Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Iacov 2:8 - Biblia în versuri 2014

8 Acela care-o să-mplinească, Mereu, Legea împărătească – Așa precum a glăsuit Scriptura, când a poruncit „Aproapele să ți-l iubești, Precum pe tine te-ndrăgești” – Acela, doar, va face bine.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

8 Așadar, dacă împliniți Legea împărătească, potrivit Scripturii: „Să-l iubești pe semenul tău ca pe tine însuți“, bine faceți.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

8 Dacă respectați legea regească a Scripturii care spune „Iubește-l pe semenul tău exact cum te iubești pe tine!”, procedați corect.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

8 Dacă voi împliniți într-adevăr legea împărăției, potrivit Scripturii: «Să-l iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți!» bine faceți;

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

8 Dacă, într-adevăr, împliniţi legea împărătească, potrivit Scripturii: Să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi, bine faceţi;

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

8 Dacă împliniți Legea împărătească, potrivit Scripturii: „Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți”, bine faceți.

Onani mutuwo Koperani




Iacov 2:8
23 Mawu Ofanana  

Domnul, lui David, i-a vorbit: „Pentru că astfel te-ai gândit, Pentru că ți-ai dorit, mereu, Să Îi ridici, Numelui Meu, O casă, bine ai făcut, Căci al tău gând Îmi e plăcut.


În urmă, ziseră: „Nu-i bine, Ce facem noi! Vede oricine, Că astă zi se dovedește Deosebită. Se vădește A fi o zi de veste bună. Haidem să mergem, împreună, La casa împăratului, Ca vestea să i-o dăm și lui. Dacă-n tăcere noi vom sta Și până-n zori vom aștepta, Atunci încredințați să fim, Că mari pedepse-o să primim.”


Nu fi, nicicând, răzbunător, Pe cei ce-s din al tău popor. De-asemenea, ia seama bine: Așa cum te iubești pe tine, Pe-al tău aproape, să-l iubești Și tot așa să-l prețuiești. Eu, Domnul, sunt. Legile Mele,


Cu el, va trebui să știți Să vă purtați ca și cu cel Cari este băștinaș. La fel, Va trebui să îl iubiți, Precum pe voi vă îndrăgiți Căci în Egipt, ați fost la fel: Robi și străini, cum e și el. Eu sunt al vostru Dumnezeu Și Eu sunt Domnul, tot mereu.


Domnul, pe Iona, l-a-ntrebat: „Faci bine că te-ai mâniat?”


Dar Dumnezeu l-a auzit Și cu blândețe i-a vorbit: „Faci bine că te-ai mâniat Pentru acest arbust uscat?” Iona a zis mânios foarte: „Fac bine! Da, până la moarte, Că mă înfurii! Așa-s eu!”


Și-a doua, asemănătoare Cu prima, spune: „Să-ți iubești Aproapele, cum însuți ești Iubit, chiar tu, de către tine”.


„Bine, rob bun și credincios” – Zise stăpânul bucuros – „Puține lucruri ai păzit, Dar credincios te-ai dovedit. De-aceea, fi-vei înălțat Și peste multe așezat. Intră în bucuria mea! – Acolo, loc, tu vei avea.”


„Bine, rob bun și credincios” – Zise stăpânul bucuros – „Puține lucruri ai păzit, Dar credincios te-ai dovedit. De-aceea, fi-vei înălțat Și peste multe așezat. Intră în bucuria mea! – Acolo, loc, tu vei avea.”


Tot ce doriți să vi se facă, Faceți și voi, pentru că, iacă, În aste vorbe s-au închis Lege, Proroci – tot ce s-a scris.”


Dragostea face numai bine; Nicicând, ea nu va face rău, Ci bine, seamănului său. Căci dragostea, vă dau de știre, Că este-a Legii împlinire.”


Căci toată Legea – adunată – Printr-o poruncă este dată: „Aproapele, să îți iubești, Așa precum tu însuți ești, De către tine, îndrăgit.” În ăst fel, Legea s-a-mplinit.


De-asemenea, doresc, dragi frați, Ca sarcina să vi-o purtați, Unii la alții, căci să știți, Că-n felu-acesta, împliniți, Neîncetat, legea pe care, Domnul Iisus Hristos o are.


Voi, însă, bine ați făcut, Când, strâmtorarea, mi-ați văzut, Și-apoi, mi-ați fost alăturea, Căci ați luat, parte, la ea.


Cât despre dragostea frățească, Nevoie, nu-i să se vorbească, Pentru că voi – dragii mei frați – Chiar singuri, fost-ați învățați, De Dumnezeu, să vă iubiți Unii pe alții, și-astfel, știți


Însă, acel ce-și adâncește Privirea și-apoi stăruiește În legea cea desăvârșită Care ne este dăruită – A slobozeniei, fraților – Fără a fi ascultător, Uituc – pentru că dovedește, Prin fapte, că o împlinește – Acela fi-va fericit, În lucrul său, necontenit.


Voi să vorbiți și să lucrați, Ca niște oameni, judecați, De legea slobozeniei. Iată


Tu crezi că unu-i Dumnezeu, Și bine faci. Dar, îți spun eu, Că nu ești singur: bunăoară… Și dracii cred, și se-nfioară!


De rău, să nu vă mai vorbiți, Pentru că, trebuie să știți, Căci cine va vorbi de rău – Sau judecă pe frate’ său – Acela, Legea, o vorbește, De rău – și-o judecă, firește. Atunci, nu ești împlinitor Al Legii, ci judecător.


Voi, însă, sunteți socotiți, Drept o aleasă seminție, O-mpărătească preoție; Sunteți un neam de oameni, sfânt, Poporul cari, de pe pământ, Chiar Dumnezeu l-a câștigat, Să fie-al Lui, neîncetat. Mereu, voi trebuie să știți, Ca lumi-ntregi să îi vestiți, De lucrurile minunate, Pe care, să le facă, poate, Acela care v-a chemat, Din hăul cel întunecat – Din bezna cea de spaime plină – La minunata Sa lumină;


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa