Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Iacov 3:2 - Biblia în versuri 2014

2 În multe feluri, toți greșim; Un lucru, trebuie să știm: Dacă un om nu a greșit, În vorbă, e desăvârșit, Putând să țină-n mâna lui, Mereu, frâiele trupului.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

2 Căci toți greșim în multe feluri. Dacă cineva nu greșește în vorbire, este un om desăvârșit, în stare să-și înfrâneze tot trupul.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

2 Toți comitem multe greșeli. Dacă cineva nu greșește în vorbire, este un om perfect și este capabil să își controleze tot „corpul”.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

2 Căci toți greșim în multe privințe. Dacă cineva nu greșește prin cuvânt, este un om desăvârșit, capabil să-și înfrâneze tot trupul.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

2 căci toţi greşim în multe. Iar dacă cineva nu greşeşte în cuvânt, acesta este om desăvârşit, care are putere să-şi ţină în frâu şi tot trupul.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

2 Toți greșim în multe feluri. Dacă nu greșește cineva în vorbire, este un om desăvârșit și poate să-și țină în frâu tot trupul.

Onani mutuwo Koperani




Iacov 3:2
29 Mawu Ofanana  

Dacă poporul a greșit – Căci pe pământ nu se găsește Un om cari nu păcătuiește – Și la ai săi vrăjmași, astfel, Rob va ajunge Israel – Fie-ntr-o tară-apropiată, Fie în una depărtată –


Dacă poporul a greșit – Căci pe pământ nu se găsește Un om cari nu păcătuiește – Și la ai săi vrăjmași astfel, Rob va ajunge Israel – Fie-ntr-o tară-apropiată, Fie în una depărtată –


Oare-mpotriva Domnului, Mânia-ți este? Contra Lui Sunt vorbele necugetate, Potop, de gura-ți revărsate?


Limba, de rău, să ți-o ferești Și caută să nu rostești – Atât cât vei trăi sub soare – Cuvintele înșelătoare!


Cu mine însumi am vorbit Și-n felu-acesta am grăit: „Necontenit – în toate cele – Am să-mi veghez căile mele, Ca nu cumva, dacă vorbesc, Cu limba să păcătuiesc. Un frâu am să-mi așez la gură, Ca să vorbească cu măsură, Atâta timp cât o să stea Omul cel rău, în fața mea.”


Cel care mult o să vorbească, Mult are să păcătuiască; Însă cel care a vorbit Puțin doar, este chibzuit.


Când gura să-și păzească știe Omul, sufletul și-l păzește; Dar cine nu și-o stăpânește, Către pieire e pornit.


Există, oare, cineva Cari va putea spune, cândva, „Eu, inima, mi-am curățat, Și de păcate, sunt curat”?


Cel care gura își păzește, De mari necazuri își scutește Sufletul, pentru viitor.


Pe tot acest întins pământ, Oameni neprihăniți nu sânt, Cari binele să-l făptuiască Fără ca să păcătuiască.


Toți am ajuns niște spurcați. Suntem cu toții, necurați. Despre-ale noastre fapte bune, Ajuns-am ca să putem spune Că sunt precum un strai mânjit. Ca frunzele ne-am ofilit Și de nelegiuiri apoi, Ca și de vânt duși suntem noi.


Va fi, atunci, omul acel, De către preot, în ăst fel: Dacă pe pielea trupului, Sunt pete – de un alb gălbui – Acestea, fără îndoială, Sunt pete ce-au făcut spuzeală, Pe pielea celui cercetat. Deci acel om este curat.


Pui de năpârci! Cum să puteți, Voi, lucruri bune, să spuneți, Când sunteți răi? Cunoscut este Faptul, că gura vă vorbește Doar din al inimii prinos.


Din vorbele ce le-ai rostit, Vei fi iertat sau osândit.”


Precum e scris: „Nu s-a aflat Un om măcar, neprihănit.


Vă rog, acum, a mă-nțelege. Găsesc în mine, astă lege: Vreau să înfăptuiesc doar bine, Dar răul e lipit de mine.


Aspru, mă port, cu trupul meu Și-n stăpânire-l țin mereu, Ca nu cumva, eu, la sfârșit – După ce-am propovăduit – Să mă trezesc că sunt lăsat Afară, fiind lepădat.”


Scriptura, însă, a-ncuiat Totul, acuma, sub păcat, Pentru ca în acest fel – iată – Făgăduința a fost dată Doar celor care, ne-ndoios, Și-au pus, credința, în Hristos.


Pentru că firea pământească, Mereu, are ca să poftească, Doar împotriva Duhului; Iar Duhu-apoi – la rândul Lui – O să poftească, dragii mei, Mereu, doar împotriva ei – Căci ele-s două lucruri care, Potrivnice sunt, fiecare. Așa că voi n-o să puteți Să faceți tot ceea ce vreți.


Pe El, Îl propovăduim Și, sfat, oricui, îi dăruim, Căci vrem ca să îi învățăm, Pe toți, și să-i înfățișăm, În urmă – în Hristos Iisus – Desăvârșiți. Iată, v-am spus


Epafra, cari e-al vostru frate, Vă spune multă sănătate. El, rob al lui Hristos apoi, Mereu, se luptă pentru voi, În rugăciune, ca să fiți, În acest fel, desăvârșiți, Făcând, cu-ncredere, mereu, Doar voile lui Dumnezeu.


Să facă, în orice, să fiți, Neîncetat, desăvârșiți, Ca să-mpliniți, astfel, apoi, Dorința Lui, având în voi Doar ceea ce, neîndoios, Plăcut Îi este lui Hristos. Slavă să aibă El, din plin, În vecii vecilor! Amin.


Dacă se crede cineva, Că e religios, cumva, Dar limba nu și-o stăpânește, Prin faptu-acela, dovedește Că el, în inimă, se-nșală, Pentru că, fără îndoială, Zadarnică-i – vă pot a spune – Întreaga lui religiune.


Apoi, știți bine că răbdarea Își va desăvârși lucrarea, Pentru ca, la sfârșit, să fiți – Cu toți – întregi, desăvârșiți Și nici o lipsă – cineva – Să nu aibă apoi, cumva.


Cel care, Legea, o păzește Și o poruncă doar greșește, Se face – fără doar și poate – În urmă, vinovat, de toate.


„Căci cel ce viața o iubește Și zile bune își dorește, Să știe, limba, să-și strunească Și, de la rău, să și-o oprească. Apoi, ferească-și fiecare, De vorbele înșelătoare, Buzele lui. În drumul său,


Dar Dumnezeul harului – Cel care-n bunătatea Lui, La a Lui slavă, va adus, Acuma, prin Hristos Iisus – După ce o să suferiți Puțin timp doar, desăvârșiți O să vă facă. Vă-ntărește, Putere-apoi, vă dăruiește Și veți ajunge, negreșit, Cu toți, atunci, de neclintit.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa