Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 10:6 - Biblia în versuri 2014

6 „Nici unul nu este ca Tine, O, Doamne! Mare Te vădești, Iar al Tău Nume-L întărești Doar prin puterea Ta cea mare.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

6 Niciunul nu este ca Tine, Doamne! Tu ești mare și Numele Tău este măreț în putere.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

6 „Nici măcar unul (dintre ceilalți zei) nu este ca Tine, Doamne! Tu ești mare; și numele Tău este cunoscut – datorită forței Tale.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

6 Nu este nimeni ca tine, Doamne! Tu ești mare și mare este numele tău în putere.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

6 Niciunul nu este ca Tine, Doamne! Mare ești Tu și mare este Numele Tău prin puterea Ta.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

6 Nimeni nu este asemenea ție, Doamne! Tu ești mare și numele tău este mare în putere.

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 10:6
27 Mawu Ofanana  

Ce mare ești Tu, Doamne al meu! Nu este un alt Dumnezeu Care să fie ca și Tine, Și-am înțeles aceasta, bine, Când auzit-am și-am văzut Toate pe câte le-ai făcut.


Căci Domnu-i mare, ne-ncetat, Și vrednic e, de lăudat. Mereu, El este de temut, Pentru ceea ce a făcut. E mai presus de toți acei Care se cheamă dumnezei;


Atunci, m-am dus la dregători, La cei mai mari conducători, La celălalt popor aflat Acolo, și am cuvântat: „Să nu vă temeți! Fiecare, De Dumnezeul nostru mare, Să-și amintească! Să luptați Pentru familii, pentru frați, Pentru-ale voastre case-apoi!”


Doamne, al nostru Dumnezeu, Tu care Te areți mereu Mare a fi și-nfricoșat, Tu care nu ai lepădat Cuvântul legământului, Pe cari l-ai dat poporului, Să nu privești ca ne-nsemnat Ceea ce noi, neîncetat, Din vremuri vechi am suferit, De când părinții ne-au trăit. Să nu privești drept ne-nsemnat, Ce-au suferit, neîncetat, Toți căpitani-aceia cari, Peste popor au fost mai mari, Cu împărați și cu preoți, Precum și cu prorocii toți. Să nu privești ca ne-nsemnat, Ce-am suferit noi, ne-ncetat – Noi cari suntem al Tău popor – Din vremea împăraților Asiriei și pân’ acum Când de pe al robiei drum, Din nou, în țară, am intrat.


Mare e Domnul Dumnezeu, Vrednic de laudă, mereu. Mărimea Lui ni se arată A fi – mereu – nemăsurată. Atât de mare a ajuns, Încât este de nepătruns.


Al nostru Dumnezeu e mare Și prin puterea Lui, e tare. Priceperea Îi e vădită Precum că e nemărginită.


Atuncea, ale mele oase Au să întrebe, bucuroase: „O Doamne, spune oare cine Mai poate fi la fel ca Tine, Să-l scape pe nenorocit, De unul care s-a vădit A fi mai tare decât el? Cine mai poate face-astfel? Cine mai poate-aduce oare – Pentru un om sărac – scăpare? Și cine oare-l izbăvește De-acela cari îl jefuiește?”


Mare e Domnul, ne-ncetat. Mereu El este lăudat De cei care-n cetate sânt, Aflați pe muntele Său sfânt


Vrednic de laudă-i, mereu, Căci mare este Dumnezeu. El este Cel mai de temut, Dintre cei care s-au văzut Precum că dumnezei le sânt, Popoarelor de pe pământ.


Cine e – între dumnezei – Asemeni Ție, Doamne? Cine E minunat – la fel ca Tine – Precum ești Tu-n sfințenia Ta? Și cine se va arăta Ca Tine-n fapte, de bogat, Cari demne sunt de lăudat? Ca Tine, cine e, în stare, Minuni, ca să mai facă, oare?


