Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 10:12 - Biblia în versuri 2014

12 Dar El e Cel care-a putut, Pământul să îl fi făcut – Precum a fost a Lui plăcere – Numai prin marea Sa putere. A-ntins înaltul cerului, Doar prin înțelepciunea Lui. Pricepere a arătat, Când lumea a întemeiat.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

12 El a făcut pământul prin puterea Lui, a întemeiat lumea prin înțelepciunea Lui și a întins cerurile prin priceperea Lui.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

12 Dar Iahve a făcut pământul prin forța Lui. El a conceput lumea cu înțelepciunea Lui și a făcut cerul cu inteligența Lui.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

12 Dar el a făcut pământul cu puterea lui, a stabilit lumea prin înțelepciunea lui și cu priceperea lui a întins cerurile.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

12 Dar El a făcut pământul prin puterea Lui, a întemeiat lumea prin înțelepciunea Lui, a întins cerurile prin priceperea Lui.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

12 El a făcut pământul cu puterea sa, a întemeiat lumea cu înțelepciunea sa și a întins cerurile cu priceperea sa.

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 10:12
38 Mawu Ofanana  

La început, Dumnezeu Sfântul A făcut cerul și pământul.


În ziua când s-a început Pământ și cer de s-au făcut, Un copăcel nu se găsea, Nici iarba încă nu-ncolțea, Pentru că nu fusese ploaie – Pământul ca să îl înmoaie – Iar omul, încă, nu era Pe lume, pentru a-l lucra.


Căci dumnezeii tuturor Sunt idoli ai popoarelor, Dar Domnu-i Cel care-a întins Al cerurilor necuprins.


‘Naintea Lui. El a întins Al miazănopții necuprins, Asupra golului și-apoi, Și-a-ntors privirile spre noi: Acest pământ, El l-a luat Și peste hău l-a așezat. Chiar dacă pe nimic el șade, Din locul său nicicând nu cade.


Tu cerul, ca să îl întinzi Cum El l-a așternut, odată, Precum oglinda cea turnată?


Stelele bolții. El întinde Cerul. Cu pasul Său, cuprinde


Tu, cu lumină, Te-nvelești Căci drept manta o folosești. În mâna Ta, ceru-l cuprinzi Și ca pe-un cort Tu îl întinzi.


Ce multe-s, Doamne, ale Tale Lucrări! Tu ai găsit cu cale, Ca să le faci cu-nțelepciune, Ca pe pământ să le poți pune.


Apoi, a Ta credincioșie, Din neam în neam, are să ție. Pământul l-ai întemeiat, Iar el e tare, ne-ncetat.


Căci El, pe mări, l-a-ntemeiat, Pe râuri, tare, l-a legat.


Căci numai prin Cuvântul Lui – Făcute – cerurile sânt. Oștirea lor, Domnul Cel Sfânt – Pe ale cerurilor cale – Doar cu suflarea gurii Sale, Necontenit, le sprijinește.


El potolește-n largul zării Urletul mânios al mării, Oprește valul mărilor Și zarvele popoarelor.


Un sfânt locaș Și-a zidit El, ‘Nalt ca și cerul și la fel De tare, precum se arată Pământu-acest, pe care – iată – L-a întărit pentru vecie.


Domnul domnește-n veșnicie Și e-mbrăcat în măreție. Încins e cu putere mare. De-aceea, lumea este tare, De-a Lui putere îmbrăcată, Ca să nu fie clătinată.


Pe-nțelepciune a zidit Domnul pământul, iar apoi A-ntins de-asupră-i ceruri noi, Cu-a Lui pricepere. Știința


Cine, în ceruri, s-a suit Și înapoi a revenit? Cine, suflarea vântului, A adunat-o-n pumnii lui? Și cine ape-a adunat? Cine hotare-a așezat Pământului? Ce nume are? Dar fiul său? Cunoști tu, oare?


„O, Dumnezeule, Tu Cel Cari Domn îi ești lui Israel! O, Doamne! Tu, Acela care Te-așezi pe heruvimi, călare, Ești singurul stăpânitor, Asupra împăraților. Tu ai făcut acest pământ Și toate câte-n lume sânt!


Iată, El este așezat, Mereu, deasupra cerului Ce este al pământului, Iar oamenii de pe pământ, În fața Lui, lăcuste, sânt. Cerul, l-a-ntins ca pe-o maramă Și l-a lățit – de bună seamă – Ca pe un cort, căci l-a gătit Să-i fie bun de locuit.


Așa vorbește Domnul – care A întocmit pământ și mare, A făcut ceruri câte sânt, Și le-a întins peste pământ – Acela care a făcut Ființele ce s-au văzut, Acela care-a dat suflare De viață, pentru fiecare:


Cel care-ți este Făcător, Precum și Răscumpărător, Cel care a găsit cu cale – Din pântecele mamei tale – Să te-ntocmească, a vorbit: „Iată, Eu – Domnul – am zidit Aceste lucruri. Am întins Al cerurilor necuprins. Pământul l-am desfășurat. De-aceea-ntreb: S-a mai aflat, Asemeni Mie, cineva Să fi făcut așa ceva?


Eu am făcut acest pământ Și oameni cari, pe el, sânt. Făcut-am ‘naltul cerului, Precum și toată oastea lui.


Domnul, care e Făcător Al tuturor cerurilor, Acela care a-ntocmit Pământul și l-a întărit – Nu pentru a-l face-o pustie, Ci locuit voind să fie – În felu-acesta a vorbit: „Doar Eu sunt Domnul, negreșit, Și nu mai este nimenea Care să-Mi fie-asemenea!


Cu mâna Mea, am așternut Pământul. Ceruri am făcut, Cu dreapta Mea. Cum le-am chemat, Ele s-au și înfățișat.


„Așa vorbește Dumnezeu: „La vremea îndurării, Eu – Pe Tine – te voi asculta. În urmă Te voi ajuta Atunci când peste-ntinsul firii Veni-va ziua mântuirii. Te voi păzi, necontenit, Pentru că Tu ești rânduit, Poporului, să-i aduci pace. Un legământ, cu el, vei face, Prin care ridica-vei iară, Din temelii, această țară, Iar moștenirea pustiită, Va fi – de Tine – împărțită.


La glasul tunetului Lui, Urlă apele cerului. De mâna Lui, ridicați sânt Norii din capăt de pământ. Dă naștere fulgerelor Și-asemenea și ploilor. Apoi, dă drumul vântului Și-l scoate din cămara Lui.


Însă Acela care – iată – Parte-a lui Iacov Se arată, Nu este-asemenea cu cei Care se cheamă dumnezei, Căci totul e-ntocmit de El Și-ntreg poporul Israel E moștenirea Lui, în lume. Domnul oștirii e-al Său Nume.”


Este, cumva, vreun idol care Să deie ploaie e în stare? Sau cerul, singur, oare poate Ploaie să dea, precum socoate? Nu ești Tu Doamne, Cel ce ai Ploaia? Oare, nu Tu o dai? În Tine, noi nădăjduim, Căci după cum prea bine știm, Tu ești cel care a putut, Pe toate, să le fi făcut!”


Eu am făcut acest pământ Și oamenii cari pe el, sânt. Eu – singur – prin puterea Mea, Am mai făcut, de-asemenea, Și dobitoacele pe care Fața pământului le are. Eu dau pământul cui Îmi place, Pentru că pot orice a face.


„Ah Doamne, precum e știut, Cer și pământ Tu ai făcut, Prin brațul Tău întins și tare Și prin puterea Ta cea mare. Din parte-Ți, sunt încredințat, Cum că nimic nu-i de mirat!


Iată Cuvântul Cel venit Din partea Domnului, rostit Pentru întregul Israel: „Așa a cuvântat Acel Care e Domnul și-a întins Al cerurilor necuprins, Cel cari pămânu-a-ntemeiat Și duh, în om, a așezat:


Tot ceea ce a fost creat, Numai prin El a fost durat; Nimic, din ce s-a pomenit, Fără de El, nu s-a zidit.


Prin El, tot ce s-a pomenit – Adică lucruri care sânt În ceruri sus, sau pe pământ, Văzute, dar și nevăzute – Putut-au doar a fi făcute. Și scaunele de domnii, Și orișice dregătorii, Domniile de peste fire, Sau orișice dregătorie, Făcute-au fost toate, la fel: Prin El numai, și pentru El.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa