Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Iacov 1:14 - Biblia în versuri 2014

14 Ci, fiecare-i ispitit, Când e atins și e momit De pofta care l-a-ncercat.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

14 Ci fiecare este ispitit atunci când este atras de propria lui poftă și momit.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

14 Ci fiecare este ispitit atunci când este atras de propria lui dorință păcătoasă.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

14 Fiecare este ispitit de propria lui poftă care îl atrage și-l seduce;

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

14 ci fiecare se ispiteşte singur, fiind târât şi momit chiar de pofta sa;

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

14 Ci fiecare este ispitit când este atras de pofta lui însuși și momit.

Onani mutuwo Koperani




Iacov 1:14
24 Mawu Ofanana  

Femeia a mâncat din pom; Și-i dete și la al ei om, Iar el sărmanul, a mușcat, Și iată dar ce a urmat:


Domnul văzu că „lucrul” Său E înclinat numai spre rău; Că răutatea omului E mare, iar inima lui


Miros plăcut s-a ridicat În fața Domnului. A stat Prea Sfântul, și S-a socotit: „N-am să mai blestem! Nimicit, Pământul – pentru oameni doar – Nu va mai fi, căci e-n zadar. Omul – de tânăr – înspre rău, Se-apleacă în sufletul său Și face din el un pustiu. N-am să lovesc tot ce e viu!


David, apoi, a poruncit Slujbașilor, ca să se ducă, Degrabă, și să o aducă La el. Ea a venit, îndat’, Și-apoi, cu David, s-a culcat. Când timpul ce e hărăzit, De curățire, s-a-mplinit, Femeia a putut să iasă De la-mpărat, și-a mers acasă.


Dacă eu, lor, m-am închinat Și sărutări le-am aruncat Ducându-mi mâinile la gură,


Odraslele! Dacă se-arată Că amăgit am fost, vreodată, Eu, de femei, s-au de-i vădit Precum că eu aș fi pândit La ușă, la vecinul meu,


Mai mult, inima îți păzește: Izvor al vieții-i ea. Gonește


El, cu cenușă, se hrănește; Inima lui se amăgește Și-apoi, mânată de-a lui fire, Are să-l ducă-n rătăcire, Ca să nu își mai mântuiască Sufletu-apoi, să nu gândească Și o-ntrebare să își pună: „Nu am, în mână, o minciună?”


Israele, tu să ai știre, Precum că stă a ta pieire, În faptul că te-ai arătat În contra Mea, neîncetat. Ești împotriva Celui care Poate să-ți dea ajutorare.


Dar ceea ce iese din voi – Din gură – deci, vorba rostită, Din inimă este venită Și ea, pe om, îl va spurca.


Toate aceste lucruri rele, Pe om – sigur – îl vor spurca, Dar nicidecum că va mânca Fără a fi, pe mâini, spălat – De-acest fapt, nu va fi spurcat.”


Iisus, apoi, a fost adus, De Duhul, și-n pustie pus,


Dar Eu vă spun: a preacurvit Acela care a poftit Femeile, privind numa’ – A preacurvit, cu inima.


Pentru că ea, prilej a dat, Păcatului, ce, imediat, Venit-a și m-a amăgit Și – prin poruncă – m-a lovit, Cu moartea. Iată, am văzut –


Dar, cineva poate să spună: „Atunci, un lucru bun mi-a dat Moartea? Așa s-a întâmplat?” Nici vorbă! Fără îndoială, În felu-acesta, la iveală, Mai mult, acum, s-a arătat Cum e – de fapt – acest păcat, Căci mi-a adus moartea, vă spun, Chiar printr-un lucru ce e bun. Astfel, păcatul, ne-ndoios, Se-arată a fi păcătos Din cale-afară, dovedit De faptul că el s-a slujit, Mereu, doar de acea poruncă, Și-asupra mea, moarte aruncă.”


Adică să vă dezbrăcați De viața voastră, din trecut, De omul vechi ce l-ați avut – Cari dus se lasă, în vâltoare, După o poftă-nșelătoare –


Unii pe alții, căutați, Necontenit, să vă-ndemnați Cât încă, vremile sunt bune Și cât timp, „Astăzi”, se mai spune, Pentru ca nici unul din voi Să nu se împietrească-apoi, Prin a păcatului purtare, Care aduce înșelare.


Nimeni, când este ispitit, Să nu fie nesocotit Și să gândească: „Iată, eu, Sunt ispitit, de Dumnezeu”, Pentru că Domnul, negreșit, Nu va putea fi ispitit Și totodată, se vădește Precum că El nu ispitește.


Din pofta lui, s-a întrupat Păcatul, care-nfăptuit, Aduce moarte, negreșit.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa