Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Iacov 5:9 - Biblia în versuri 2014

9 Să nu vă plângeți – eu aș vrea – Unu-mpotriva altuia, Pentru ca nu cumva apoi, S-ajungeți judecați și voi, Căci marele Judecător E chiar la ușă, fraților.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

9 Nu vă plângeți unii împotriva altora, fraților, ca să nu fiți judecați. Iată, Judecătorul stă chiar la uși!

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

9 Fraților, nu mai formulați plângeri unii împotriva altora, ca să nu fiți condamnați la Judecată. Să știți că Judecătorul este chiar la ușă…

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

9 Nu vă plângeți, fraților, unii împotriva altora, ca să nu fiți judecați; iată că judecătorul este la ușă.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

9 Nu murmuraţi unul împotriva celuilalt, fraţilor, ca să nu fiţi judecaţi. Iată, Judecătorul e chiar la uşă.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

9 Nu vă plângeți unii împotriva altora, fraților, ca să nu fiți judecați; iată că Judecătorul este chiar la ușă.

Onani mutuwo Koperani




Iacov 5:9
21 Mawu Ofanana  

De faci doar bine, negreșit, Oricând bine vei fi primit. De faci rău, fii încredințat Cum că pândit ești de păcat! El, chiar la ușă, stă ascuns Și-ndată-n casă ți-a pătruns. Dorința lui te urmărește; Dar fii atent și-l stăpânește!”


Căutând hrană, rătăcesc Prin noapte, dar nu o găsesc.


Iată că vremea se-mplinește, Iar acea zi, acum, sosește! Să nu se supere cel care Aduce marfă, spre vânzare! Să nu se bucure nici cel Cari cumpăra-va de le el! Căci izbucnește-acum mânia Și se va revărsa urgia, Peste a lor mulțime mare.


Nu fi, nicicând, răzbunător, Pe cei ce-s din al tău popor. De-asemenea, ia seama bine: Așa cum te iubești pe tine, Pe-al tău aproape, să-l iubești Și tot așa să-l prețuiești. Eu, Domnul, sunt. Legile Mele,


Asemenea, când veți vedea Că lucrurile acestea, De care Eu v-am povestit, Cu toate se vor fi-mplinit – Că Fiul omului sosește! E-aproape! Chiar la ușă este!


Sosește vara. La fel, când, Tot ceea ce v-am povestit, Vedea-veți că s-a împlinit, Că Fiul omului sosește, Să știți atunci! La ușă este!


Irodiada – pe Ioan – Avea necaz. Făcu un plan Să-l piardă, însă nu putea,


Tot ceea ce s-a întâmplat, Ca pildă, ne-a fost nouă, dat. Totul s-a scris ca, pentru noi, Învățături să fie-apoi, Iar peste ele, a venit, Acum, al veacului sfârșit.


De-aceea, spun, dragii mei frați: Nimica, să nu judecați, Mai înainte ca să vie Al nostru Domn, care-o să știe Ca lucrurile nepătrunse Și-n întuneric bine-ascunse, Cum să le facă și să vină, Să se arete, în lumină. El va descoperi apoi, Și gândurile-ascunse-n voi, Iar de la Dumnezeu, să știți, Că laude, o să primiți.


Deci, fiecare, vreau să dea, Atâta doar, cât va putea – Cât va fi voia omului, Și-l va lăsa inima lui. Nimeni dar, din prinosul său, Să nu dea, cu păreri de rău, Sau pentru că este silit; Căci „e, de Dumnezeu, iubit, Numai acela care știe, Să dăruie, cu bucurie.”


Căci toată Legea – adunată – Printr-o poruncă este dată: „Aproapele, să îți iubești, Așa precum tu însuți ești, De către tine, îndrăgit.” În ăst fel, Legea s-a-mplinit.


Să nu cătăm o slavă care Numai deșertăciune are, Fiind, mereu, întărâtați Și plini de pizmă-apoi, dragi frați.”


De rău, să nu vă mai vorbiți, Pentru că, trebuie să știți, Căci cine va vorbi de rău – Sau judecă pe frate’ său – Acela, Legea, o vorbește, De rău – și-o judecă, firește. Atunci, nu ești împlinitor Al Legii, ci judecător.


Doar Unul este dătătorul Și-asemeni, și judecătorul Acestei Legi: Acela are Putere-n brațul Său, cu care, El poate ca să mântuiască, Sau poate ca să nimicească. Tu, însă oare, cine ești, Dacă, să-l judeci, îndrăznești, Pe-al tău aproape? Ascultați


Luați, ca pildă, fiecare – De suferință și răbdare – Pe toți prorocii Domnului Care-au venit în fața Lui Și-n al Său Nume au vorbit.


Voi, fraților, doresc să știți, Ca răbdători să vă vădiți – Cu o răbdare-ndelungată – Până când Domnul se arată. Pildă luați dar, fraților, De la plugar, cum, răbdător, Așteaptă rodul scump, pe care, Pământul, să îl deie, are; Așteaptă ploaia timpurie, Precum și ploaia cea târzie.


Dar, socoteală, au să dea, Curând, în fața Celuia Cari gata e, de judecată, Și cari va judeca odată, Vii și morții, negreșit.


De oaspeți, primitori să fiți, Voi între voi, și nu cârtiți,


Iată dar, că la ușă-s Eu, Și bat în ea. Dacă al Meu Glas, îl aude cineva, Și dacă va veni, cumva, Să Îmi deschidă – și Mă lasă – Atuncea, voi intra în casă Și voi cina cu omu-acel, Iar el, cu Mine-n acest fel.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa