Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 1:15 - Biblia în versuri 2014

15 Căci am să-i chem pe împărați Și pe cei care sunt aflați În miazănoapte, ca să vie. Ale lor jilțuiri de domnie Vor fi – atuncea – așezate Chiar la intrarea în cetate, Lângă Ierusalim; iar ele, Adică jilțurile-acele, Au să se-nalțe fiecare, În contra zidurilor care Ierusalimu-l înconjoară. Au să se-nalțe, bunăoară, Pândind cetate cu cetate Care în Iuda sunt aflate.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

15 Căci iată, voi chema toate clanurile regatelor din nord, zice Domnul. Ele vor veni și își vor așeza fiecare tronul la intrările porților Ierusalimului. Vor veni și vor lupta împotriva tuturor zidurilor care-l împrejmuiesc și împotriva tuturor cetăților lui Iuda.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

15 pentru că voi chema toate clanurile regatelor din Nord. Acesta este verdictul lui Iahve. Ele vor veni și își vor instala fiecare tronul la intrarea porții Ierusalimului. Vor veni și vor lupta împotriva tuturor zidurilor care îl înconjoară și împotriva tuturor orașelor teritoriului numit Iuda.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

15 Căci, iată, eu chem toate familiile domniilor din nord – oracolul Domnului – ele vor veni și-și vor așeza tronul la intrarea porților Ierusalímului, împotriva tuturor zidurilor sale de jur împrejur și împotriva tuturor cetăților lui Iúda.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

15 Căci, iată, voi chema toate popoarele împărățiilor de la miazănoapte, zice Domnul, ele vor veni și își vor așeza fiecare scaunul de domnie la intrarea porților Ierusalimului, împotriva tuturor zidurilor lui de jur împrejur și împotriva tuturor cetăților lui Iuda.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

15 Căci iată voi chema toate familiile împărățiilor de la miazănoapte, zice Domnul, și vor veni și își vor pune fiecare scaunul său de domnie la intrarea porților Ierusalimului și împrejurul tuturor zidurilor și împotriva tuturor cetăților lui Iuda.

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 1:15
24 Mawu Ofanana  

Văile cele minunate De care-acum sunt înțesate, Iar călăreții adunați, Pentru bătaie-s înșirați Și-s gata de război, în vale, Chiar lângă stâlpii porții tale.


Vuit se-aude-n depărtare! Din miazănoapte, zarvă mare, Spre Iuda, se îndreaptă iară, Lovind cetățile din țară. Ele-au să fie pustiite Și de șacali, doar, locuite.”


Varsă urgia Ta cea mare Doar peste neamurile care Nu Te cunosc și peste lume Căci ea nu cheamă al Tău Nume. Aceste neamuri îl topesc Pe Iacov și îl nimicesc. Ele îi înghițesc ființa Și îi dărâmă locuința.”


„Ridică-ți ochii și privește! Spre miazănoapte, te rotește! Unde îți este turma dată, Da care mândră-ai fost, odată?


„Dacă nu vor voi să ia Potirul, ca din el să bea, Le spune împăraților: „Iată, Domnul oștirilor A zis să beți potirul Său:


Asupră-vă le-aduc pe toate Popoarele ce sunt aflate În miazănoapte. Așadar, Trimit la Nebucadențar, La robul Meu care, pe tron, E așezat în Babilon Și-i spun, încoace, să pornească Și astfel să vă nimicească. Vreau, prefăcută ca să fie Cetatea voastră, în pustie. Ruină fi-va, negreșit, Bună doar de batjocorit.


Așa vorbește Domnul: „Iară, O să se-audă-n astă țară, În vremile de mai târziu – Chiar dacă ziceți că „pustiu Are să fie-al ei pământ, Căci dobitoace nu mai sânt Pe-ntinsul lui și-asemenea, Nici oameni nu vor mai putea Să-l locuiască, niciodat’, Căci în ruină e lăsat” – Are să se audă iară, În orice loc din astă țară – Atât de-a lungul drumului Ce-i al Ierusalimului, Pe ulițele răsfirate Cari în cetate sunt aflate, Cât și-n cetățile pe care Iuda, pe-al său cuprins, le are –


Iată cuvântul Domnului, Spre Ieremia, robul Lui, Atunci când Nebucadențar, Peste al lui Iuda hotar, Cu mare oaste a trecut – Pentru că sprijin a avut Din partea împăraților, Precum și a popoarelor Care atunci se dovedeau Că-n stăpânirea lui erau – Vrând, cu Ierusalimu-apoi, Ca să pornească un război, Lovind cetățile pe care Acesta-n jurul său le are:


Dar poruncesc ca, înapoi, Să se întoarcă. El va bate, Cu oastea lui, astă cetate Și are să îi pună foc După aceea, ăstui loc. Cetățile-n Iuda zidite Vor fi, în urmă, pustiite, Căci n-o să poată nimenea – Apoi – în ele, să mai stea.”


La porțile cele aflate În mijloc, au venit cei cari Erau peste Haldei mai mari Și grabnic le-au înconjurat. Prezenți acolo, s-au aflat Nergal-Șarețer, însoțit De Samgar-Nebu. A venit Și Sarsechim, acela care Se dovedea a fi mai mare În oastea cea de slujitori A famenilor dregători. Nergal-Șarețer mai venise, Acela cari se dovedise Drept căpitan al magilor. Li se alăturară lor, În urmă, toți aceia cari În Babilon erau mai mari.


Spuneți aceasta, tuturor: Le spuneți dar, neamurilor; Ierusalimului, la fel, Să-i spuneți spre a ști și el.” „Niște-mpresurători se-arată. Vin dintr-o țară-ndepărtată Și strigă, fără încetare, Contra cetăților pe care Le are Iuda. Iată, ei


„Un steag, în urmă, căutați, Către Sion să-l înălțați. După aceea, să fugiți Fără ca să vă mai opriți! Căci de la miază noapte-apare Nenorociri și prăpăd mare.


Le spune-apoi, Iudeilor: „Iată că Domnul oștilor – Ce-i Dumnezeu în Israel – Vorbitu-mi-a în acest fel: Pe robul Meu am să-l chem iar. Îl chem pe Nebucadențar – Pe cel ce este așezat În Babilon, drept împărat – În locu-acesta ca să vie. Am să-i pun jilțul de domnie, Peste aceste pietre care, Ascunse-n el lutul le are. Căci cortul împăratului Se va întinde-asupra lui.


De-aceea, Mi-au aprins mânia, Făcându-Mă să-Mi vărs urgia Pe ulițele ce străbat Ierusalimu-n lung și-n lat Și în cetățile pe care Țara lui Iuda le mai are. De-aceea, azi, se vede bine Că ele-s doar niște ruine Pustii, în care nimenea N-are putință să mai stea.”


Fiica Egiptului – văd bine – Acoperită-i de rușine, Căci dată este ea, să cadă, Celor din miazănoapte, pradă.”


Aduce-voi din depărtare, Un neam care e vechi și tare. Lovită-i fi, de neamu-acel, Tu, casă a lui Israel! N-ai să-nțelegi limba pe care Neamul acel străvechi o are Și nici nu vei putea, aminte Să iei, la ale lui cuvinte.


„Așa vorbește Domnul: „Iată Că dintr-o țară-ndepărtată, De la un capăt de pământ, Vin niște oameni care sânt Din miazănoapte. Un neam mare Se-arată de la depărtare.


În vremea care o să vie, Ierusalimul va să fie Doar un morman de pietre-n care Șacalul locuință-și are. Cetățile-n Iuda zidite Vor fi cu toate, pustiite, Căci nimeni n-o să mai cuteze, În ele, ca să se așeze.


Când, în Sion, pătruns-au ei, Femeile le-au necinstit. Aceeași soartă-au suferit Fecioarele cele pe care, Iuda, în țara lui, le are.


Acolo-s voievozii care Partea de miazănoapte-i are; Sidonieni-acolo sânt, Căci coborât-au în mormânt După ce ei s-au pomenit, Rușinea, că i-a-nvăluit, Cu toate că viteji erau Și groază-n jur ei răspândeau. Ei sunt aceia arătați Că împrejur nu sunt tăiați Și cari își poară-a lor ocară Cu cei ce-n groapă se pogoară.


Vrăjmașul care e aflat În miazănoapte, depărtat Are să fie de la voi. Am să îl izgonesc apoi, Spre un pământ rău, pustiit, Care de apă e lipsit. Am să-i împing, vrăjmașului, Partea din față-a oștii lui, În marea de la răsărit Și-apoi în cea din asfințit Am să-i împing partea pe care În coada oștilor o are. Se va-nălța duhoarea lui – Mirosul putregaiului – În sus, pentru că am văzut Că el, grozav doar, s-a crezut.


Spre miazănoapte au pornit Caii cei negri. Au venit Și caii albi, în urma lor. Venit-a rândul cailor Care, bălțați, s-au dovedit. Spre miazăzi ei au pornit.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa