Iacov 4:1 - Biblia în versuri 2014

¹ „De unde-s luptele apoi, Și certurile, dintre voi? Nu vin din poftele pe care, Voi le aveți, în mădulare?

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹ De unde vin luptele și conflictele între voi? Nu vin oare din plăcerile voastre care se luptă în părțile trupului vostru?

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹ Care este originea conflictelor și a disputelor dintre voi? Oare nu provin ele tocmai din dorințele care se luptă în interiorul vostru?

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹ De unde [vin] războaiele, de unde [vin] conflictele dintre voi? Oare nu tocmai din poftele voastre care se luptă în membrele voastre?

Română Noul Testament Interconfesional 2009

¹ De unde vin războaiele şi de unde certurile între voi? Nu cumva din pofte care se luptă în mădularele voastre?

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹ De unde vin luptele și certurile între voi? Nu vin oare din poftele voastre, care se luptă în mădularele voastre?

Iacov 4:1 Mawu Ofanana

Ieremia 17:9

„Inima e înșelătoare Și-asemenea rău voitoare. E cineva cari ar putea Să știe ce se-ascunde-n ea?”

Matei 15:19

Din inimă, ies lucruri ca: Ucideri, preacurvii, curvii, Furt, mincinoase mărturii, Hule, și altele ca ele.

Ioan 8:44

Nu Dumnezeu vă este Tată, Ci diavolul, pentru că, iată, Că voi, cu toții, vă siliți, Ca poftele, să-i împliniți. El, ucigaș, s-a arătat, De la-nceput și nu a stat În adevăr, fiindcă-n el Nu este adevăr, defel. Întotdeauna, când mințește, Din ale sale doar, vorbește. În acest fel, ni se arată Că este al minciunii tată.

Romani 7:23

În ale mele mădulare, Neîncetat, simt cum apare O lege ce-i deosebită, Luptând cu legea dobândită Și acceptată de-a mea minte. Aceasta – să luați aminte – Rob m-a făcut, neîncetat, Al legii date de păcat, De care-am zis că loc își are În ale mele mădulare Și care-n gheara ei mă ține.

Romani 7:5

Pe vremea-n care noi trăiam Și când supuși firii eram, Aveam o patimă firească, Prin firea noastră pământească. Ea-i patima păcatelor, Care, de Lege – fraților – Mereu fusese ațâțată, Pentru că ea era aflată În ale noastre mădulare, Făcându-ne, pe fiecare, Să dăm un rod cari să ne poarte, Cu siguranță, către moarte.

Romani 8:7

Lucruri lumești, cătând mereu, Vrăjmaș Îi ești lui Dumnezeu, Pentru că firea pământească Nu poate să se învoiască Să se supună Legii Lui – Adică Legii Domnului.

Galateni 5:17

Pentru că firea pământească, Mereu, are ca să poftească, Doar împotriva Duhului; Iar Duhu-apoi – la rândul Lui – O să poftească, dragii mei, Mereu, doar împotriva ei – Căci ele-s două lucruri care, Potrivnice sunt, fiecare. Așa că voi n-o să puteți Să faceți tot ceea ce vreți.

Coloseni 3:5

Vreau să omoare fiecare, Toate acele mădulare, Care provin de pe pământ. Aceste mădulare sânt: Patima și necurăția, Pofta cea rea și-apoi, curvia; Urmează lăcomia care Este un fel de închinare, La idoli. Luați seama bine,

2 Timotei 2:23

Apoi, de fiecare dată, Ferește-te – doresc a-ți spune – De întrebările nebune, Căci știi că certuri zămislesc, În jurul lor, și învrăjbesc.

Titus 3:3

Adu-ți aminte, că și noi, În vremile de dinainte, Ne-am arătat lipsiți de minte, Ne-ascultători și rătăciți, De pofte și plăceri robiți, Trăind numai în răutate Și-n pizmă, cu al nostru frate; Unii, pe alții, ne uram Și-n acest fel, ne dovedeam Vrednici de-a fi urâți chiar noi.

Titus 3:9

Doresc de-asemeni, a-ți mai spune Că de-ntrebările nebune, De-a neamurilor înșirare, De toate certurile care Sunt doar la Lege privitoare – Și care-s nefolositoare Și-s în zadar – să te păzești Și, ne-ncetat, să te ferești.

Iacov 1:14

Ci, fiecare-i ispitit, Când e atins și e momit De pofta care l-a-ncercat.

Iacov 4:3

Sau cereți, dar nu căpătați, Căci, cu gând rău, voi vă rugați, Cu gândul ca să risipiți, Doar pe plăceri, ce dobândiți.

1 Petru 1:14

Niște copii cari ascultați. Târâți, să nu vă mai lăsați, În poftele ce le-ați avut, Pe vremea-n care n-ați știut.

1 Petru 2:11

Eu, prea iubiților, voiesc, Pe voi, ca să vă sfătuiesc, Asemeni unor călători, Unor străini rătăcitori: Necontenit, să vă feriți De pofta firii, căci, să știți, Că ea, mereu, este în noi, Cu sufletul, într-un război.

2 Petru 2:18

Ei, cu trufie, glăsuiesc, Lucruri deșarte, și momesc – Cu ajutorul poftelor Cărnii și-a desfrânărilor – Pe-acei care s-au ridicat, Care de-abia, doar, au scăpat De cei cari, după glasul firii, Trăiesc pe calea rătăcirii.

2 Petru 3:3

Voiesc să vă-nștiințez apoi, Că-n zilele cele din urmă, Când timpu-aproape că se curmă, Veni-vor mulți rătăcitori. Ei fi-vor batjocoritori Și după pofte-au să trăiască.