„Mâine” – răspunse el îndată. „Așa va fi – cum vrei – căci iată, Ai să cunoști că nimenea N-a fost și nu-i asemenea Cu Domnul, Dumnezeul nostru” –


Dacă n-asculți de vorba Mea, Îți voi trimite – vei vedea! – În contra ta, de astă dată, Toate urgiile de-ndată, Și voi ținti inima ta. Acestea se vor îndrepta Către întregul tău popor, Către oricare slujitor Din slujba ta, ca să știi bine, Că nu e nimenea ca Mine, Pe al pământului cuprins.


Tu, ceea care te vădești Că în Sion te-adăpostești, Strigă – cu multă bucurie – Și plină fii, de veselie Căci mare e în tine – iată – Acela care Se arată Precum că e Sfântul pe care Poporul Israel Îl are.”


Cu cine vreți, pe Dumnezeu, Să Îl asemănați, mereu? Cu cine, oare, încercați, Pe El, să Îl asemănați?


„Cu cine, oare, căutați, Pe Mine să M-asemănați, Să fie pe potriva Mea Și să îi fiu asemenea?” – A întrebat Cel Sfânt, apoi.


Cu cine, veți căuta voi, Să Mă asemănați, apoi? Spre cine, oare, veți privi, Cu el, de a Mă potrivi?


„De lucrurile petrecute În vremile de mult trecute, Voi să vă amintiți, mereu. Eu singur, doar, sunt Dumnezeu. Un altul, în afara Mea, Nu se mai află nimenea.


Însă Acela care – iată – Parte-a lui Iacov Se arată, Nu este-asemenea cu cei Care se cheamă dumnezei, Căci totul e-ntocmit de El Și-ntreg poporul Israel E moștenirea Lui, în lume. Domnul oștirii e-al Său Nume.”


Până la neamu-al mielea, Oamenii vor putea vedea Nemărginita-Ți îndurare, Dar pedepsești fără-ncetare Păcatele părinților, În mijlocul fiilor lor. Tu ești al nostru Dumnezeu, Puternic, mare tot mereu. Domnul oștiri-i al Tău Nume Și-i cunoscut de-ntreaga lume!


Mari sunt minunile văzute Și semnele de El făcute! Apoi, a Lui împărăție Are să țină pe vecie, Iar stăpânirea-I se vădește, Din neam în neam, că dăinuiește!


După ce vremea sorocită Ajunse de a fi-mplinită, Eu – Nebucadențar – de-ndat’, Ochii spre cer mi-am ridicat Și-n clipa ‘ceea am simțit Că mințile mi-au revenit. Pe Cel Prea-Nalt L-am lăudat Și-apoi L-am binecuvântat Pe-Acela care Se vădește Că-n vecii vecilor trăiește. El este cel cari peste fire Are întreaga stăpânire, Căci doar a lui împărăție, Din neam în neam, are să ție.


Iată că de la răsărit Și-apoi până la asfințit, Mare Se-arată al Meu Nume Și, pretutindenea în lume, Tămâie, oamenii jertfesc Și al Meu Nume Îl cinstesc Cu daruri de mâncare date Ce se vădesc a fi curate, Căci mare e Numele Meu, Între popoare, tot mereu” – A cuvântat Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are.


Totuși, există – pentru noi – Un singur Dumnezeu apoi, Adică Tatăl Cel Divin – De unde toate-acum ne vin, Și pentru care, noi trăim – Și-un singur Domn pe care-L știm: Iisus Hristos, prin care sânt Toate, de pe acest pământ, Și, de asemenea, apoi, Prin El, suntem, acum, și noi.


Pentru că iată, stânca lor – Adică, a vrăjmașilor – Nu este ca Stânca pe care Poporul nost’, acum, o are. Vrăjmașii noștri n-au putință Să judece-n astă privință.


Asemeni Domnului pe care Neamul lui Israel Îl are, Nu este nimenea, la fel. Pășește, peste ceruri, El – Călcând pe nori, cu măreție – În ajutor, ca să îi vie.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa