Iacov 1:10 - Biblia în versuri 2014

¹⁰ Iar, dimpotrivă, trebuiește Cel ce bogat se dovedește, Ca să arate, negreșit, În ce măsură s-a smerit, Căci trecători sunt fiecare, Precum este a ierbii floare.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹⁰ Cel bogat însă să se laude cu smerirea lui, pentru că el va trece ca floarea unei plante.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁰ iar cel care este bogat, să se laude atunci când ajunge să fie umilit – pentru că, oricum, și el este efemer ca o floare.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁰ iar cel bogat de umilirea lui, pentru că va trece ca floarea ierbii.

Română Noul Testament Interconfesional 2009

¹⁰ iar cel bogat să se laude cu nimicnicia lui, pentru că va trece ca floarea ierbii.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁰ Bogatul, dimpotrivă, să se laude cu smerirea lui, căci va trece ca floarea ierbii.

Iacov 1:10 Mawu Ofanana

Iov 14:2

De greutăți; și o să vină O zi în care e tăiat, Ca floarea. Deci a alergat Zadarnic: iată-l, a pierit Ca umbra – biet nenorocit.

Psalmi 102:11

Zilele mele stau să treacă Precum o umbră care pleacă. Gata-s, din lume, să mă duc Și-asemeni ierbii mă usuc.

Psalmi 103:15

Zilele vieții omului Sunt precum iarba câmpului: Omul, ca floarea, înflorește,

Psalmi 37:2

Eu sunt cosiți ca iarba – iute – Și repede s-au veștejit, Precum verdeața. Dar tu du-te:

Psalmi 39:6

O biată umbră omul pare, În necurmata frământare Care zadarnică se-arată În goana lui nesăturată După comori, fără să știe Ale cui, oare, au să fie.

Isaia 40:6

Un glas a zis: „Strigă, mereu!” „Dar, ce anume, să strig eu?” – Am îndrăznit, de-am întrebat. Glasul, atunci, a cuvântat: „Asemeni ierbii, toate sânt Făpturile de pe pământ. Ca florile câmpiilor, Este și strălucirea lor.

Isaia 40:7

Iată că iarba se usucă, Iar floarea ei este pe ducă Și cade-ndată, la pământ, Când trece al Domnului vânt.” E drept, este acest popor, Precum iarba câmpiilor:

Isaia 57:15

Căci Cel Prea-Nalt – cari locuiește În veșnicii și se vădește Că al Său Nume este sfânt, Mereu – a spus acest cuvânt: „În locuri ‘nalte, Mă găsesc Și în sfințenie locuiesc. Dar sunt cu cel ce e zdrobit, Cu omul care e smerit, Căci cercetez inimi zdrobite Și-nviorez duhuri smerite.

Isaia 66:2

Iată că tot ce ați văzut, De către Mine s-a făcut, Căci toate-au căpătat ființă Numai după a Mea dorință. Spre cel ce suferă, voiesc – În vremea ‘ceea – să privesc Și spre cel care s-a vădit Că are sufletul mâhnit Știind ca de cuvântul Meu Teamă să aibă, tot mereu.

Matei 5:3

„De cei săraci în duh, ferice, Fiindcă a cerurilor Împărăție, e a lor.

Matei 6:30

Deci, dacă Domnul a gătit, Azi, iarba care mâine nu-i, Atunci, pe voi, ce-n fața Lui, Sunteți, cu mult, mai prețuiți,

1 Corinteni 7:31

Îl spun celor cari folosesc Această lume, căci doresc A fi, de parcă n-ar putea, Folos, din lume, a avea. Căci chipul lumii – fraților – E un chip lesne trecător.

Filipeni 3:8

Ba și acum, când le privesc, Tot pierdere, le socotesc, Față de-un preț nespus de mare, Pe cari cunoașterea îl are, A Domnului meu Cel de Sus, Cari este chiar Hristos Iisus. Doar pentru El, pierdut-am toate Și am ajuns a le socoate, Drept un nimic, drept un gunoi, Să pot a-L câștiga apoi, Chiar pe Hristos și, negreșit,

1 Timotei 6:17

Îndeamnă-i pe bogații care, Al nostru veac, acum, îi are, Să nu se umfle de trufie Și să nu-și pună-n bogăție, A lor nădejde viitoare, Căci se vădește trecătoare; Ci să și-o pună-n Dumnezeu, Cel ce ne dă totul, mereu, Pentru a noastră bucurie.

Iacov 4:14

În felu-acesta voi vorbiți, Dar ce va fi mâine, nu știți! Căci ce e viața voastră-apoi? Un abur numai, sunteți voi, Ce doar puțin s-a arătat Și-apoi, a și pierit, îndat’!

1 Petru 1:24

Ca iarba, e orice făptură, Iar slava ei e pe măsură: Ca floarea ierbii se vădește. Dar iarba, toată, se-ofilește, Iar floarea, jos, are să-i cadă Și nimenea n-o s-o mai vadă.

1 Ioan 2:17

Dar lumea și cu pofta ei, Vor trece, și rămân doar cei Cari fac voia lui Dumnezeu – Doar ei vor rămânea, mereu.