Iacov 3:14 - Biblia în versuri 2014

¹⁴ Dar dacă voi ați adunat Pizmă amară, ne-ncetat, În inimă și, peste voi, Un duh de ceartă stă apoi, De laudă să nu vorbiți, Ca nu cumva voi să mințiți, În contra adevărului.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹⁴ Însă, dacă în inima voastră aveți invidie amară și ambiție egoistă, să nu vă lăudați cu aceasta și să nu mințiți împotriva adevărului!

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁴ Dar dacă în inima voastră aveți invidie amară și egoism, să nu vă lăudați cu aceste lucruri și să nu contraziceți adevărul!

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁴ Dar dacă aveți gelozie amară și rivalitate în inima voastră, nu vă lăudați și nu mințiți împotriva adevărului.

Română Noul Testament Interconfesional 2009

¹⁴ Iar dacă inima voastră e plină de invidie amară şi ambiţii egoiste, nu vă mai lăudaţi atâta şi nu mai minţiţi împotriva adevărului.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁴ Dar, dacă aveți în inima voastră pizmă amară și un duh de ceartă, să nu vă lăudați și să nu mințiți împotriva adevărului.

Iacov 3:14 Mawu Ofanana

Geneza 37:11

Fraților, ura, le-a sporit, Când visul le-a istorisit. Iacov, în schimb, nu a uitat Ceea ce Iosif a visat.

Geneza 38:9

Însă pentru că a știut Căci cei ce se vor fi născut Nu au să-i fie urmași lui, Ci ei vor fi ai fratelui, Sămânța și-a împrăștiat, Când cu nevasta s-a culcat, Cari fost-a a fratelui său.

2 Regi 10:16

Adăugând: „Tu vei vedea Ce mare este râvna mea, Spre-a face voia Domnului.” El s-a urcat, în carul lui.

2 Regi 10:31

Dar totuși, Iehu n-a cătat Ca să se țină, ne-ncetat, Din inimă, pe calea Lui – Pe calea Dumnezeului Pe cari Îl are Israel – Căci nu s-a abătut, defel, De la păcatele pe care Le-a săvârșit fără-ncetare Ieroboam, cât timp a stat, Peste popor, ca împărat.

Iov 5:2

Nebunul, în mânia sa, Piere ucis. Pe prost, la fel, Îl mistuie focul din el.

Proverbe 14:30

Când inima e liniștită, E viața trupului păzită; Însă pizma oamenilor, E putrezirea oaselor.

Proverbe 27:4

Furiei, mila, îi lipsește; Mânia-n valuri năvălește; Dar cine se va-mpotrivi Când gelozia va lovi?

Isaia 11:13

Va înceta pizma pe care Neamul lui Efraim o are, Iar cei care se dovedesc Cum că pe Iuda-l dușmănesc, Atuncea fi-vor pedepsiți Și au să fie nimiciți. Pe Iuda, Efraim – gelos – N-o să mai fie, ne-ndoios, Pentru că nu o să mai fie, Între aceștia, dușmănie.

Habacuc 1:3

De ce îngădui să văd eu, Nelegiuirea, tot mereu? De ce Te uiți la nedreptate, La relele ce-s adunate? Cuprinsă e întreaga fire, De silnicii și asuprire. Certuri se nasc și izbucnesc Gâlcevi ce nu se mai sfârșesc.

Matei 27:18

Să-L izbăvească-ar fi dorit, Văzând cât e de pizmuit Iisus, de către cărturari, Bătrâni și preoții cei mari; Știa că din astă pricină I-a fost adus, fără vreo vină.

Ioan 16:2

Din sinagogi, fără vreo vină Veți fi goniți; ba o să vină Vremea, când crede-va oricine, Că dacă vă ucide-i bine, Că el, o slujbă, a adus, Lui Dumnezeu, când v-a răpus.

Fapte 13:45

Văzând mulțimea adunată, Iudeii, iute, s-au umplut De pizmă și au început, Contra lui Pavel, să vorbească Și chiar să îl batjocorească.

Fapte 26:9

Cu-adevărat, eu am crezut Cum că am multe de făcut,

Fapte 5:17

Dar iată că preotul mare, Cu toți ai săi, deci cu cei care Alcătuiau gruparea lor – Partida Saducheilor – De pizmă plini, s-au ridicat

Fapte 7:9

Pe Iosif, frații – ați văzut – Și, în Egipt, ei l-au vândut. Dar, Dumnezeu a fost cu el,

Romani 1:29

Conduși fiind, de a lor fire, Sunt plini, doar, de nelegiuire, De viclenie și curvie, De răutate, lăcomie; De pizmă, plini s-au dovedit, Și de ucideri, negreșit, De ceartă și de-nșelăciune. Rele porniri pot să adune, Pentru că sunt și șoptitori, Trufași, obraznici, bârfitori;

Romani 13:13

Frumos, ca-n timpul zilei, noi Trebuie să trăim apoi, Nu doar în chefuri și-n beții, În fapte rele și curvii, În certuri, pizmă și rușine.

Romani 2:17

„Tu, care te numești Iudeu, Care te rezemi, tot mereu, Pe Lege și, neîncetat, Cu Dumnezeu, te-ai lăudat,

Romani 2:8

De-asemenea, va da mânie, Iar – totodată – și urgie, Celor care, din duh de ceartă – Necontenit – doar rău, se poartă, Cari – îndârjiți – se-mpotrivesc La adevăr și dovedesc Că sunt mânați de a lor fire, Să-asculte de nelegiuire.

1 Corinteni 13:4

Dragostea-i plină de răbdare Și, multă bunătate, are; Dragostea nici nu pizmuiește, Nici laude, ea nu dorește, Și nu se umflă de mândrie;

1 Corinteni 3:3

Și-am înțeles, astfel, precum Că voi, încă, sunteți lumești. Într-adevăr, la voi, găsești Zavistii, certuri, dezbinare. Deci, nu sunteți lumești voi, oare? Dacă în acest fel trăiți, Cu ce sunteți deosebiți, De ceilalți oameni care sânt Pe fața-ntregului pământ?

1 Corinteni 5:2

Cu toate-acestea, v-ați fălit, În loc ca să vă fi mâhnit, Iar pe cel care s-a purtat Așa, afară, să-l fi dat!

1 Corinteni 5:6

„Nu-i bine cum vă lăudați. Sau nu știți voi – dragii mei frați – Că dramul de-aluat, din oală, Dospește-ntreaga plămădeală?

2 Corinteni 12:20

N-aș vrea, când vin, să vă găsesc, Așa precum nu îmi doresc, Și nu vreau, ca nici eu, apoi, Să fiu găsit, altfel, de voi. Mă tem – atuncea când sosesc – Gâlceavă, ca să nu găsesc, Pizmă, mânie, dezbinări, Vorbiri de rău și tulburări, Bârfe ce iscă supărare, Sau foarte multă îngâmfare.

Galateni 5:15

Dar dacă voi vă tot mușcați Și-unii pe alții vă mâncați, Seamă luați, ca să nu fiți – Unii, de alții – nimiciți.”

Galateni 5:20

De-a idolilor venerare, De vrajbe, certuri și mânie, Precum și de vrăjitorie, De ne-nțelegeri, dezbinări, Zavistii multe și certări Între partidele formate.

Galateni 5:21

Acestea toate sunt urmate Și de beții, de pizmă mare, Ucidere și îmbuibare Și-apoi, de lucrurile-acele Ce sunt asemenea cu ele.

Galateni 5:26

Să nu cătăm o slavă care Numai deșertăciune are, Fiind, mereu, întărâtați Și plini de pizmă-apoi, dragi frați.”

Galateni 6:13

Căci nici ei – cei care-au primit Tăierea – Legea, n-au păzit; Ci vor ca să primiți și voi, Tăierea împrejur apoi, Ca să se laude ei iar, Cu trupurile voastre dar.

Filipeni 1:15

E-adevărat, unii din ei, Din duh de ceartă – dragii mei – Și-mpinși de pizmă, au vorbit, Când, pe Hristos, ei L-au vestit; Dar alții, din bunăvoință, Mânați doar de a lor credință.

Filipeni 2:3

Din duh de ceartă – eu vă zic – Nimeni să nu facă nimic. Pentru o slavă ce se-arată A fi deșartă, niciodată, Nimica să nu faceți voi, Ci, în smerenie, mai apoi, Să îl privească fiecare, Pe altul, ca fiind mai mare.

1 Timotei 2:4

Cheamă și vrea ca fiecare Să fie-n urmă mântuit – După ce-ntâi va fi venit, La adevărul Domnului, Precum și la știința lui.

1 Timotei 6:4

Află că plin e, de mândrie, Și că nimica bun nu știe. Ba chiar îmbolnăvit a fost, De certurile fără rost, De certurile de cuvinte, Care aduc, mereu, ‘nainte, Pizme și certuri, cleveteli, Precum și rele bănuieli,

Titus 3:3

Adu-ți aminte, că și noi, În vremile de dinainte, Ne-am arătat lipsiți de minte, Ne-ascultători și rătăciți, De pofte și plăceri robiți, Trăind numai în răutate Și-n pizmă, cu al nostru frate; Unii, pe alții, ne uram Și-n acest fel, ne dovedeam Vrednici de-a fi urâți chiar noi.

Iacov 1:18

De bună voie, ne-a născut, Acuma, prin Cuvântul Lui – Cuvântul adevărului – Pentru ca pârgă să fim noi, Între-ale lui făpturi, apoi.

Iacov 3:16

Acolo unde se găsește Pizma, și cearta locuiește, Cu al ei duh; acel loc are Parte, mereu, de tulburare. Din tulburările acele, Ieși-vor numai fapte rele.

Iacov 5:19

Dacă s-a rătăcit, cumva, Din rândul vostru, cineva, Să vină altcineva-ndată, Și-apoi, la cale-adevărată, Să îl aducă, negreșit, Pe cel care s-a rătăcit.