Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 10:14 - Biblia în versuri 2014

14 Atunci, a omului știință Și-arată a ei neputință, Iar omul – precum și-al său rost – Se vede cât este de prost. Cel care argintar se ține, Dat e atuncea de rușine, Cu chipul ce și l-a cioplit, Că orice idol – negreșit – Numai minciună se vădește Căci viața nu-l însuflețește.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

14 Orice om este prost, fără cunoștință; fiecare aurar este făcut de rușine cu idolul lui. Căci chipurile lui turnate sunt doar o minciună și n-au nicio suflare în ele.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

14 Toți oamenii sunt limitați și fără cunoștință. Orice prelucrător în aur ajunge să îi fie rușine de idolii lui – pentru că statuile lui turnate sunt numai minciună și nu respiră deloc.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

14 Căci tot omul poate să devină prost de la cunoaștere, orice topitor poate fi făcut de rușine de chipul turnat, căci idolul este o înșelăciune și nu este suflare în el.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

14 Atunci se arată omul cât este de prost cu știința lui și orice argintar rămâne de rușine cu chipul lui cioplit, căci idolii lui nu sunt decât minciună și nu este nicio suflare în ei;

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

14 Orice om ajunge dobitoc lipsit de cunoștință; orice argintar rămâne rușinat de chipul său cioplit. Căci chipul său turnat este o minciună și nu este nicio suflare în el.

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 10:14
20 Mawu Ofanana  

Domnul, din cerurile Lui, Spre oamenii pământului, Privește, pentru că El cată Măcar un om, care arată Pricepere, vădind mereu A-L căuta pe Dumnezeu.


Aceste lucruri să le știe, Iar cel cuprins de nebunie Nu poate să le ia în seamă.


Dar învățați odată minte, Nebunilor! Când o să știți Și voi să vă înțelepțiți?


Cei cari, cu idoli, se fălesc Și la icoane doar slujesc Sunt rușinați căci toți acei Care se cheamă dumnezei Se-nchină-n fața Domnului.


„Eu însumi chiar știu despre mine Că sunt mai prost decât oricine: Pricepere n-am dobândit,


Au să se deie înapoi, Fiind plini de rușine-apoi, Cei ce și-au pus nădejdea lor În mâinile idolilor Și care zis-au despre ei: „Doar voi ne sunteți dumnezeii!”


Cei care lor au să se-nchine, Au să rămână de rușine, Căci meșterii ce i-au făcut, Sunt oameni, precum e știut. Să vină toți și să cuteze, Aici, să se înfățișeze, Și toți vor tremura-ngroziți Și de rușine-acoperiți.


Sunt uluiți și rușinați Cei ce fac idolii turnați Și umiliți sunt scoși afară Căci încărcați sunt, de ocară.


Acum însă, voi arăta Cum e neprihănirea ta. Faptele tale – vei găsi – Precum că nu-ți pot folosi!


De-aceea, acești dumnezei Sunt precum e o sperietoare De păsări, pusă pe ogoare, Unde sunt castraveți aflați. Ei nu vorbesc și-s așezați În câmp, de către oameni. Ei – Adică idolii acei – Sunt fără viață, nu aleargă, Căci n-au picioare ca să meargă. De-aceea, voi să n-aveți teamă, Pentru că ei – de bună seamă – Nu pot a face rău sau bine.”


Toți oamenii de pe pământ Doar niște proști, în față-Ți, sânt. Idolii lor nu se pot pune Cu Tine, căci deșertăciune Și lemn este a lor ființă, Precum și-ntreaga lor știință!


Căci au schimbat, necontenit, Tot adevărul Domnului, Doar în minciuni, și-n locul lui, Oameni-aceștia au sfârșit Că au ajuns de au slujit – Și-n urmă-apoi s-au închinat – Făpturii care a luat, Atuncea, locul Domnului, Adică-al Făcătorului Care pe toate le-a creat Și care-i binecuvântat Acum, în anii care vin Și-n vecii vecilor! Amin.


Și-adoua zi în zori apoi, Mergând la templu, înapoi, Pe-al lor Dagon iar l-au găsit, Lângă chivot, zăcând trântit, Pe pragul ușii templului, Iar capul și mâinile lui, Se-aflau cu toate înșirate, Căci de pe trup, au fost tăiate.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa