Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 10:19 - Biblia în versuri 2014

19 Atuncea o să se vorbească: „O, vai de mine! Sunt zdrobită Și am dureri, căci sunt rănită!” „Dar eu voi zice: „Negreșit, Nenorocirea m-a lovit, Însă am să o sufăr eu!

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

19 Vai de mine! Sunt zdrobit! Rana mea este fără vindecare! Dar îmi zic: „Aceasta îmi este boala și trebuie s-o îndur“.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

19 „Vai de mine! Sunt strivit! Rana mea nu poate fi vindecată! Dar îmi zic: «Aceasta este boala pe care o am (din partea Lui); și trebuie să o suport.»

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

19 Vai de mine, din cauza rănii mele; lovitura mea este de nevindecat, iar eu am zis: „Aceasta este boala mea și o voi suporta”!

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

19 „Vai de mine! Sunt zdrobită! Mă doare rana! Dar eu zic: ‘O nenorocire a dat peste mine și o voi suferi!’

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

19 Vai de mine, de rana mea! Lovitura mea este grea și am zis: Da, aceasta‐i durerea mea și o voi suferi.

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 10:19
17 Mawu Ofanana  

Stau mut. Plin de tăcere-s eu, Căci văd cum Tu lucrezi mereu.


Atunci îmi zic în gândul meu: „Lucrul pentru cari sufăr eu, E că dreptatea cea pe care Cel Prea Înalt veșnic o are, Aceeași nu se mai arată, Precum fusese altădată…”


Nădejdea mea este mereu, În al meu Domn și Dumnezeu, Care – văzută – nu Își lasă Fața, de a lui Iacov casă. În El îmi pun încrederea, Căci El este nădejdea mea.


„Spune-le-așa: „Mereu oftez Și zi și noapte lăcrimez. Din plâns, nu pot să mă opresc, Pentru că ai mei ochi zăresc Fecioara, fiica cea pe care Sărmanul meu popor o are, Cât de adânc e chinuită Și cât de greu este lovită De-o rană mare, arzătoare, Întinsă și usturătoare.


„Dacă păcatele pe care Le-am săvârșit, fără-ncetare, În contra noastră se vădesc Acuma că mărturisesc, Atuncea pentru al Tău Nume, Lucrează Tu Doamne, pe lume! Abateri multe-am săvârșit Și împotrivă-Ți am greșit.


Doamne, nădejdea cea pe care Neamul lui Israel o are! Cei ce Te părăsesc pe Tine Acoperiți sunt, de rușine.” „Cei care, de la Mine, cată – Necontenit – să se abată, Scriși au să fie, pe pământ, Că-L părăsesc pe Domnul Sfânt, Pe Cel care – din veșnicie – Este izvor de apă vie.”


„Vai, ale mele măruntaie! Vai, inima cum mi se taie De-o grea durere! Ce să fac? Iată că nu mai pot să tac, Căci inima îmi bate tare, Iar bietul meu suflet tresare La glasul trâmbiței și-apoi, La strigătele de război.


Căci Eu aud țipătul care Doar chinul facerii îl are. E țipătul cel de durere, Pe care nașterea îl cere. Cea cari dă glas țipătului, Este fiica Sionului. Ale ei brațe, tremurând, Se-ntind când zice suspinând: „Nenorocită sunt și mor De mâna ucigașilor!”


„Iată că fiica cea pe care Sărmanul meu popor o are E-n suferință, negreșit. De-a ei durere sunt zdrobit Și sunt de groază apucat.


O, dacă era capul meu Cu apă plin, plângeam mereu. Ochii de mi-ar fi fost izvor De lacrimi pentru-al meu popor Și pentru morții cei pe care Fiica poporului îi are, Eu aș fi plâns, nemângâiat, Noapte și zi, neîncetat!


Noapte de noapte-amarnic plânge, Iar lacrima i se prelinge Pe-obraji și nu e nimenea Ca mângâiere să îi dea, Pentru că fost-a părăsită De cei de cari era iubită Și-acum, toți oamenii acei Au devenit vrăjmașii ei.


Ape-n șuvoaie îmi țâșnesc, Din ochi, pentru că ei zăresc Prăpădul fiicei cea pe care Sărmanul meu popor o are.


Voi suferi mânia Lui, Căci împotriva Domnului Iată că am păcătuit. De El, voi fi eu, sprijinit, Căci – după cum se va vedea – Va apăra pricina mea. El este Cel cari o să vină Și mă va scoate la lumină. Voi sta în fața Domnului Și voi privi dreptatea Lui.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa