Ieremia 10:13 - Biblia în versuri 2014

¹³ La glasul tunetului Lui, Urlă apele cerului. De mâna Lui, ridicați sânt Norii din capăt de pământ. Dă naștere fulgerelor Și-asemenea și ploilor. Apoi, dă drumul vântului Și-l scoate din cămara Lui.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹³ La auzirea glasului Lui, urlă apele din ceruri. El înalță norii de la marginile pământului, trimite fulgerele și ploaia și scoate vântul din cămările Lui.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹³ Când vine tunetul Lui, urlă apele din cer. El înalță norii de la marginile pământului, trimite fulgerele și ploaia, scoțând vântul din camerele Lui.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹³ Când dă drumul glasului său, e un vuiet de ape în ceruri; face să urce negura de la marginile pământului, el face fulgerele pentru ploaie și face să iasă vântul din vistieriile sale.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹³ La tunetul Lui, urlă apele în ceruri; El ridică norii de la marginile pământului, dă naștere fulgerelor și ploii și scoate vântul din cămările Lui.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹³ Când face să răsune glasul său, este o mulțime de ape în ceruri și face să se suie norii de la marginile pământului; el face fulgere pentru ploaie și scoate vântul din vistieriile sale.

Ieremia 10:13 Mawu Ofanana

Geneza 2:5

În ziua când s-a început Pământ și cer de s-au făcut, Un copăcel nu se găsea, Nici iarba încă nu-ncolțea, Pentru că nu fusese ploaie – Pământul ca să îl înmoaie – Iar omul, încă, nu era Pe lume, pentru a-l lucra.

1 Regi 18:41

Ilie, la Ahab, s-a dus Apoi, și în ăst fel, i-a spus: „Du-te de grabă, dacă vrei Ca să mănânci și ca să bei, Căci se aude-n depărtare Vuiet de ploaie, foarte mare.”

Iov 38:22

Privirea-ți a putut să vadă Cămara-n care e zăpadă? Sau cea în care-am așezat Bobul de grindină, păstrat

Psalmi 104:13

Din locul Său înalt, mereu, Munții îi udă Dumnezeu, Iar de al Lui rod minunat Pământul este săturat.

Psalmi 135:17

Au și urechi, frumos cioplite, Dar de auz ele-s lipsite. În a lor gură – niciodată – N-a fost suflare așezată.

Psalmi 135:7

Domnul înalță nori și-apoi, Aduce fulgere și ploi, Iar din a Lui cămară, știe Să scoată vânt și vijelie.

Psalmi 147:8

Cu nori, El a acoperit Cerul, căci ploaie pregătește Și-astfel, pe munți, iarba-ncolțește.

Psalmi 18:13

Domnul, în ceruri, a tunat. Cel Prea Înalt Și-a înălțat Glasul, cu grindină și foc.

Psalmi 68:33

Cântați Celui ce Se vădește Că peste ceruri călărește! Din înălțimea cerului, Se-aude glasul Domnului.

Exodul 9:23

Moise, toiagu-a ridicat Și, către cer, l-a îndreptat. Atuncea – precum a promis – Piatră și foc, Domnu-a trimis, Peste Egipt, și le-a-nsoțit Cu tunete, necontenit.

Ieremia 14:22

Este, cumva, vreun idol care Să deie ploaie e în stare? Sau cerul, singur, oare poate Ploaie să dea, precum socoate? Nu ești Tu Doamne, Cel ce ai Ploaia? Oare, nu Tu o dai? În Tine, noi nădăjduim, Căci după cum prea bine știm, Tu ești cel care a putut, Pe toate, să le fi făcut!”

Ieremia 19:12

Așa voi face locului, Precum și oamenilor lui. Astă cetate – să se știe – Precum Tofetul, o să fie.

Ieremia 5:24

Dar nu zic în inima lor: „Cu toți trebuie a ne teme, De Domnul care dă, la vreme, Ploaia ce este timpurie, Precum și ploaia cea târzie Și-apoi, la vremea potrivită, Glia-i de seceriș gătită.”

Ieremia 51:16

La glasul Lui, urlă speriate Și apele în cer aflate. De către El, ridicați sânt Norii, din margini de pământ. El face ploaia să pornească Și fulgerele să se nască. În urmă, din cămara Lui, Scoate suflarea vântului.

Amos 4:13

Iată că El a întocmit Munții și-apoi a rânduit Vânturi. El spune, omului, Până și gândurile lui. Zorii, în beznă îi preface Și umblă – după cum Îi place – Pe înălțimile pe care Fața pământului le are. Numele Lui este, mereu, Al oștii Domn și Dumnezeu.”

Zaharia 10:1

Cereți ca Domnul să dea iară, Ploaia ce cade-n primăvară. El scoate fulgerele – iată – Și dă o ploaie-mbelșugată, Făcând astfel ca să învie Toată verdeața din câmpie.