Iacov 5:5 - Biblia în versuri 2014

⁵ Doar în plăceri, voi ați trăit Și-n desfătări, cât v-ați aflat, Pe-acest pământ. V-ați săturat Inima voastră-n acest fel, Chiar și în ziua de măcel.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

⁵ Ați trăit pe pământ în lux și pentru plăceri. V-ați hrănit inimile într-o zi de măcel.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁵ Ați trăit pe pământ în lux și în satisfacerea plăcerilor voastre personale. V-ați îmbuibat în ziua înjunghierii…

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁵ Voi ați trăit pe pământ în lux și în plăceri; v-ați îngrășat inimile pentru ziua tăierii.

Română Noul Testament Interconfesional 2009

⁵ V-aţi desfătat pe pământ şi v-aţi dezmierdat, v-aţi îngrăşat inimile în ziua junghierii;

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁵ Ați trăit pe pământ în plăceri și în desfătări. V-ați săturat inimile chiar într-o zi de măcel.

Iacov 5:5 Mawu Ofanana

Psalmi 17:14

Doamne, în mâna Ta cea tare, Se află doar, a mea scăpare. De oamenii ce-n lume sânt, Mă scapă, căci ei, pe pământ – În astă viață – și-au luat Partea cea bună, ne-ncetat. Cu bunătăți, Tu ai umplut Pântecul lor și am văzut Cât de sătui sunt fiii lor Și cum apoi, prinosul lor, La porci l-au aruncat. Dar eu

Psalmi 73:7

Pe-ale lor fețe, grăsime Le-a umflat ochii. Au primit Mai mult chiar decât ei gândesc, Decât inima le-a dorit.

Proverbe 17:1

Mai bună-i pâinea cea uscată Dacă cu pace e mâncată, Decât o masă ghiftuită Cu carne, însă însoțită

Proverbe 7:14

„C-o jertfă, eu eram datoare – De mulțumire. În sfârșit, Ce am promis, am săvârșit.

Qohelet 11:9

Fii vesel tinere! Nu sta, Posac, în tinerețea ta. Bucură-ți inima, cât ești Tânăr și vesel să pășești Pe căile ce sunt plăcute Ochilor tăi. Tinere, du-te! Însă să ții minte, mereu, Că pentru toate, Dumnezeu Te va chema la judecată.

Isaia 22:13

Dar iată-n schimb, voi ce faceți: E – peste tot – doar veselie Și strigăte de bucurie! În orice loc, se taie oi Și se înjunghie mulți boi. Ospețe mari, oamenii țin. Carne mănâncă și beau vin, Spunându-și unul altuia: „Hai să mâncăm cât vom putea Și să bem vin – cât mai trăim – Pentru că mâine-o să murim!”

Isaia 3:16

Domnul a glăsuit apoi: „Fetele care sunt la voi – Fiice al Sionului – În mijlocul poporului Umblă cu gâturile-ntinse, Mândre și cu priviri aprinse De pofte. Iată că pășesc Mărunt și că își zornăiesc Verigile de la picior. De-aceea, creștetele lor,

Isaia 47:8

Ascultă dar, tu ce-a-nvățată, Plăcerilor a fi dedată, Cea care, fără griji, ședeai Și-n a ta inimă ziceai: „Doar eu, nicicând, prea bine știu Că văduvă nu am să fiu, Iar de copii, nici o clipită, Eu nu am ca să fiu lipsită!”

Isaia 56:12

„Veniți” – zic ei – „vom căuta Vin mult și ne vom îmbăta, Căci vom găsi băuturi cari Amețitoare sunt și tari! Mâine, așa precum ne place, La fel ca astăzi noi vom face, Ba – dacă vrem – vom căuta Ca și mai rău a ne purta!”

Ieremia 12:3

Doamne, Tu mă cunoști, mă vezi Și, inima, mi-o cercetezi. Astfel Tu Doamne știi prea bine Că a mea inimă-i cu Tine. De-aceea, eu Te rog apoi, Să-i iei asemeni unor oi Ce trebuie-a fi adunate Spre a fi duse și tăiate. Vreau, pentru ziua de măcel, Să-i pregătești Doamne, astfel!

Ieremia 25:34

Strigați și gemeți voi, păstori! Ai turmei povățuitori, Jos, la pământ, vă prăvăliți Și în cenușă vă-nveliți! Venit-au zilele în care Nu mai aveți nici o cruțare. Iertare, nu mai căpătați Acum, ci fi-veți judecați. Căci astăzi, am să vă zdrobesc Și la pământ vă prăbușesc, Asemenea unui vas care, Cândva, fusese la preț mare.

Езекиел 16:49

Iată ceea ce am văzut Eu, că Sodoma a făcut, Iată a ei nelegiuire: Era-ngâmfată, peste fire; Trăia-n belșugul ei cel mare, În liniște și nepăsare. Ale ei fiice o urmau Și-asemeni ei, viața-și duceau. Sprijin, n-au dat celui lipsit Și nici celui nenorocit.

Езекиел 39:17

„Ascultă, fiu al omului, Ce-a spus Cuvântul Domnului! Așa a zis Cel cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu: „Du-te, ca să vorbești apoi, La păsările de-orice soi, Precum și fiarelor pe care Fața pământului le are. Spune-le-așa: „Să vă grăbiți! Din toate părțile, veniți! Veniți la jertfa Mea apoi, Pe care-o junghii, pentru voi! Căci mare este jertfa dată, Pe munți, în Israel aflată!

Amos 6:1

„Vai de cei care se vădesc Precum că în Sion trăiesc, Lipsiți de griji! Vai de acei Care pe al Samariei Munte trăiesc adăpostiți, Fiind de orice griji feriți! Vai și de toți aceia cari Se dovedesc a fi mai mari Peste-acest neam care apare Drept cel dintâi între popoare, La cari aleargă neamul cel Din casele lui Israel!…

Luca 16:19

„A fost un om, foarte bogat, Care, mereu, era-mbrăcat Doar în porfir și in subțire. Plină era, de fericire Și de lumină, viața lui.

Luca 16:25

„Tu, fiule” – a cuvântat Avram – „în viață, ai luat Doar lucruri bune – ai văzut; Dar Lazăr, parte, a avut, Numai de rele. Iată: el E mângâiat, iar tu ești cel Care e chinuit, acum.

Romani 13:13

Frumos, ca-n timpul zilei, noi Trebuie să trăim apoi, Nu doar în chefuri și-n beții, În fapte rele și curvii, În certuri, pizmă și rușine.

1 Timotei 5:6

Dar cea cari este învățată, Doar la plăceri a fi dedată, Prin felu-n care ea se poartă, Chiar de trăiește, este moartă.

2 Timotei 3:4

Vor fi obraznici, îngâmfați, Înspre vânzare aplecați, Iubind plăcerile mereu, Mai mult decât pe Dumnezeu.

2 Petru 2:13

Plata nelegiuirilor, Au s-o primească, negreșit, Pentru tot ce au săvârșit. Căci iată, fericirea lor: A se deda plăcerilor, Oricând, oriunde – fiecare – Chiar ziua, în amiaza mare. La fel ca niște întinați Și-asemeni ca niște spurcați, Pe chefuit, ei se pornesc, Chiar și atunci când se găsesc Cu voi, la mesele numite „De dragoste”, de ei gătite.

Iuda 1:12

Drept stânci ascunse sunt apoi, Oameni-aceștia, printre voi, Atuncea când sunt invitați, La mesele pe cari le dați, Din dragoste. Fără rușine, Se-ndoapă, cât pântecu-i ține. Ca norii, fără apă, sânt Oameni-acești, purtați de vânt. Ei, pomi tomnatici, s-au vădit, Care, nicicând, nu au rodit, Căci ei, de două ori – dragi frați – Sunt morți și dezrădăcinați.

Revelația 18:7

Pe cât, pe sine, s-a slăvit, S-a desfătat și-a risipit, Pe-atât de mult vin să-i dați voi, Precum și tânguire-apoi! Pentru că ea și-a zis, mereu, „Șed, ca împărăteasă, eu; Nu-s văduvă și nu am știre Despre ce-nseamnă tânguire!”,

1 Samuel 25:36

Abigail l-a părăsit, Pe David și a revenit La casa lui Nabal, de-ndat’, Tocmai atunci când el a dat O masă celor ce-l slujesc – Ca un ospăț împărătesc. Vesel, Nabal se dovedea, Căci băutura-l amețea. Abigail, nimic, nu-i spuse, Despre tot ceea ce făcuse.

1 Samuel 25:6

În acest fel, să îi vorbiți: „Pacea, mereu, să te-nsoțească! Necontenit, să-nvăluiască Avutul tău și casa ta Și pe cei care-n ea vor sta.