Iacov 2:14 - Biblia în versuri 2014

¹⁴ Întreb acum: ce folosință Ai tu, spunând că ai credință, Dacă n-ai fapte? Poate ea, Ca, mântuire, să îți dea?

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹⁴ Frații mei, la ce folos dacă cineva spune că are credință, dar nu are fapte? Poate o astfel de credință să-l mântuiască?

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁴ Frații mei, cât de realistă este afirmația cuiva care spune că are credință, dacă nu are și fapte care să o demonstreze? Poate oare această credință să îl salveze?

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁴ Ce folos, frații mei, dacă cineva spune că are credință, dar nu are fapte; oare poate credința să-l mântuiască?

Română Noul Testament Interconfesional 2009

¹⁴ Care este folosul, fraţii mei, dacă zice cineva că are credinţă, dar nu are fapte? Poate credinţa să-l mântuiască?

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁴ Frații mei, ce-i folosește cuiva să spună că are credință, dacă n-are fapte? Poate oare credința aceasta să-l mântuiască?

Iacov 2:14 Mawu Ofanana

Ieremia 7:8

Dar cu nădejdi amăgitoare, Văd că hrănit e fiecare, Nădejdi de care pot să zic Că nu ajută la nimic.

Matei 5:20

Aminte să luați acum: În cer, nu veți intra oricum! Neprihănirea voastră, dacă Nu are ca să o întreacă Pe cea a cărturarilor Și pe a Fariseilor, Cu neputință o să fie Să mergeți în Împărăție.”

Luca 3:11

„Cel care, două haine, are, Una s-o dea celui ce n-are! Cel ce mâncare-o fi având, S-o-mpartă cu cel ce-i flămând!” – A spus Ioan, norodului.

Luca 6:49

Cel care-aude vorba Mea Și nu face, e-asemenea Cu omul cel nechibzuit, Cari, pe pământ, a construit O casă, fără temelie. Ea nu avuse trăinicie: Șuvoaiele când au venit Și-asupra ei s-au năpustit, Au prăbușit-o, lovind tare – Iar prăbușirea i-a fost mare.”

Fapte 15:9

Astfel, El – între ei și noi – Nu vede vreo deosebire, Căci le-a făcut o curățire A inimilor, prin credință.

Fapte 8:13

Când aste lucruri a văzut, Chiar Simon însuși a crezut, Iar după ce-a fost botezat, Mereu, pe Filip, l-a urmat, Uimit de cele petrecute, De semnele ce-au fost făcute.

Fapte 8:21

Nici parte și nici sorți nu ai, În toate-aceste trebi, vreodată, Căci inima nu ți-e curată, În fața Domnului. Îți spun

Romani 2:25

„Tăierea împrejur, știți bine, Bună-i, celui ce Legea ține. Dar când, pe Lege, ai călcat, Tăierea ta s-a transformat – Față de cei ce-ți sunt în jur – În netăiere împrejur.

1 Corinteni 15:2

O să v-aducă mântuire, Doar dacă, fără vreo știrbire, O veți păzi, cum ați primit-o Când eu v-am propovăduit-o. Altfel, degeaba ați crezut, Căci totu-i, în zadar, făcut.

1 Corinteni 16:22

Dacă, cumva, se dovedește, Că cineva nu Îl iubește Pe Domnul nost’, Hristos Iisus, Să fie, anatema, pus! Mai înainte de-a fi gata Epistola, zic: „Maranata!” (Cuvântul, tălmăcit, e bine, Prin „Iată, Domnul nostru vine!”)

Galateni 5:13

„La slobozenie-ați fost chemați, Acum, cu toți, dragii mei frați. Dar să nu facă nimenea, O pricină apoi, din ea Prin cari să poată să trăiască, Doar pentru firea pământească, Ci unii, altora, să știți – Cu dragoste – să vă slujiți.

Galateni 5:6

Căci în Iisus Hristos, tăiere – Sau dimpotrivă, netăiere – Cari, împrejur, se săvârșește, Nimic, nimic, nu prețuiește. Numai credința dovedită, Prin dragoste, e prețuită.

1 Tesaloniceni 1:3

Când Tatălui, Îi stăm ‘nainte, De voi, ne-aducem noi, aminte, Și de lucrarea de credință Ce-o săvârșiți, cu sârguință, De osteneala arătată, În dragostea voastră curată, Precum și de nădejdea voastră – Pe care, în credința noastră – O țineți, cu tărie, sus, În Domnul nost’, Hristos Iisus!

1 Timotei 1:5

Ținta porunci-i dragostea, Căci e știut că numai ea Vine din inima curată, Dintr-o credință-adevărată, Neprefăcută – negreșit – Și dintr-un cuget, bun vădit.

1 Timotei 4:8

Căci este de puțin folos, Acea deprindere trupească; Însă, evlavia cerească, Mereu, este folositoare, Căci ale vieții viitoare, Făgăduinți, se află-n ea, Și are – de asemenea – Promisiunile de-acum, Pentru, al vieții noastre, drum.

Titus 1:16

Oameni-aceștia s-au fălit, Că Îl cunosc pe Dumnezeu, Însă prin ce face ei, mereu, De fapt, doar Îl tăgăduiesc Și-astfel, o scârbă se vădesc. Netrebnici sunt și nesupuși Și doar, pe fapte rele, puși.”

Titus 3:8

Cuvântu-acest e-adevărat, Iar lucru-acesta, apăsat, Spune-l, pentru a fi știut De toți cei care au crezut În Dumnezeu, ca ei să știe, Necontenit, primii să fie, În facerea de fapte bune. Plin de încredere, pot spune, Că doar acestea, ne-ndoios, Sunt, pentru oameni, de folos!

Evrei 11:17

Avram, tot prin credința lui, Jertfă-i aduse Domnului, Chiar pe Isaac, când Cel de Sus, La o-ncercare, l-a supus. El a primit, cu bucurie, Făgăduința c-o să fie Tată și-apoi, a trebuit – Pe singurul său fiu, primit – Drept jertfă, Domnului, să-l dea!

Evrei 13:9

De-nvățături străine – voi – Să nu fiți amăgiți apoi. Căci este bine, întărită De-a vă fi inima, zidită Prin har numai, la fiecare Și nicidecum, prin vreo mâncare. Mâncările nu le-au slujit, Deloc, celor ce le-au păzit.

Iacov 1:16

De-aceea, zic, dragii mei frați: Singuri, să nu vă înșelați.

Iacov 2:16

Unul din voi „Duceți-vă, Mâncați și încălziți-vă”, Fără să le fi dăruit Ceva, la ce le-a folosit?

Iacov 2:18

Atunci când întâmpla-se-va, Că o să spună cineva: „Tu ai credința ta, iar eu Am fapte. Dacă nu ți-e greu, Să-ți văd credința dobândită, Care, de fapte, e lipsită; Apoi, la rându-ți, vei putea Să vezi și tu, credința mea, Prin faptele ce-s săvârșite, Nu din cuvintele rostite”.

Iacov 2:26

După cum trupul cel lipsit De duh e mort, e dovedit Că și credința este moartă, Atunci când faptele n-o poartă.”

2 Petru 1:5

De-aceea, dați-vă și voi, Toată silința mai apoi, Unind cu faptele, credința; Cu fapta-n urmă, cunoștința;