Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Iacov 5:17 - Biblia în versuri 2014

17 Ilie, precum știți și voi, Era supus, la fel ca noi, La tot felul de slăbiciuni. Prin ale sale rugăciuni, A dovedit, cu prisosință, Că încărcat e, de credință Și astfel, cerul – cum a zis – Trei ani și șase luni, s-a-nchis Și-un strop de ploaie n-a mai dat, Peste pământul însetat.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

17 Ilie era un om obișnuit ca și noi. El s-a rugat să nu plouă, și n-a plouat peste țară timp de trei ani și șase luni.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

17 Ilie a fost un om la fel ca noi. Dar el s-a rugat insistent să nu plouă; și în consecință, în toată acea zonă nu a mai plouat trei ani și șase luni.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

17 Ilíe era un om cu slăbiciuni, asemenea nouă, dar s-a rugat cu stăruință să nu plouă și nu a plouat pe pământ trei ani și șase luni.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

17 Ilie era un om care suferea ca şi noi şi când s-a rugat el să nu plouă, nu a plouat pe faţa pământului trei ani şi jumătate;

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

17 Ilie era un om supus acelorași slăbiciuni ca și noi și s-a rugat cu stăruință să nu plouă și n-a plouat deloc în țară trei ani și șase luni.

Onani mutuwo Koperani




Iacov 5:17
7 Mawu Ofanana  

În Galaad, a locuit Un om ce-a fost de neam Tișbit Și cari, Ilie, s-a chemat. Ilie-a mers la împărat Și lui Ahab astfel i-a spus: „Viu este Domnul Cel de Sus, Al cărui slujitor sunt eu, Că doar după cuvântul meu, În acești ani nu va fi rouă Și nici nu are să mai plouă.”


Noian de zile au trecut Și-apoi, când trei ani s-au făcut, Cuvântul Domnului s-a dus Iar, la Ilie, și i-a spus: „Du-te pân’ la Ahab, căci vreau, Peste pământ, ploaie, să dau.”


Adevărat zic, oameni buni: A fost, trei ani și șase luni, Cerul închis, ploi să nu fie – În vremurile lui Ilie – Când mare foamete-a venit Și peste țară-a bântuit. Erau, atunci, în Israel Văduve multe, însă, el –


„Omule, scoală, căci nu sânt Decât un om și eu!” – i-a spus Petru, și-l ajută ca, sus, Să se ridice; iar apoi,


„Ce faceți?! Ce va apucat?! Stați și uitați-vă, la noi, Căci suntem oameni, ca și voi! Acuma dar – cum v-am mai spus – O veste bună, v-am adus, Ca să lăsați voi, la o parte, Aceste lucruri, ce-s deșarte, Și să vă-ntoarceți, negreșit, La Dumnezeu, cari a zidit Pământ și mare, cer și stele, Precum și tot ce este-n ele.


Voiesc dar, bine să se știe, Că Dumnezeu, cu-adevărat, Poporul, nu și-a lepădat, Pentru că El – luați aminte – L-a cunoscut, mai dinainte. Nu știți ce, în Scripturi, se scrie Când se vorbește de Ilie? Atuncea când se plângea El Față de-ntregul Israel, Lui Dumnezeu, iată ce-a zis:


Să-nchidă cerul, vor putea, Iar ploaia nu va mai cădea, În zilele lucrării lor. Ei au, asupra apelor, Puteri, putând ca să le facă, În sânge, ca să se prefacă. De câte ori au să dorească, Pământul, pot ca să-l lovească, Cu orișice nenorocire,


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa