețuitului Tău Nume.


În ceruri, cine va putea, Cu Domnu-a fi, asemenea? Dar cine e ca Tine, oare, Printre feciorii cei pe care Îi are Domnul? Ne-ncetat,


„Mâine” – răspunse el îndată. „Așa va fi – cum vrei – căci iată, Ai să cunoști că nimenea N-a fost și nu-i asemenea Cu Domnul, Dumnezeul nostru” –


Dacă n-asculți de vorba Mea, Îți voi trimite – vei vedea! – În contra ta, de astă dată, Toate urgiile de-ndată, Și voi ținti inima ta. Acestea se vor îndrepta Către întregul tău popor, Către oricare slujitor Din slujba ta, ca să știi bine, Că nu e nimenea ca Mine, Pe al pământului cuprins.


El are-a fi Judecător Al tuturor neamurilor. Va hotărî sorții pe care Îi vor avea multe popoare, Și-n felu-acesta, va fi pace. Din săbii, pluguri, își vor face; Iar fierul sulițelor are Să se prefacă în cosoare. Nici un popor nu va avea De gând, să scoată sabia, În contra altuia apoi, Căci nimeni nu va vrea război.


„Nici unul nu este ca Tine, O, Doamne! Mare Te vădești, Iar al Tău Nume-L întărești Doar prin puterea Ta cea mare.


Nu vreți, de Mine, a vă teme? Nu tremurați, în orice vreme, În fața Mea?” – Domnul a spus. „Eu sunt Acel care a pus Nisipul drept hotar la mare Și să îl treacă, voie, n-are. Ale ei valuri, fioroase, Se-arată-a fi neputincioase. Urlă, se-nfurie și pleacă, Dar peste el nu pot să treacă.


În urmă, Daniel a zis: „În ce privește al tău vis – Ceea ce ceri tu, împărate – E-o taină pe care n-o poate Pătrunde cel cei vrăjitor Sau e în stele cititor, Căci înțelepții, ce îi are Măria-ta, nu sunt în stare Să o pătrundă. E prea greu.


Dar e în cer un Dumnezeu, La care nu-i nimic ascuns Și nu-i nimic de nepătruns. El îți va face cunoscut Visul pe care l-ai avut. De-aceea-ți zic: Ia seama dar Și-ascultă, Nebucadențar, Căci Dumnezeu ți-arată ție, Ce fel de vremuri au să vie. Iată acum, ce ai visat, În patul tău când te-ai aflat:


Când auzit-am ce-ai vestit, Doamne, pe loc m-am îngrozit. Însuflețește-a Ta lucrare, În cursul anilor pe care I-ai rânduit! Fă-Te știut! Fă-Te, în lume, cunoscut, În vremurile viitoare. Dar în mânia-Ți arzătoare, Doamne, mereu să-Ți amintești De rânduielile-Ți cerești!


„Neamuri, atunci, au să voiască, De Domnul să se alipească Și-n felu-acesta, tot mereu, Ele vor fi popor al Meu. În al tău mijloc – vei vedea – Necontenit că voi ședea Și-atuncea ai să știi prea bine Căci Cel ce m-a trimis la tine Este chiar Domnul oștilor.


Iată că de la răsărit Și-apoi până la asfințit, Mare Se-arată al Meu Nume Și, pretutindenea în lume, Tămâie, oamenii jertfesc Și al Meu Nume Îl cinstesc Cu daruri de mâncare date Ce se vădesc a fi curate, Căci mare e Numele Meu, Între popoare, tot mereu” – A cuvântat Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are.


Teamă, s-aveți de-Acel care, Când a ucis, putere are, Trupu-n gheenă, să îl piardă Și-n al ei foc, totul, să ardă. Așadar, grijă să aveți: De El, mereu, să vă temeți!


Totuși, există – pentru noi – Un singur Dumnezeu apoi, Adică Tatăl Cel Divin – De unde toate-acum ne vin, Și pentru care, noi trăim – Și-un singur Domn pe care-L știm: Iisus Hristos, prin care sânt Toate, de pe acest pământ, Și, de asemenea, apoi, Prin El, suntem, acum, și noi.


Pe toate-acestea, le-a făcut, Ca neamurile care sânt Pe fața-ntregului pământ, Să știe cum că Domnul are, Întotdeauna, brațul tare, Iar voi s-aveți teamă, mereu, De-al vostru Domn și Dumnezeu.”


Din trâmbița ce o avea, Când îngerul al șaptelea A răsunat, am auzit, Glasuri, în cer, care-au rostit: „Împărăția lumii, iată, Acuma chiar, a fost luată, Trecând în mâna Domnului, Precum și a Hristosului Cari este-al Său. În acest fel, În veci, va-mpărăți doar El.”


Nu va avea teamă, de Tine? Și cine are să-ndrăznească, Numele Tău, să nu-L slăvească? Tu Doamne, numai Tu ești Sfânt, Iar Neamurile, câte sânt În lume, vor veni, la Tine, În fața Ta să se închine, Căci judecățile făcute, De către Tine, sunt știute De toți – că fost-au arătate – Și le-au văzut că-s minunate!”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa