Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Iacov 2:6 - Biblia în versuri 2014

6 Iar voi – precum o dovediți – Pe cel sărac, îl înjosiți! Dar nu bogații sunt cei care, Vă asupresc, fără-ncetare? Și nu ei vă târăsc, pe voi, Pe la judecători, apoi?

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

6 Însă voi l-ați disprețuit pe cel sărac! Oare nu cei bogați vă asupresc și vă târăsc prin tribunale?

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

6 Dar voi ați desconsiderat pe cel sărac! Oare nu bogații vă exploatează și vă determină să ajungeți în tribunale?

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

6 Dar voi l-ați nesocotit pe cel sărac! Oare nu bogații sunt cei care vă asupresc și vă târăsc prin tribunale?

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

6 Iar voi nu l-aţi cinstit şi pe cel sărac. Oare nu bogaţii vă asupresc şi nu ei vă târăsc prin judecătorii?

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

6 Și voi înjosiți pe cel sărac! Oare nu bogații vă asupresc și vă târăsc înaintea judecătoriilor?

Onani mutuwo Koperani




Iacov 2:6
38 Mawu Ofanana  

Căci pe săraci i-a asuprit Și-apoi să piară i-a lăsat; Chiar casele, le-a dărâmat, Însă nici una, n-a făcut.


Se-ndoaie – ba s-a și plecat – Și caută, fără-ncetare, Pe cei săraci să-i prindă-n gheare!


Dar Tu vezi tot, căci Tu privești Necazurile, suferința, Și doar Tu, Doamne, ai putința Să iei în mâini pricina lor. Tu ești nădejdea tuturor. În Tine, cel ce s-a vădit Precum că e nenorocit, Și-a pus toată nădejdea lui. De-asemenea, orfanului, Mereu îi dai sprijinul Tău.


Cel ce e rău, necontenit, Pe cel ce e nenorocit, Plin de mândrie-l urmărește. Neîncetat, curse urzește, În cari drept jertfă au să cadă Mereu, nenorociții, pradă.


La pândă șade – lângă sate – Și caută, neîncetat, Să-l piardă pe nevinovat, În locuri dosnice pitit. Ai săi ochi, pe nenorocit, Întotdeauna îl pândesc Și pas cu pas îl urmăresc.


„Iată, pe cei nenorociți, Văzutu-i-am din cerul Meu, Cât au ajuns de asupriți, Și cum săracii gem mereu. De-aceea Mă ridic, îndată” – Domnul a zis – „iar Eu voiesc, Pe toți obijduiții – iată – Acuma să îi mântuiesc!”


Râdeți dar, de nădejdea care Omul nenorocit o are… Scăparea lui, însă, mereu, Se află doar la Dumnezeu.


Când pe sărac îl asuprești, Pe Ziditor Îl înjosești; Când ești milos cu cel lipsit, Pe Dumnezeu tu L-ai cinstit.


Omul care-l batjocorește Pe cel sărac, Îl înjosește Pe-Acela care l-a zidit. Nu va scăpa nepedepsit Cel care află fericire Atunci când, în nenorocire, Se află cineva căzut.


Săracul va vorbi rugând; Însă bogatul – răspunzând – Asprime-n vorba sa va pune.


De cineva îl asuprește Pe cel sărac când își dorește Ca avuția să-și sporească, Acela o să sărăcească, Căci va plăti, neîncetat, Unuia care-i mai bogat.


Bogatul, pe sărac, strunește; Cel cari cu împrumut primește, E rob celui care i-a dat.


Când cel sărac e jefuit În țară și năpăstuit E chiar în al dreptății nume, Să nu te miri! Așa-i în lume! Peste acela ce e mare, Veghează altul, mult mai tare, Iar peste toți este mereu – În ceruri – Domnul Dumnezeu.


De oameni e disprețuit. Om al durerii S-a vădit, Cu chinurile învățat. Atât dispreț a îndurat, Încât nici măcar nu puteai Să Îl privești, ci-ți întorceai Privirea de la El, iar noi Nu L-am luat în seamă-apoi.


„Juncane din Basan, luați Seama acum și ascultați – Pe muntele Samariei – Acest cuvânt, căci pe toți cei Ce sunt săraci îi asupriți, Pe cei în lipsă îi zdrobiți, Iar soților voști’ le-ați cerut Și-ați zis: „Dați-ne de băut!”


Pentru că în picioare, voi Călcați pe cel sărac și-apoi – După ce v-ați purtat astfel – Luați și grâul de la el, Iată dar ce o să pățiți: Degeaba, case vă zidiți Din pietrele cele cioplite, Căci n-au să fie locuite! Măcar că vii bune aveți, Din vinul lor, nu o să beți!


Săgețile Ți le-ai zvârlit În capetele celor cari Se dovedesc a fi mai mari, Când peste mine năvălesc Ca și furtuna, căci voiesc Să mă alunge de pe glie Cu țipete de bucurie, De parcă l-ar fi înghițit Pe cel ce e nenorocit Și e-n al său culcuș aflat.


Pe văduve le ocrotiți! Pe cei orfani nu-i asupriți, Nici pe săracul de la voi Și nici pe cel străin apoi! Nimeni să nu gândească rău, În inimă, de frate’ său!


Este un drac?” „N-am drac”, a spus Către Iudei, Domnul Iisus, „Ci Îl cinstesc, pe Tatăl Meu. Voi, însă, nu Mă cinstiți. Eu


Iudei-atunci s-au mâniat Și, grabnic, au întărâtat Pe toți fruntașii, din cetate; De-asemeni, fură-ntărâtate Femeile cucernice, Cu vază, și puternice. Astfel, cu toții au stârnit Prigoana, și i-au izgonit, Iute, din ale lor hotare Pe Pavel și Barnaba, care


Furioși, pentru că nu-i aflară, Pe Iason, ei îl înhățară Și pe câțiva frați. I-au luat Și-n grabă i-au înfățișat, ‘Naintea dregătorilor, Strigând apoi, în fața lor: „Oameni-acești-au răscolit Întreaga lume, și-au venit, Acum, și-aici! După cum știți,


Când, în Ahaia, Galion Ocârmuia, la unison, Iudeii, toți, s-au răsculat; Pe Pavel, ei l-au înhățat Și l-au târât apoi, pe dată, La scaunul de judecată,


Saul, cu împuternicire De la cei mari, prăpăd făcea, Printre creștini. El pătrundea, În ale lor case, luând – Cu sila – și întemnițând, Atât bărbați, cât și femei.


Dar oare, case, nu aveți, Ca să mâncați, ori ca să beți? Sau arătați dispreț, mereu, Bisericii lui Dumnezeu? Ori vreți să-i rușinați dar, voi, Pe cei cari n-au nimic, apoi? Și-atunci, ce vreți ca să mai zic? Nu pot să vă mai spun nimic! Ori laudele-mi așteptați? Dar nu puteți fi lăudați, Pentru că, din astă privință, Mie îmi e, cu neputință.


Voi veți privi, cu bunătate, Spre cel cu hainele bogate; Apoi, o să îi spuneți: „Hai, În locu-acesta, ca să stai!”; Îi veți da cinste și onoare, În timp ce, „Tu stai în picioare”, Sau „La picioare să îmi stai, Căci ăsta-i locul ce îl ai”, Veți spune omului sărac, Înfășurat doar într-un sac.


Nu i-ați plătit pe lucrători, Care-au trudit la secerat, Pe-al vost’ ogor: i-ați înșelat Când fost-a vorba de plătit. Această plată, negreșit, În contra voastră, strigă-acum. Pedeapsa voastră e pe drum. Iată, Domnul oștirilor – Plânsul secerătorilor – Din cortul Său, l-a auzit.


Pe omul cel neprihănit, Cari nu vi s-a împotrivit, L-ați osândit, atuncea, voi, Și, omorât, a fost apoi!


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa