Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Iacov 3:1 - Biblia în versuri 2014

1 „Vă spun dar, frații mei, să știți, Învățători mulți, să nu fiți, Pentru că aspră se arată, Atunci, a noastră judecată.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

1 Frații mei, să nu fiți mulți învățători, deoarece știți că vom primi o judecată mai aspră.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

1 Frații mei, să nu fiți mulți învățători, știind că aceasta ar însemna să fim judecați mai sever.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

1 Frații mei, să nu fie mulți dintre voi care devin învățători, știind că noi vom avea o judecată mai aspră.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

1 Fraţii mei, să nu deveniţi mulţi dintre voi învăţători, ştiind că noi, învăţătorii, vom fi judecaţi mai aspru;

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

1 Frații mei, să nu fiți mulți învățători, căci știți că vom primi o judecată mai aspră.

Onani mutuwo Koperani




Iacov 3:1
30 Mawu Ofanana  

Către Aron – fratele lui – Moise a zis: „Al Domnului Cuvânt, acum, s-a împlinit, Căci El a spus: „Voi fi sfințit De către-acela care vine Să se apropie de Mine Și proslăvit am să fiu Eu, În fața la poporul Meu.” Aron, când aste le-a văzut, N-a zis nimic, doar a tăcut.


Domnul va nimici pe cel Care-a lucrat în acest fel. Îl va zdrobi și pe cel care Veghează și răspunderi are, Și pe cel cari o să se ducă Dar de mâncare să aducă În fața Domnului aflat În fruntea oștii așezat. Pe toți aceștia – negreșit – Din Iacov, îi va fi zdrobit.


Să știți: discipolii nu sânt Mai sus, de-nvățătorul lor, Nici robi-asupra domnilor.


„Vai vouă, vă zic, Farisei! Fățarnicilor! Sunteți cei Care-ați închis, oamenilor, Intrarea-n a cerurilor Împărăție. Nu intrați Nici voi, dar nici nu îi lăsați Pe alții, ca să intre-n Ea.


Aflați dar, de asemenea, Că vai va fi de Farisei! Fățarnicilor! Sunteți cei Care mâncați văduvelor Casa, și-n văzul tuturor – Spre-a fi crezuți că sunteți buni – Faceți pioase rugăciuni. De-aceea, a voastră osândă, Mai mare e, și stă la pândă.


Când Farisei-au observat Faptul acest, i-au întrebat Pe ucenici: „Învățătorul, Cum de mănâncă cu poporul De vameși și de păcătoși?”


Averea. Omul l-a chemat, Pe-acel ispravnic și-a-ntrebat: „Ce vorbe-ajung până la mine? Ce tot aud eu, despre tine? Vreau, socoteală, să îmi dai! Ispravnic, nu mai poți să stai!”


„Nu judecați, pe nimeni, voi, Să nu fiți judecați apoi! Pe nimeni, să nu osândiți, Osândă, ca să nu primiți! Iertând pe cei ce v-au greșit, Și voi iertare-ați dobândit!


Iisus răspunse: „Tu ești cel, Care-l înveți, pe Israel, Și nu pricepi ce-am încercat


Pe-atunci, Biserica avea, Acolo-n Antiohia, Niște învățători, precum Și-unii proroci. Iată-i acum: Barnaba, Simon – poreclit Și Niger; Luciu – cel venit De la Cirene; i-a urmat Cel cari Manaen s-a chemat – Acesta a copilărit Cu Saul și cu cel sortit A fi-n Iudeea împărat Și cari, Irod, a fost chemat.


Iar în Biserică, mereu E rânduit, de Dumnezeu, Întâi apostoli ca să fie, Apoi prorocii ca să vie, Și-n rândul trei învățători; Apoi, sunt tămăduitori, Precum și cei ce fac minuni, Cei ce, cârmuitori, sunt buni, Cei ce au dar de ajutor, Sau au darul vorbirilor În diferite limbi. Apoi,


Căci trebuie ca toți – odată – La scaunul de judecată, Al lui Hristos, să ne-adunăm, Și-n fața Lui, să așteptăm Răsplata, bine meritată, Ce are să ne fie dată, Pentru tot binele-mplint, Sau pentru răul săvârșit, Pe vremea-n care ne găseam În trup și, pe pământ, trăiam.”


Prin El – să știți dragii mei frați – Unii, apostoli, sunt lăsați, Alții proroci, alții păstori, Evangheliști și-nvățători,


Învățători ai Legii, vor A fi, în ochii tuturor, Măcar că nu știu ce vorbesc Și nici nu știu ce urmăresc.


Apostol, Îi sunt, fraților, Și-I sunt propovăduitor – Nu mint, ci adevăr v-am spus, În Domnul nost’, Hristos Iisus – Ca printre Neamuri să mă duc, Să le învăț și să le-aduc, La adevărul Domnului, Precum și la credința lui.


Iată, propovăduitor, Apostol și învățător Al Evangheliei, am fost eu, Pus ca să o vestesc, mereu, La Neamurile care sânt Pe fața-ntregului pământ.


De-ai voști’ mai mari, să ascultați: Supunere să le-arătați, Căci priveghează peste voi, La sufletele voastre apoi, Ca unii cari – fără-ndoială – De ele, da-vor socoteală. În acest fel, să vă purtați, Cu-aceștia dar, dragii mei frați, Căci vreau ca lucrul lor să fie Făcut, mereu, cu bucurie, Fără suspine, căci apoi, Nici un folos n-ați avea voi.


De-aceea, zic, dragii mei frați: Singuri, să nu vă înșelați.


Lucrul acesta îl știți bine, Dragii mei frați, dar, vreau a ține Minte, un lucru: fiecare Să fie iute-n ascultare; Încet în vorbe să mai fie, Și-apoi, zăbavnic la mânie;


Aceiași gură, în ea are Blestem și binecuvântare! Dar eu vă spun, ca să se știe: Nu trebuie, așa, să fie!


Nu ca și cum v-ați fi făcut Stăpâni, pe cei ce v-au căzut La împărțeală, ci să știți, Ca pildă, turmei, să îi fiți.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa