Iacov 1:21 - Biblia în versuri 2014

²¹ Deci, orișice necurăție, Vreau, lepădată, ca să fie, Din sânul vostru, după care, Scăpați de orice revărsare De răutate, și primiți, Doar cu blândețe și smeriți, Cuvântul ce a fost sădit, În voi, și care, negreșit, Pătrunde în a voastră fire, Ca să v-aducă mântuire.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

²¹ De aceea, dați la o parte orice necurăție și orice revărsare de răutate și primiți cu blândețe Cuvântul sădit în voi, care are putere să vă mântuiască sufletele.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

²¹ Astfel, să eliminați orice impuritate morală, orice răutate care are tendința să (vă) domine; și acceptați cu blândețe Cuvântul care a fost sădit în voi. Această decizie vă poate salva sufletele!

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

²¹ De aceea, lăsați la o parte orice murdărie și toată răutatea; primiți cu blândețe cuvântul care a fost sădit în voi și care poate mântui sufletele voastre.

Română Noul Testament Interconfesional 2009

²¹ De-aceea, lăsând deoparte orice murdărie şi revărsare a răutăţii, primiţi cu blândeţe cuvântul sădit în voi, care are putere să vă mântuiască sufletele.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

²¹ De aceea lepădați orice necurăție și orice revărsare de răutate și primiți cu blândețe Cuvântul sădit în voi, care vă poate mântui sufletele.

Iacov 1:21 Mawu Ofanana

Psalmi 25:9

Pe cei smeriți, să umble-i face, În tot ce este drept și-n pace, Căci îi învață calea Lui.

Isaia 2:20

În ziua ‘ceea, nimenea – Nevoie – nu va mai avea De idoli, căci vor fi zvârliți La șobolani și nimiciți Toți idolii cei cunoscuți, Din aur sau argint făcuți. Pradă a liliecilor, Vor fi idolii tuturor;

Isaia 29:19

Nenorociții au să vie, Găsind – în Domnul – bucurie, Iar cei săraci se îmbulzesc Căci veselie ei găsesc – Atunci – în Sfântul Cel pe care Neamul lui Israel Îl are.

Isaia 30:22

Vei socoti ca drept spurcat Argintul ce a îmbrăcat Toți idolii. Apoi, la fel, Vei socoti aurul cel Cu care fi-vor poleite Și chipurile ce-s cioplite. Privite toate au să fie, Precum e o necurăție Și ai să spui de ele-apoi: „Afară dar, grabnic, cu voi!”

Isaia 61:1

„Duhul Domnului Dumnezeu E peste Mine, tot mereu, Căci El M-a uns, ca să Mă duc În lume, bune vești s-aduc Celor sărmani și chinuiți, Celor ce sunt nenorociți. Domnul, atunci când M-a trimis Să vin pe-acest pământ, Mi-a zis Să-l vindec pe acela care O inimă zdrobită are, Să dau de veste robilor Că-i ceasul slobozirii lor Și să dau izbăvire-apoi Celor ce sunt prinși de război.

Езекиел 18:31

De făr’delegi, vă depărtați! De ele, să vă lepădați! De-o nouă inimă, apoi, Și de-un duh nou, faceți rost voi. De ce vrei ca să mori, astfel, Tu, casă a lui Israel?

Езекиел 36:25

Atuncea, am să vă stropesc Cu apă, să vă curățesc De idolii ce i-ați avut, De spurcăciuni ce le-ați făcut.

Țefania 2:3

Pe Domnul să Îl căutați Voi toți cei care vă aflați În țară și sunteți smeriți Și-a Lui poruncă o-mpliniți! După dreptate, alergați! Smerenia să o căutați, Și poate mila Domnului Vă va cruța, în ziua Lui!”

Matei 5:5

Cei blânzi dar – seamă să luați – Ferice lor! Ei vor primi Pământul și-l vor moșteni.

Ioan 6:63

Vă spun dar, să luați aminte, Că duhul, viață, dăruiește, Iar carnea nu vă folosește Chiar la nimic; Cuvântul Meu E duh și viață, tot mereu.

Ioan 6:68

Când vorbele i-a auzit, Petru, mirat, a glăsuit: „Doamne, pe nimeni n-avem noi. La cine-am merge, înapoi? Numai La Tine, noi găsim Veșnica viață. Bine știm Că numai Tu poți să ne-o dai. Cuvintele ei, Tu le ai!

Fapte 10:33

După vedenia cerească, Grabnic, trimis-am după tine, Iar tu făcut-ai foarte bine, Că ai venit. Noi așteptăm, Nerăbdători, să te-ascultăm. Ce ai, din partea Domnului, Te rog, acuma, să ne spui. Deci, Domnul ce ți-a poruncit?”

Fapte 13:26

Deci, fraților – care, de neam, Sunteți din fiii lui Avram – Precum și voi care, mereu, Teamă aveți, de Dumnezeu, Am să vă dau, acum, o veste: Cuvântul mântuiri-aceste, Vouă v-a fost trimis! Noi știm

Romani 1:16

„Căci vreau ca să se știe bine, Că mie nu îmi e rușine De Evanghelia lui Hristos! Ea nu-i un lucru rușinos, Ci o putere e, mereu, Cari este de la Dumnezeu Și care vine, peste fire, Ca să aducă mântuire Peste acela care crede. Întâi – așa precum se vede – Ea este a Iudeului Și-apoi este a Grecului.

Romani 11:17

Dacă din ramurile-acele Unele-au fost tăiate, iar În locul lor, ajuns-ai dar, Să fii, acum, tu altoit – Tu, cel care te-ai dovedit Că din măslin sălbatic ești, Și-astfel părtaș, iată, că ești Grăsimilor măslinului Precum și-al rădăcinii lui –

Romani 6:17

Aceste toate fiind spuse, Vor trebui a fi aduse, Din partea voastră, tot mereu, Doar mulțumiri, lui Dumnezeu: Când robi ați fost voi, în păcat, El va făcut de-ați ascultat, În inimi, de dreptarul care Această-nvățătură-l are, Pe care voi ați auzit-o Și-n urmă, iată, ați primit-o.

1 Corinteni 15:2

O să v-aducă mântuire, Doar dacă, fără vreo știrbire, O veți păzi, cum ați primit-o Când eu v-am propovăduit-o. Altfel, degeaba ați crezut, Căci totu-i, în zadar, făcut.

2 Corinteni 7:1

„Deci, dacă noi – biete ființe – Avem așa făgăduințe, Atuncea, trebuie să știm, Necontenit, curați, să fim, De-ntinăciunea trupului, Precum și de a duhului, Spre-a duce, până la sfârșit, Sfințirea noastră, negreșit, Trăind în frică, tot mereu, Față de-al nostru Dumnezeu.”

Efeseni 1:13

Și voi dar, să luați aminte, Căci după ce ați auzit Cuvântul ce vi l-am vestit – Cuvântul adevărului – (Al Evangheliei Domnului Și-al mântuirii) și-ați crezut În El, credința a făcut Ca Duhul Sfânt, făgăduit, Să se pogoare, negreșit, Din slăvi, pentru ca voi să fiți, În acest fel, pecetluiți,

Efeseni 4:22

Adică să vă dezbrăcați De viața voastră, din trecut, De omul vechi ce l-ați avut – Cari dus se lasă, în vâltoare, După o poftă-nșelătoare –

Efeseni 4:25

De-aceea, vreau să încercați Ca, de minciuni, să vă lăsați, „Și fiecare dintre voi, Să spună adevăru-apoi, Aproapelui”, căci noi dorim Ca, mădulare, să ne fim, Unii la alții. Iată, vreau,

Efeseni 5:4

Să nu se-audă, între voi, Nici un cuvânt porcos apoi, Nici vorbele nechibzuite, Nici glume proaste, dovedite Necuviincioase; folosiți, Cuvinte, ca să mulțumiți Lui Dumnezeu, în toate dar.

1 Tesaloniceni 1:5

Într-adevăr, când am venit Și, Evanghelia, v-am vestit, Voi ați văzut precum că ea Nu doar prin vorbe se vestea, Ci de Duh Sfânt era-nsoțită, De o tărie negrăită Și de o mare îndrăzneală. Știți bine – fără îndoială – Că-n felu-acesta, am fost noi, Din dragoste doar, pentru voi.

1 Tesaloniceni 2:13

Îi mulțumim dar, Domnului, Pentru că voi, când ați primit Cuvântul ce v-a fost vestit, De către noi, nu l-ați luat Ca pe un lucru de-apucat – Ca pe-un cuvânt ce-a fost rostit De oameni – ci voi l-ați primit, Așa cum trebuie, îndată, Cu toată cinstea arătată Cuvântului lui Dumnezeu, Care lucrează-n voi, mereu.

Titus 2:11

Pentru că harul Tatălui, Care aduce mântuire Pentru întreaga omenire, A fost, acuma, arătat.

Evrei 12:1

„Acuma dar, dragii mei frați – Când ne aflăm înconjurați De-un nor de martori – să-ncercăm, Ca orice piedică s-o dăm Deoparte, să ne smulgem noi, Din mreaja de păcat și-apoi, Să alergăm, cu stăruință – Cu o puternică credință – În alergarea cea pe care, O are-n față fiecare.

Evrei 2:3

Atunci, noi cum vom fi scăpat, Când arătăm doar nepăsare, Față de mântuirea care, După ce-ntâi a fost vestită De Domnul, e adeverită De cei care au auzit-o,

Evrei 4:2

Și noi – asemeni lor odat’ – O veste bună-am căpătat. Cuvântul propovăduit, Lor însă nu le-a folosit, Căci cei care l-au ascultat, Credință, nu au arătat.

Iacov 4:8

Apropiați-vă, mereu, Numai de Domnul Dumnezeu, Pentru ca și El, mai apoi, Să se apropie de voi. Hei, păcătoșilor, cătați Ca mâinile să vă spălați! Oameni cu inima-mpărțită, Cătați s-o țineți curățită!

Iacov 5:20

Acela care, dintre voi, O să întoarcă înapoi, Un păcătos, din rătăcire, Va mântui, de la pieire, Un suflet și-i vor fi iertate O sumedenie de păcate.”

1 Petru 1:22

Deci, voi – care v-ați curățat Sufletul, când, prin Duhul Sfânt, Al adevărului cuvânt, L-ați ascultat, ca să puteți O dragoste de frați s-aveți, Neprefăcută – vreau să știți, Din inimă, să vă iubiți, Unii pe alții, cu căldură. Să nu fie, între voi, ură,

1 Petru 1:9

În El, căci o să căpătați – Ca un sfârșit pentru credință, Deci pentru-a voastră biruință – Când vremea o să se-mplinească, O mântuire sufletească.

1 Petru 2:1

„Acum, vă-ndemn să încercați, Ca orice rău să-l lepădați; Și orice prefăcătorie, Pizmă, sau vicleșug, să fie Înlăturate de la voi. Iar orice clevetire-apoi, S-o lepădați. Astfel, atunci,

1 Petru 2:11

Eu, prea iubiților, voiesc, Pe voi, ca să vă sfătuiesc, Asemeni unor călători, Unor străini rătăcitori: Necontenit, să vă feriți De pofta firii, căci, să știți, Că ea, mereu, este în noi, Cu sufletul, într-un război.