Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Iacov 5:4 - Biblia în versuri 2014

4 Nu i-ați plătit pe lucrători, Care-au trudit la secerat, Pe-al vost’ ogor: i-ați înșelat Când fost-a vorba de plătit. Această plată, negreșit, În contra voastră, strigă-acum. Pedeapsa voastră e pe drum. Iată, Domnul oștirilor – Plânsul secerătorilor – Din cortul Său, l-a auzit.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

4 Iată că plata pe care le-ați oprit-o lucrătorilor care v-au secerat câmpurile strigă, iar strigătele secerătorilor au ajuns la urechile Domnului Oștirilor.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

4 Nu i-ați retribuit pe cei care au lucrat pentru voi secerându-vă recoltele. Ei strigă să fie ajutați; iar Stăpânul care este omnipotent, i-a auzit.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

4 Iată, plata pe care voi ați reținut-o de la lucrătorii care au secerat ogoarele voastre strigă, iar strigătele secerătorilor au ajuns până la urechile Domnului Sabaót!

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

4 Iată, plata lucrătorilor care au secerat pământurile voastre şi pe care voi aţi oprit-o strigă, iar strigătele secerătorilor au ajuns la urechile Domnului Savaot.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

4 Iată că plata lucrătorilor care v-au secerat câmpiile și pe care le-ați oprit-o prin înșelăciune strigă! Și strigătele secerătorilor au ajuns la urechile Domnului oștirilor.

Onani mutuwo Koperani




Iacov 5:4
23 Mawu Ofanana  

„Cain! Ce-ai făcut cu frate’tău, De sângele trupului său Strigă la Mine din pământ? De ce nu scoți nici un cuvânt?!


Să urce al săracului, Glas, înaintea Domnului – Atenția I-au îndreptat Spre cel nenorocit, aflat


E viața lui. Precum suspină, Gândind la umbra din grădină Un rob, sau cum așteaptă plata Un muncitor când munca-i gata,


Căci sângele nevinovat, De către El e răzbunat. De toți aceia care sânt Nenorociți pe-acest pământ, Își amintește, ne-ncetat, Căci al lor strigăt, nu-i uitat.


Căci haina-i e învelitoare, Pentru-al său trup, iar alta n-are. Cu ce se va culca? Vezi bine, Că dacă va striga la Mine, Ca să Îmi ceară ajutor, Aud, căci sunt îndurător.”


Iată că strigătele lor – Ale Israeliților – Până la Mine s-au suit Și am văzut cum, chinuit, Este-n Egipt, poporul Meu.


Dacă Domnul oștirilor Nu ar fi fost cu-al nost’ popor – Ca să ne lase-o rămășiță, Să nu ne piară-a noastră viță – Precum Sodoma ajungeam Și cu Gomora semănam.


Iată cine-i via pe care Domnul oștirilor o are: Ea e poporul Israel Și cel din Iuda, tot la fel. Aceasta-i via ce-o avea El și pe care o iubea. El – precum crede – se așteaptă Să fie-o judecată dreaptă. Însă degeaba-a așteptat, Căci iată, doar sânge vărsat! Dreptate aștepta, dar are Doar strigăte de apăsare!


Iată ce mi-a descoperit Domnul, atunci când mi-a vorbit: „Casele fi-vor pustiite Și nu vor mai fi locuite.


„Vai de cel care se vădește Că a lui casă și-o zidește Cu nedreptate ne-ncetat Și-odăile și le-a-nălțat, Mereu, doar cu nelegiuire! Vai de cel care – rău, din fire – Cu-al său aproape-și face treaba Și-l lasă a munci degeaba, Căci nu voiește să-i dea plată!


Cât veți trăi pe-acest pământ, Pe-al vost’ aproape, vă feriți Ca nu cumva să-l asupriți Și de asemeni, nimenea, Nimic, cu sila, să nu-i ia. Partea ce-i este datorată Celui tocmit cu ziua, dată Va trebui atunci să fie – Nu așteptați deci, ca să vie A doua zi, ca să-l plătiți.


Căci strigă piatra-n zid aflată Și îi răspunde, de îndată, Lemnul anume așezat Cu care grinda s-a legat.


„De voi, am să M-apropii – iată – Căci vă voi face judecată. Mă voi apropia de voi Și-am să mărturisesc apoi, Contra descântătorilor, În contra preacurvarilor, În contra celor cari strâmb jură, În contra celor care fură Din truda simbriașului Căci opresc partea omului, În contra celor ce vădesc Că pe orfan îl asupresc, Pe văduvă și pe toți cei Cari sunt străini față de ei. Mărturisesc – de bună seamă – Și-n contra celor ce n-au teamă De Mine” – zice Cel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are.


„Mare e secerișul, iar Puțini sunt lucrătorii dar.


Deci, Dumnezeu, aleșilor, Cari zi și noapte – necurmat – Strigă la El, neîncetat, Credeți că nu o să le facă Dreptate, cum cer ei, chiar dacă Pare, acum, că zăbovește?


Și cum zicea, mai înainte, Isaia – dacă țineți minte – Vorbind despre poporul tot, Că „Dacă Domnul Savaot, Sămânță, nu ne-ar fi lăsat, Acum, ne-am fi asemănat Doar cu Gomora, iar apoi, Ca și Sodoma, eram noi.”


Ai grijă dar, să nu faci rău Și să rostești, în gândul tău: „Anul iertării – cum se știe – Iată, curând, are să vie!” Deci nu cumva, milă, să n-ai, De frate’ tău și să nu-i dai, Căci împotriva ta – mereu – El va striga la Dumnezeu, Și vei ajunge vinovat – În fața Lui – de-acest păcat.


„Stăpânilor, ce datorați Robilor voștri, să le dați; Căci știți că un Stăpân apoi – În ceruri, sus – aveți și voi.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa