Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Iacov 4:5 - Biblia în versuri 2014

5 Degeaba credeți că vorbește Scriptura? Ea ne dovedește Că Duhul, pus de Dumnezeu, În oameni, ne-a dorit, mereu, Cu gelozie, pentru Sine.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

5 Sau vi se pare că degeaba spune Scriptura: „El tânjește cu gelozie după duhul pe care l-a pus să locuiască în noi“?

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

5 Scriptura spune că Spiritul pe care L-a pus Dumnezeu în noi, ne dorește cu gelozie pentru Sine. Credeți că aceasta este o afirmație nesemnificativă?

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

5 Sau credeți că Scriptura spune în zadar: „Duhul pe care l-a pus în noi ne iubește până la gelozie”?

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

5 Vi se pare cumva că în zadar zice Scriptura: Dumnezeu doreşte până la gelozie Duhul pe care L-a trimis să locuiască în noi?

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

5 Credeți că degeaba vorbește Scriptura? Duhul, pe care L-a pus Dumnezeu să locuiască în noi, ne vrea cu gelozie pentru Sine.

Onani mutuwo Koperani




Iacov 4:5
24 Mawu Ofanana  

Cirezi de vite, multe-avea; Turme de oi, asemenea. Avea mulți robi, pentru slujit. De-aceea, era pizmuit De Filisteni, neîncetat,


Văzând că nu poate să nască, A început s-o pizmuiască Rahela-atunci, pe sora sa, Iar către Iacov spuse-așa: „Să-mi dai copii! De nu – să știi! – Nu voi mai fi, printre cei vii!”


Fraților, ura, le-a sporit, Când visul le-a istorisit. Iacov, în schimb, nu a uitat Ceea ce Iosif a visat.


Însă pentru că a știut Căci cei ce se vor fi născut Nu au să-i fie urmași lui, Ci ei vor fi ai fratelui, Sămânța și-a împrăștiat, Când cu nevasta s-a culcat, Cari fost-a a fratelui său.


Domnul văzu că „lucrul” Său E înclinat numai spre rău; Că răutatea omului E mare, iar inima lui


Miros plăcut s-a ridicat În fața Domnului. A stat Prea Sfântul, și S-a socotit: „N-am să mai blestem! Nimicit, Pământul – pentru oameni doar – Nu va mai fi, căci e-n zadar. Omul – de tânăr – înspre rău, Se-apleacă în sufletul său Și face din el un pustiu. N-am să lovesc tot ce e viu!


În tabără când s-au aflat, Geloși apoi s-au arătat Pe Moise și Aron. Atunci,


Să nu te mânii niciodată, Pe cei răi – eu te sfătuiesc – Nici nu privi cu jind, vreodată, La cei cari rău-l făptuiesc.


Sufletul celui rău dorește Doar răul și nu prețuiește Nimeni, nimic, în ochii lui.


Îndemânarea tuturor – Munca – își are-al său izvor, Numai în pizma unuia Pe iscusința altuia. Deci îndrăznesc din nou a spune Că și-asta e deșertăciune, Precum e totul pe pământ, Adică goană după vânt.


Va înceta pizma pe care Neamul lui Efraim o are, Iar cei care se dovedesc Cum că pe Iuda-l dușmănesc, Atuncea fi-vor pedepsiți Și au să fie nimiciți. Pe Iuda, Efraim – gelos – N-o să mai fie, ne-ndoios, Pentru că nu o să mai fie, Între aceștia, dușmănie.


Moise-a răspuns: „Gelos, tu ești, Cum văd acuma, pentru mine. Dar eu îți spun că-i foarte bine Că acești oameni prorocesc. Să deie Domnul, îmi doresc, Să fie-al Său popor format Doar din proroci, neîncetat, Și să-Și așeze Dumnezeu, Al Său Duh, peste ei, mereu.”


Domnul nu-i om! Deci ia aminte Precum că Dumnezeu nu minte! Domnul nu-i fiu al omului, Să-i pară rău de vorba Lui. Nu face ceea ce a zis? Nu va-mplini tot ce-a promis?


Dacă, prin Lege, „dumnezei”, Au fost numiți cu toți acei Căror, Cuvântul Domnului, Vorbitu-le-a – putință nu-i, Scriptura, să o desființați –


În altă parte-a arătat Scriptura: „Iată, au ajuns Să vadă pe cine-au împuns”.


Dar, în Scriptură, zice bine Cum că Hristosul va să vie Din a lui David seminție, Din Betleem. Cum o fi oare?”


Pe Iosif, frații – ați văzut – Și, în Egipt, ei l-au vândut. Dar, Dumnezeu a fost cu el,


Conduși fiind, de a lor fire, Sunt plini, doar, de nelegiuire, De viclenie și curvie, De răutate, lăcomie; De pizmă, plini s-au dovedit, Și de ucideri, negreșit, De ceartă și de-nșelăciune. Rele porniri pot să adune, Pentru că sunt și șoptitori, Trufași, obraznici, bârfitori;


Scriptura, astfel, i-a vorbit Lui Faraon: „Te-am rânduit Și, înadins, te-am înălțat Pe scaunul de împărat, Ca să-Mi arăt puterea-n tine, Ca toți să se teamă de Mine Și astfel, Numele-Mi Cel Sfânt, Vestit să fie pe pământ”.


Nu știți că trupul se vădește Templul, în care locuiește Duhul Cel Sfânt, ce L-ați primit Și-i de la Dumnezeu venit? De-asemenea, nu știți că voi Nu mai sunteți ai voștri-apoi?


Un Templu al lui Dumnezeu, Cum poate să se-mpace-apoi, Cu idolii? Voi știți, că noi, Suntem Templul lui Dumnezeu, Precum a zis chiar El, mereu: „Eu am să locuiesc, cu voi, Și în al vost’ mijloc, apoi, Eu am să umblu, ne-ncetat, Căci printre voi, voi fi aflat. Eu voi fi Dumnezeul lor, Iar ei vor fi al Meu popor.”


Scriptura, de asemenea, Mai dinainte ne spunea Că Dumnezeu are să poată, Pe Neamuri, ca să le socoată – Tot prin credința arătată – Neprihănite și-astfel, iată Că lui Avram, putea să-i spună, Atunci, această veste bună: „Să știi că neamurile-aflate În lume, binecuvântate Vor fi în tine, ne-ncetat, Căci tu credință-ai arătat.”


Adu-ți aminte, că și noi, În vremile de dinainte, Ne-am arătat lipsiți de minte, Ne-ascultători și rătăciți, De pofte și plăceri robiți, Trăind numai în răutate Și-n pizmă, cu al nostru frate; Unii, pe alții, ne uram Și-n acest fel, ne dovedeam Vrednici de-a fi urâți chiar noi.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa